1) Cu cât înaintez in vârstă, cu atât simt statornicia, zădărnicia lucrurilor pământești.
Ah...! De ce ne tulburam in zadar? Viața noastră este ţărână, umbră și vis, și peste puțină vreme vom pierii. Astăzi ai sănătate, mâine o pierzi! Astăzi fața ta râde , și peste puțin timp se întristează! Ochii, de multă bucurie și întristare plâng. Astăzi , stai bine din punct de vedere material, mâine ai necazuri. Astăzi ai vești bune, și peste puțin timp veștile rele le înlocuiesc.
In zadar ne tulburam, viața nu este decât umbră și vis! Unde sunt părinții , frații, bunicii noștri?
Pe toți i-a primit mormântul, pe toți putrejunea și viermii i-au arătat stricaciosi! Mormântul și stricaciunea ne așteaptă și pe noi!
Hristos ne-a dat stăpânirea sa fim fii lui Dumnezeu, înarmându-ne cu armele dumnezeiești, ca să ne războim cu dușmanul nostru neîmpăcat. Și noi, arătându-ne nepăsători de armele ci ni le-a dat, ne-am facut robi vrăjmașului nostru...
2) Omul vine cu planset pe lume, cu plânset și dureri străbate lumea, și cu lacrimi și suferință pleacă din ea. Oh! Deșertăciunea deşertăciunilor! Nimeni nu sesizează cum se scurge viața în zadar, cum trec anii, cum se scurg lunile, cum trec orele , clipele pe nesimţite , și fără nici o înștiințare vine sfârșitul.
Acum când soarele luminează și ziua împrăștie lumina dulce, să mergem curând pe calea indreptatii noastre, înainte să ne prindă noaptea ce va sa fie, când nu vom mai putea merge.
Nu are importanta ca cineva își pierde viața de aici, căci într-un fel sau altul toți vom muri intr-o zi. Însemnătate are sa nu ne pierdem viața de veci, viața fără de sfârșit in iad. Oh, ce lucru înfricoșător!
Dumnezeule, mantuieste-ne pe noi!
3) Când Dumnezeu readuce ziua , să ne gândim că este ultima zi și că la apusul soarelui plecăm la Judecata lui Dumnezeu. Cum trebuie să ne petrecem ultima zi? In tăcere, cu rugăciune, cu ascultare, cu lacrimi și cu pocainta, rugandu-L pe Dumnezeu să ne fie milostiv. De asemenea și noaptea, sa socotim că va fi ultima, iar patul nostru ne va fi mormânt. Să se gândească fiecare cum va trece vămile. "Oare le voi trece?" Cine știe de ce ma voi impiedica. Cum sa întâlnesc acea față a Dreptului Judecător? Cum să aud glasul Lui cel mustrător si cutremurător?
Ce cutremur ma va stăpânii până când voi auzi hotărârea veșnică sufletului meu nenorocit.
Si dacă voi fi trimis in iad? Vai sufletului meu, cum voi răbda chinurile , alături de demoni in intuneric si putoare? Nici lumină, nici mângâiere, ci doar foc si chipul dracilor!
4) Intotdeauna sa îți amintești de moarte, această meditație sa iti devină regulă de viața!
Vai , ce lupta are sufletul la ieșirea din trup...
Cât suspină atunci, cât lacrimeaza, dar nu are ajutor, decât faptele sale cele bune. De aceea luptă-te ca sa dobandesti cele bune, cele folositoare, acum, când există suflarea vieții , pentru ca vine ceasul când madularele vor înceta să lucreze faptele mantuirii. Plângi cu amar daca dorești să afli mângâiere în ceasul morții. Marele Antonie plângea, apropiindu-se de ceasul morții, iar ucenicii lui ziceau intristati: " -Şi tu te infricosezi părinte, de moarte?"
"- Ah copiii mei, de când am devenit călugăr , n-am îndepărtat de la mine amintirea morții"
Și Sfinții s-au înfricoșat de ceasul morții,cu atât mai mult noi.
Eu nenorocitul, cu amar suspin , amintindu-mi de ceasul morții mele.
5) Cine il va apăra pe om la judecată? Părinții, frații? Zadarnica nădejde. Doar Dumnezeu și viața după Dumnezeu! Cugetă la cele de sus, iubește cele cerești, nimic pământesc sa nu te preocupe.
6) " In ce te va afla moartea, in aceea vei fi judecat" . Iată valoarea momentului! Dumnezeu te-a găsit in pocainta? Te-a aflat in mărturisire? Te-a găsit rostind cuvintele: " Am pacatuit Părinte, la cer si înaintea Ta". Te-a aflat apropiindu-te cu lacrimi de pocainta?
Iată in acel moment te judecă Dumnezeu, asa cum a grăit proorocul: " Domnul este credincios cuvintelor Lui" ( Psalmul 144, 13)
7) Moartea este puntea care il duce pe om din această lume, in cealalta lume, in Patria Cerească. Când ochii trupului se închid, imediat se deschid ochii sufletului, iar omul vede cele ce nu a vazut mai înainte cu ochii trupești.
8) Amintirea morții subţiaza conştiinta , luminează mintea, arată calea mai curată. Sa nu pierdem nici un minut, căci vom cere o clipă din timpul nostru pierdut, si nu ni se va da. De aceea in fiecare clipa sa facem neguţatorie bună!
Bunurile pe care ni le-a pregatit Dumnezeu sunt de o mare cinste si valoare, încât nu sunt de înțeles pentru cugetul nostru.
Avva Efrem Filotheitul
Preluare de aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.