Sfânta Muceniță Lucia, fecioara

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfânta Muceniţă Lucia era din Siracuza Siciliei şi era logodită. Îmbolnăvindu-se mama ei, a plecat cu ea la Catana, ca să se roage Sfintei Muceniţe Agata să o izbăvească sfânta de curgerea de sânge. Când a ajuns la Catana a văzut în vis pe Sfânta Agata. Sfânta i-a făgăduit mamei ei tămăduire de boală, iar ei i-a vestit mai dinainte suferinţe muceniceşti pentru Hristos. După însănătoşirea mamei sale, Sfânta Lucia a împărţit toate averile sale săracilor şi era gata să mărturisească pe Hristos. Fiind pârâtă de logodnicul ei, a fost dusă înaintea lui Pashasie, domnul cetăţii, care a poruncit să o ducă într-o casă de desfrâu, ca să fie necinstită. Prin harul lui Hristos însă a rămas curată; au tăbărât mulţi asupra ei, dar n-au putut să o mişte din locul în care se proptea. Pentru că aceia şi-au pierdut nădejdea că o mai pot mişca din loc, şi pentru că nici n-au putut-o arde cu focul ce-i aprinseseră acolo unde sta, căci sfânta era păzită de Dumnezeu, i-au tăiat capul cu sabia.

Troparul Sfintei Muceniţe Lucia Fecioara – gl. al 4-lea.

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Lucia, strigă cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine, şi ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jerfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Sfântă Muceniță Lucia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

LUCIA, LUCIAN; LUCHIE, LUCHIA (masc.) – nume augural cu semnificaţie devoţională în epoca creştină, corespunde latinescului Lúcius(-a), explicat prin verbul lucio, lucere, „a face lumină” şi substantivului lux, lumen, „lumină”, deşi există opinia că aceasta nu e decât o etimologie populară. •Lucia şi derivatele Lucianus, Luciana, Lucilianus, au pătruns în calendarul creştin.
•Filiera greco-slavă: Luchie, Luchian, Luchiana, Luchilian. Formele latine: Lucia, Lucian, Luciana au fost introduse în onomastica românească în secolul al XIX-lea.