Crucea vieții omenești

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Un creștin odinioară tot se căina mereu:
„Grea mai este Crucea asta ce mi-a dat-o Dumnezeu!
Cum o dau nu-mi iese bine, de necazuri nu mai scap
Și muncesc din greu ca boul până cad lângă proțap!
Iaca, alții sunt mai leneși și trăiesc mai în belșug
Numai mie (vorba ceea)... „Boii nu-mi mai trag la jug.”

Și ofta creștinul nostru și mereu era cârtind
Nimeni nu putea odată să-l audă mulțumind,
Însă Cel de sus, Părinte, Care ajută pe mișei
Căutând din cele Sfinte, cercetatu-l-au pe el.
A trimis la el un înger noaptea, când dormea trudit
Și luând pe om de mână, l-a urcat pe deal la Schit.
Se făcea că este ziuă și erau numai ei doi
Între niște Cruci frumoase, felurite după soi.
Unele erau de aur, altele de fier și lemn,
De argint si de aramă, fiecare cu un semn.

Zice îngerul atuncea: „Ia-ți o Cruce care vrei...
Numai potrivește-o bine și te-ntoarce la bordei!”

Lacom, el apucă-n grabă cea de aur mai întâi
Încercând s-o tăbărcească pe voinici umerii săi.
Dar nu-i chip ca s-o urnească și privind la ea cu jind
Se pogoară mai la vale, la o Cruce de argint.
De prea multă strălucire nu te poți uita la ea,
Dar voind el s-o ridice, vede că-i grozav de grea.
Se mai uită, iar încearcă, până ce își ia de seamă
Să-și aleagă altă Cruce tot frumoasă, de aramă.
Dar în ciuda lui și aceea pentru dânsul este grea
Cea de marmură mai tare, cea de fier... cam tot așa.
Lângă ele mai la vale, vede sub un copăcel,
Cruce de stejar ușoară, numai bună pentru el.
O ridică, deci și pleacă, iară îngerul pe drum
Îl întreabă pentru Cruce, dacă-i mulțumit acum.

„Slavă Domnului, răspunde, tare-s mulțumit cu ea!
Căci din toate, numai asta este după vlaga mea!"

Îngerul atunci îi zice: „Omule nemulțumit...
Pentru Crucea vieții tale, totdeauna ai cârtit!
Astăzi te-am adus anume ca să-ți fie semn
Că niciuna nu poți duce, decât Crucea cea de lemn.
Asta este „Crucea vieții” dată ție de când ești
Deci, Lui Dumnezeu dă slavă și de-acum să nu cârtești!
Cele de metale scumpe sunt a oamenilor sfinți
Care sufăr pan'la sânge întru grele nevoinți.
Iară tu cu sărăcia, lesne te vei mântui,
Dacă vei păzi credința și răbdând vei mulțumi!"

(Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul,
Rugăciune, Poezie, Învățătură, Ed. Doxologia, Iași, 2010)