Câtă durere poartă-n suflet, omul
Si câte ierni se-abat asupra lui,
Cu dragoste din cer, priveste Domnul
Asează-te-n genunchi, durerea sa i-o spui !
Ce mult amar si chin am strans in suflet
Si cate toamne reci l-au străbătut
Într-un ocean de lacrimi, am inecat un zambet
Să pun zăgaz durerii...n-am putut !
Am invătat ,primind Golgota-n suflet
Să imi doresc s-ajung si pe Tabor
Si am pornit avand in mine-un cuget
Că Domnul mi-e nădejde sfânta si-ajutor !
Si pasii mei ,călcând poteca vietii
Alunecând, m-am prăbusit zdrobit
Si am simtit cum vlaga tineretii
S-a scurs din sufletul si trupu-mi istovit !
Dar două mâini m-au tras din agonie
Si s-au grăbit balsam pe răni să-mi pună,
Mi-a dat să sorb...un strop de apă vie,
Un OM cu fruntea-nsângerată sub cunună !
Si ma privea cu milă nesfarsită
Desi era pe-o Cruce cu trupul, răstignit
Si-a smuls din cuie, mâna tintuita
M-a ridicat si cu iubire sfântă, mi-a soptit :
,,Eu am purtat toată povara lumii
Si inca port si astăzi Crucea grea,
M-au insotit doar lacrimile Mumii
Si ura celor ce-mi dădeau otet si fiere-a bea!
Si Eu m-am prabusit atunci sub Cruce
Si parca, nu povara ei mă apăsa
Ci lacrimile Mamei, ce nu-nceta a plânge,
Căci, peste veacuri, doar putini Mă vor urma !
Tu nu esti singur daca vii la Mine
Eu sunt cu tine, simt durerea ta ,
Când nu mai poti s-o duci, sunt lângă tine
Spre Inviere te ridic prin Jertfa Mea"
Eliana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.