Mândria...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Mare păcat este MANDRIA,fraţilor. 

Ea se arată şi în VORBIRE,şi în îmbrăcăminte luxoasă,şi în MANIE,care este fiica mândriei,şi în LENEVIRE LA BISERICA şi în AMANAREA POCAINTEI şi în spovedanie nesinceră,că cel mândru nu vrea să-şi mărturisească preotului păcatele mari,nici nu se căieşte pentru ele,din cauza SLAVEI DESARTE care îl stăpâneşte.

Mai cumplită este MÂNDRIA MINTII,când omul se crede mai capabil,mai bun decât alţii.

Cea mai grea este însă,MÂNDRIA SUFLETULUI când omul se socoteşte mai învăţat,mai talentat,mai corect şi mai plăcut înaintea lui Dumnezeu decât mulţi,şi chiar decât toţi oamenii "

                                                                                                                                (Pr.Cleopa Ilie)