O MINUNE A SFÂNTULUI IERARH NICOLAE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O MINUNE A SFÂNTULUI IERARH NICOLAE CARE TE TRECE FIORII.(la o Mănăstire săracă)

Un om oarecare, foarte bogat, milostiv cu cei săraci și iubitor de Sfintele Biserici, mergea odată, undeva, cu slugile sale, și, trecând pe calea unde era o mănăstire a Sfântului Nicolae, gândea să meargă să dea milostenie la acea mănăstire ;și, mai mergând el puțin, a văzut un om ce zăcea mort și gol, că înghețase de frig. Și omul cel bogat a făcut milă cu el și a poruncit slugilor sale să-l ia cu ei. Apoi, ajungând la Mănăstire, a spus egumenului și tuturor fraților :"Părinților, mergând noi pe calea aceasta, am aflat pe acest om, zăcând mort, și noi nu știm ce i s-a întâmplat lui de a murit ;ori l-au ucis tâlharii sau a murit de ger, precum îl vedeți toți. Părinților sfinți, îngropați-l dar pe el aici". Și le-a dat lor aur, rugându-i să-i facă lui rânduiala. Și așa l-au îngropat pe acela cu cinste, iar omul cel bogat s-a închinat Sfântului Nicolae și tuturor fraților și s-a dus în calea sa.
Dar, când mergea el pe cale, ajungând iar la locul unde aflase pe cel mort, a văzut un tânăr plângând. Și, întrebându-l despre pricina plânsului său, acela i-a răspuns lui :"Stăpâne al meu, sunt foarte necăjit și de aceea plâng, că tatăl meu, care a fost neguțător și umbla pe calea aceasta, nu s-a întors acasă ;acum sunt multe zile de când îl așteptăm pe el și nu știm ce i s-a întâmplat. Dar, ne-a venit o înștiințare că l-au ucis tâlharii și,pentru aceea, îl caut la locul acesta, că poate îi voi afla măcar trupul lui și aș fi mângâiat, dar nu-l pot afla ". Și acel om binecredincios, mângâindu-l cu cuvânte duhovnicești, i-a zis lui :" Eu, când mă duceam pe calea aceasta, am aflat la locul acesta un om mort, zăcând gol și înghețat de ger, pe care, luându-l, l-am dus la Mănăstirea Sfântului Nicolae și l-am îngropat ;și aur am dat călugărilor, ca să-I pomenească pe el". Iar tânărul, auzind cuvintele acestea, i s-a închinat lui până la pământ și l-a rugat, zicând :"Să faci, stăpâne, milă cu mine și să mergem împreună până la Mănăstirea aceea, ca măcar să văd mormântul tatălui meu". Și s-a ostenit acel bun neguțător și, cu mare dragoste, a mers cu tânărul până la Mănăstire. Și, ajungând ei acolo, neguțătorul a chemat pe egumen și pe toți călugări Mănăstirii și le-a zis lor :"Oare, vă aduceți aminte, Părinților sfinți, că am adus la voi pe un om mort și v-am rugat să-l îngropați?" Iar ei au zis :"Adevărat este, încă și aur ne-ai dat nouă și am făcut și pomenire pentru el".
Și, arătându-le lor locul unde era îngropat, a zis neguțătorul către tânăr :"Acesta este mormântul tatălui tău, nu te mai mâhni". Iar tânărul a zis către frați :"Rogu-mă vouă, Părinților sfinți, să nu mă opriți pe mine a lua trupul tatălui meu, ca măcar cât de puțin mângâiere să aflăm din aceasta". Și i-au zis călugării :"Precum voiești, așa să faci". Deci, i-a rugat pe ei tânărul ca să deschidă mormântul. Iar ei, săpând pământul, au descoperit racla și, deschizându-o, au aflat-o plină de aur și argint. Și s-au minunat toți de o lucrare ca aceasta și au proslăvit pe Dumnezeu și pe Sfântul Nicolae. Iar tânărul acela s-a făcut nevăzut. După aceea, s-a arătat Sfântul Nicolae în vis egumenului, zicându-i :"Minunea aceasta s-a făcut pentru ca, de acum, să nu mai fie lipsit lăcașul acesta, că Hristos v-a dat vouă mila Sa și a trimis pe îngerul Său, ca și pe omul acela bun" DUMNEZEULUI NOSTRU, SLAVĂ!
[ DIN PROLOAGELE ]