Sfântul Ierarh Petru Movilă

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia



              SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ, MITROPOLITUL KIEVULUI, SABIE                  MĂRTURISITOARE A CUVÂNTULUI, SFINŢITĂ DE DUHUL SFÂNT

           Ca o sabie a Cuvântului ai apărat Ortodoxia împotriva valurilor catolice, Şi slobozind râurile înţelepciunii tale ai înecat în ele toate cugetările nevrednice. Luând cu dragoste Crucea lui Hristos ai urmat Celui Ce ne arată calea mântuirii, Şi departe de pământul neamului tău ai înflorit sub mângâierea razelor Luminii. Din pământul strămoşilor tăi ai fost dezrădăcinat, dar în pământul făgăduinţei ai fost mutat, La izvoarele Duhului ai fost sădit şi întru osteneli cu adevărul credinţei inima ţi-ai luminat, Ca un zid de apărare neclintit ai stat împotriva celor ce cu săgeţile ereziilor ameninţau Biserica lui Hristos, Şi cu focul cuvintelor tale aprinse de scânteia Duhului ai înfricoşat pe cei acoperiţi de eresul mincinos. Ca în pustie ai vieţuit în micul sat, unde biserică însuţi ai întemeiat, Prin rugăciune unindu-te cu Cel Neapropiat, te-ai făcut vas luminat. Aplecat fiind spre învăţătură, ai deprins multe limbi folositoare, Dar în limba Duhului inima ta a învăţat să vorbească spre a tuturor luminare. Biserică ai făcut din inima pe care neîncetat Duhul Sfânt o înfrumuseţa, Bătăile rugăciunii erau cele care piatra credinţei bine o fixa, Chipul Sfinţilor mărturisitori ai zugrăvit în biserica inimii drept măritoare, Cu dragoste ochii minţii tale contemplând faptele lor mărturisitoare. Pe aceştia luându-i ca povăţuitori, cu îndrăzneală ai păşit pe treptele îndumnezeitoare, Şi cu nevoinţe multe legându-ţi trupul ai potolit toată mişcarea lui pătimitoare. Însă sufletul l-ai lăsat să se înalţe, fiindu-ţi dăruite aripile sfinte ale rugăciunii, Şi în călătoria Duhului ţi se descopereau taine mai presus de înţelegerea omenirii. În râurile lacrimilor tale ai înecat toată cugetarea pătimaşă a trupului, Şi inima ca un soare arzând de dragostea aproapelui se ruga din adâncul sufletului. Văzând ameninţarea rău credincioşilor ce căutau să înghită turma cea mică a lui Hristos, Luminat de Dumnezeu ai luat cârma dreptei credinţe, conducând poporul spre limanul luminos. Lavra Pecerska saltă astăzi de bucurie văzând mărirea egumenului său cinstit, Care a înfrumuseţat-o cu daruri nenumărate ce îi luminează şi acum chipul sfinţit. Toate curgerile înţelepciunii Duhului s-au adunat în cărţile pe care te-ai ostenit să le tipăreşti, Şi mărturisirea ta de credinţă stă ca strajă veacurilor împotriva vrăjmaşilor necredincioşi. Neuitând neamul din care ai răsărit spre lucrarea cărturărească l-ai sprijinit, Cu tipografii îmbogăţind poporul nostru, întru mărturisirea credinţei l-ai întărit. Toată viaţa ai luptat să dezrădăcinezi neghinele eresurilor aruncate de vrăjmaşi, Zi şi noapte trăind în lumina rugăciunii la care vegheai pentru liniştea celor încredinţaţi. Ostenitu-te-ai să aduni în Trebnic toată comoara slujbelor biserceşti, Ca să ridici mintea ascultătorilor la contemplarea bogăţiilor cereşti. Mintea mea cea tulburată de viforul multor gânduri rele o adu la limanul pocăinţei Şi cu rugăciunea ta fă să răsară întrânsa soarele veşnic luminător al credinţei. Mustrat-ai cu hotărâre ereziile catolice care întunecau dreapta înţelegere, Ruşinat-ai pe cei ce căutau să abată turma lui Hristos de la buna mergere. Cu sabia cuvântului Adevărului ai prigonit pe cei ce au iubit cuvintele minciunii, Şi pe faţă ai mărturisit greşeala celor ce se murdăreau în noroiul înşelăciunii. Cu rugăciunile şi cu chipul vieţii tale strălucitoare ruşinează şi acum aceeaşi minciună a ereticilor, Înnoind peste veacuri mărturisirea ta, care stă ca un stâlp ce sprijină braţele Bisericii drept credincioşilor. Ca cel ce ai îmbogăţit tezaurul Ortodoxiei cu ale tale cuvinte mărturisitoare ale adevărului credinţei, Redescoperă şi în inimile noastre aceeaşi mărturisire făcându-o lucrătoare pe temelia pocăinţei. Roagă-te Domnului să ne întărească spre a înfrunta vânturile prigonirilor pentru adevărul lui Hristos, Şi din lumina rugăciunilor tale ne fă acoperământ cu care să trecem nedoborâţi prin cutremurul vijelios. În cartea inimii noastre binecuvintează dreapta mărturisire ca s-o facem lucrătoare prin faptele credinţei, Şi ne întăreşte să urmăm aceeaşi cale dreaptă a lui Hristos cu smerenie şi cu gândul umilinţei. Bucură-te, floare a ierarhilor plină de miresmele sfinţeniei, Altar al rugăciunii de la care se înalţă tămâia smereniei, Carte a înţelepciunii dumnezeieşti scrisă de Duhul Sfânt, Far al mărturisirii decoperind tuturor lumina Dulcelui Cuvânt, Chip al sfinţeniei înrourat de lacrimile neşterse ale pocăinţei, Toiag al înţelepciunii ce zdrobeşte toate ereziile sădite în ţarina credinţei, Viaţă jertfită neîncetat pentru a lumina făclia Cuvântului, Zbor îngeresc printre tainele luminate de puterea Duhului, Mare sfinţită de picăturile ploii dumnezeieşti, Chimval al Adevărului trezind inimile la vederea celor cereşti, Vas al curgerilor înţelepte ale Duhului iubitor şi neostenit lucrător, Ocean al blândeţii ce tămăduieşte rănile sufletului pătimitor, Casă a Duhului Sfânt înfrumuseţată cu strălucirile Cuvântului, Putere negrăită ce ridică mintea dincolo de hotarele gândului, Ierarh mărturisitor al tainelor dreptei-credinţe, Râu pururea curgător al curgerilor sfintei umilinţe, Ctitor al cărţilor sfinţite de razele Duhului Sfânt, Liman al păcii netulburat de vânturile răului gând, Vlăstar mult roditor al neamului nostru mutat în pământ străin, Bucurie îngerească ce slobozeşte inimile din al necredinţei chin.