"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
“Cine va numara minunile tale, Ierarhe Spiridoane, de Dumnezeu inteleptite?“
Dintru multimea acestora, am ales-o spre a ne-o aminti pentru intarirea noastra duhovniceasca, in ziua praznuirii Sfantului Spiridon, doar pe cea prin care “aparatorul credintei dreptmaritorilor” a intors inimile si a rusinat mintile filosofilor, desi era necunoscator al stiintei elinesti:
„Dupa dorinta imparatului, filosofii au fost chemati, si ei, sa asiste la Sinod, si-si etalau pe acolo stiinta si aroganta lor. Erau toti foarte bine formati in arta retorica, mai ales in retorica sofista. Unul dintre ei, celebru orator, poseda o excelenta putere de persuasiune. El dialoga cu episcopii si-l sustinea puternic pe Arie. El pleda cu insistenta in favoarea aceluia si a sa, asa de bine incat o multime, doritori sa vada ce anume din „partea adversa” e mai puternic, erau atinsi de ceea ce ascultau din gura lui. Nu se afla vreo obiectie dificila pe care, in abilitatea sa retorica, sa n-o poata depasi! Iar daca apologia sa se afla cumva in impas, eschiva ca o soparla, folosind mijloace si argumente insidioase si artificii de limbaj. In el se dadea, asadar, un concurs intre adevar si arta retorica.
Cei care aparau adevarul cu argumente cinstite l-au atacat pe sofist, daracela folosea drept arme de aparare si atac limbajul echivoc, argumentari insidioase sau artificii capcana, vrand cu orice chip sa biruiasca. Si aproape ca se-mplinise acest vis al lui, darHristos, Cel ce este Adevarul, trecu biruinta de la cel ce rasucea cuvintele, oprindu-se asupra lui Spiridon cel simplu. Si astfel, Sfantul, care nu cunostea decat „pe Hristos, si pe Acela Rastignit” (I Cor 2,2), cum spune Sf. Apostol Pavel, vazand pe filosof cu sofismele sale vorbind hulitor despre Hristos si fortandu-se sa vorbeasca denigrator la adresa dogmelor crestine, ceru, apropiindu-se, sa-i vorbeasca. Credinciosii Ortodoxiei, care cunosteau maniera simpla de a vorbi a Sfantului Spiridon si cum el ignora inalta cultura greaca, l-au impiedicat sa se prezinte pentru a se opune sofistului. Sf. Spiridon, cu toate acestea, nu s-a lasat oprit, caci stia bine ca intelepciunea ce vine de Sus este superioara desteptaciunii umane, efemere.El s-a apropiat asadar de sofist si zise:
„In numele lui Iisus Hristos, fii atent la cuvintele mele filosofule, si asculta ce vreau a-ti zice!”
Sofistul ii zise:
„Vorbeste si te voi asculta!”
Spiridon zise atunci:
„Exista un singur Dumnezeu, Creator al cerului si al pamantului. El a facut Puterile ceresti, a zidit pe om pornind de la tarana si a creat, in acelasi timp, toate lucrurile vazute si nevazute. Prin Cuvantul Sau si prin Duhul Sau fost-au facute cerul si pamantul, framantarea marilor, taria cerului, nascutu-s-au animalele, fost-a modelat omul, cea mai minunata dintre creaturile Sale. Toate astrele au fost create, soarele si luna, noaptea, ziua si celelalte toate. Noi stim asadar ca Cuvantul este Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Insusi. Noi credem ca, pentru noi, S-a nascut din Fecioara, a fost rastignit si ingropat. Credem ca El a inviat grabnic si noi vom invia impreuna cu El, ca El ne-a daruit viata curata si vesnica. Noi afirmam ca El iarasi va sa vina ca sa judece pe toti oamenii si sa judece pe toti oamenii si sa judece (sever) faptele noastre, cuvintele si gandurile noastre. El este de aceeasi natura (homoousios) cu Tatal, egal in demnitate, si imparateste impreuna cu El.
Nu esti de acord, filosofule?”, l-a mai intrebat el.
“Cine va numara minunile tale, Ierarhe Spiridoane, de Dumnezeu inteleptite?“
Dintru multimea acestora, am ales-o spre a ne-o aminti pentru intarirea noastra duhovniceasca, in ziua praznuirii Sfantului Spiridon, doar pe cea prin care “aparatorul credintei dreptmaritorilor” a intors inimile si a rusinat mintile filosofilor, desi era necunoscator al stiintei elinesti:
„Dupa dorinta imparatului, filosofii au fost chemati, si ei, sa asiste la Sinod, si-si etalau pe acolo stiinta si aroganta lor. Erau toti foarte bine formati in arta retorica, mai ales in retorica sofista. Unul dintre ei, celebru orator, poseda o excelenta putere de persuasiune. El dialoga cu episcopii si-l sustinea puternic pe Arie. El pleda cu insistenta in favoarea aceluia si a sa, asa de bine incat o multime, doritori sa vada ce anume din „partea adversa” e mai puternic, erau atinsi de ceea ce ascultau din gura lui. Nu se afla vreo obiectie dificila pe care, in abilitatea sa retorica, sa n-o poata depasi! Iar daca apologia sa se afla cumva in impas, eschiva ca o soparla, folosind mijloace si argumente insidioase si artificii de limbaj. In el se dadea, asadar, un concurs intre adevar si arta retorica.
Cei care aparau adevarul cu argumente cinstite l-au atacat pe sofist, daracela folosea drept arme de aparare si atac limbajul echivoc, argumentari insidioase sau artificii capcana, vrand cu orice chip sa biruiasca. Si aproape ca se-mplinise acest vis al lui, darHristos, Cel ce este Adevarul, trecu biruinta de la cel ce rasucea cuvintele, oprindu-se asupra lui Spiridon cel simplu. Si astfel, Sfantul, care nu cunostea decat „pe Hristos, si pe Acela Rastignit” (I Cor 2,2), cum spune Sf. Apostol Pavel, vazand pe filosof cu sofismele sale vorbind hulitor despre Hristos si fortandu-se sa vorbeasca denigrator la adresa dogmelor crestine, ceru, apropiindu-se, sa-i vorbeasca. Credinciosii Ortodoxiei, care cunosteau maniera simpla de a vorbi a Sfantului Spiridon si cum el ignora inalta cultura greaca, l-au impiedicat sa se prezinte pentru a se opune sofistului. Sf. Spiridon, cu toate acestea, nu s-a lasat oprit, caci stia bine ca intelepciunea ce vine de Sus este superioara desteptaciunii umane, efemere.El s-a apropiat asadar de sofist si zise:
„In numele lui Iisus Hristos, fii atent la cuvintele mele filosofule, si asculta ce vreau a-ti zice!”
Sofistul ii zise:
„Vorbeste si te voi asculta!”
Spiridon zise atunci:
„Exista un singur Dumnezeu, Creator al cerului si al pamantului. El a facut Puterile ceresti, a zidit pe om pornind de la tarana si a creat, in acelasi timp, toate lucrurile vazute si nevazute. Prin Cuvantul Sau si prin Duhul Sau fost-au facute cerul si pamantul, framantarea marilor, taria cerului, nascutu-s-au animalele, fost-a modelat omul, cea mai minunata dintre creaturile Sale. Toate astrele au fost create, soarele si luna, noaptea, ziua si celelalte toate. Noi stim asadar ca Cuvantul este Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Insusi. Noi credem ca, pentru noi, S-a nascut din Fecioara, a fost rastignit si ingropat. Credem ca El a inviat grabnic si noi vom invia impreuna cu El, ca El ne-a daruit viata curata si vesnica. Noi afirmam ca El iarasi va sa vina ca sa judece pe toti oamenii si sa judece pe toti oamenii si sa judece (sever) faptele noastre, cuvintele si gandurile noastre. El este de aceeasi natura (homoousios) cu Tatal, egal in demnitate, si imparateste impreuna cu El.
Nu esti de acord, filosofule?”, l-a mai intrebat el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.