"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Și mult mă-ntreb adeseori,
de ce plâng stelele în zori,
lăsând cu dor tăcut, în urma lor,
mărgăritare florilor !?
O fi sărut de despărțire,
până la noaptea care vine, sau ..
.poate-s chiar mărgăritare,
în dar la fiecare floare ?!
Că vezi șiraguri, strălucind,
cu roua zorilor, venind pe iarbă,
flori, frunze și pomi...
rămase- n urma stelelor !!
Doar soarele, când iar răsare,
le mângâie pe fiecare,
și- adună de pe orice floare,
gingașele mărgăritare!
Le strânge toate, în cunună,
să-i ducă Dar, la mândra Lună !?
Cine-ar putea să știe oare,
ce preț au, cât costă
astfel de mărgăritare,
ce-s darul stelelor din zori,
sărutul dulce de pe flori,
ce- îmbracă zarea în culori ?
Sau poate-s mărgăritărele,
boabe de rouă, giuvaere,
căzute din cununi de Sfinți,
sărutând florile cuminți,
din rugăciunile -înălțate,
în taina nopții ,neîncetate,
de - Sfinții cei Aleși de DUMNEZEU,
ce-n rugăciune stau la Tronul Său !?
Pe-un fir de vânt, pe-un nor apus,
o stea, ce... stins-a fost
și s-a aprins, mi-a spus.....
că stelele-s Suflete bune ,
urcate-n cer , precum se spune,
iar fiecare floare, este-o rugăciune !
Și Sfinții Toți, prin ruga lor,
unesc tot Cerul, fără nor,
și duc la Tatăl Iubitor, durerea,
ruga, plânsul, întregul nostru dor !!
Și-ncepe rugăciunea, ce urcă
sus la Tron, să ceară îndurare, păcatului din om !
Și cât mister în noapte,
cu cerul plin de stele ,
cununi ce strălucesc,
cu Luna printre ele !!
Și doar, când se destramă ,
cununile de lume,
cad stropi lăsând în urmă-i șirul boabelor de rubine !
Cu rouă, din lacrima purtată ,
prin ruga Sfinților, Înălțată
când zorii vin -ZI MINUNATĂ-
din rugăciunea cea curată,
lăsând mărgăritare -n lumea toată !
CINSTIRE SFINȚILOR, ce ruga lor
La BUNUL DUMNEZEU, o poartă
Cu roua dimineții, din ziua ,
ce ne-așteaptă !!
sursa net
Și mult mă-ntreb adeseori,
de ce plâng stelele în zori,
lăsând cu dor tăcut, în urma lor,
mărgăritare florilor !?
O fi sărut de despărțire,
până la noaptea care vine, sau ..
.poate-s chiar mărgăritare,
în dar la fiecare floare ?!
Că vezi șiraguri, strălucind,
cu roua zorilor, venind pe iarbă,
flori, frunze și pomi...
rămase- n urma stelelor !!
Doar soarele, când iar răsare,
le mângâie pe fiecare,
și- adună de pe orice floare,
gingașele mărgăritare!
Le strânge toate, în cunună,
să-i ducă Dar, la mândra Lună !?
Cine-ar putea să știe oare,
ce preț au, cât costă
astfel de mărgăritare,
ce-s darul stelelor din zori,
sărutul dulce de pe flori,
ce- îmbracă zarea în culori ?
Sau poate-s mărgăritărele,
boabe de rouă, giuvaere,
căzute din cununi de Sfinți,
sărutând florile cuminți,
din rugăciunile -înălțate,
în taina nopții ,neîncetate,
de - Sfinții cei Aleși de DUMNEZEU,
ce-n rugăciune stau la Tronul Său !?
Pe-un fir de vânt, pe-un nor apus,
o stea, ce... stins-a fost
și s-a aprins, mi-a spus.....
că stelele-s Suflete bune ,
urcate-n cer , precum se spune,
iar fiecare floare, este-o rugăciune !
Și Sfinții Toți, prin ruga lor,
unesc tot Cerul, fără nor,
și duc la Tatăl Iubitor, durerea,
ruga, plânsul, întregul nostru dor !!
Și-ncepe rugăciunea, ce urcă
sus la Tron, să ceară îndurare, păcatului din om !
Și cât mister în noapte,
cu cerul plin de stele ,
cununi ce strălucesc,
cu Luna printre ele !!
Și doar, când se destramă ,
cununile de lume,
cad stropi lăsând în urmă-i șirul boabelor de rubine !
Cu rouă, din lacrima purtată ,
prin ruga Sfinților, Înălțată
când zorii vin -ZI MINUNATĂ-
din rugăciunea cea curată,
lăsând mărgăritare -n lumea toată !
CINSTIRE SFINȚILOR, ce ruga lor
La BUNUL DUMNEZEU, o poartă
Cu roua dimineții, din ziua ,
ce ne-așteaptă !!
sursa net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.