CUGETARILE UNUI SFANT PĂRINTE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
................................................................................................................................................
Sfantul Parinte Vichentie Malău, a scris cu mana Sfintiei sale cateva cugetări de mare intelepciune si sensibilitate ce stau si astăzi mărturie pe strănile din paraclisul " Adormirii Maicii Domnului":
   Omul rău e cu desăvarsire rău cand se preface că e bun.
   O constiintă fără Dumnezeu e ca un tribunal fără judecător.
   A nu te mania niciodată e semn de mare intelepciune.
   Mania e o scurtă nebunie.
   Lenesul e frate cu cersetorul.
   Trandăvia e mama tuturor păcatelor.
   Durerea e o invătătură.
   In anii durerii am invătat să mă rog.
   A ponegri pe altul e cea mai mare crimă.
   Altora să ierti totdeauna, tie niciodată.
   Din faptele tale vei fi judecată sluga vicleană.
 O cameră fără cărti crestin ortodoxe e ca un trup fără suflet.
   Acel ce stie să induioseze stie tot.
   Nimic nu e mai liber ca cugetarea.
.........................................................................................................................................................

De voiesti sa iubesti cu adevarat pe Hristos, trebuie sa uiti de insuti trupul tau. Si rugandu-te, vezi sa nu ceri in loc de altele, altele. Nu bani, nu slava omeneasca. Cauta Imparatia lui Dumnezeu mai intai si toate celelalte se vor adauga tie.

Iar ale rugaciunii doua sunt chipurile: unul al slavosloviei, cu smerenia mintii, iar al doilea, al cererii. Rugandu-te, nu veni indata spre cerere, caci iti parasti voirea ta, dovedesti ca te rogi silit. Incepand dar rugaciunea, paraseste-te pe sineti si ale tale nevoi. Lasa pamantul si te inalta spre ceruri. Si cand te rogi, nu rataci mintea incoace si colo, ci recunoaste-ti micimea si slabiciunea ta si ingustimea ta de pricepere. "Ca Tu ne-ai zidit pe noi, si nu noi. Tu esti Dumnezeul nostru". Zi ca tu esti un om pacatos. Desi nu te simti, totusi trebuie sa zici aceasta: "Vezi, nimenea nu este fara de pacat, fara numai Dumnezeu". Pentru aceasta zice Apostolul: "Nimic nu stiu in mine rau". Dar aceasta nu-mi da dreptul sa ma cred drept. Caci Proorocul David zice: Greselile cine le va pricepe? Si iarasi Apostolul zice: Cand toate le vei face, zi: Slugi netrebnice suntem, caci cele ce am fost datori de facut am facut. Si iarasi socoteste-te ca trebuie cu smerenie multa sa-l crezi pe altul a fi mai de cinste decat tine. Caci nu stii pe care-l iubeste Dumnezeu mai mult.

Domnul te-a zidit si se ingrijeste de a ta mantuire si stie pentru fiecare daca ii este de folos, ori sa fie sanatos, ori bolnav, ori bogat, ori sarac. Ci, tu cere Imparatia lui Dumnezeu, caci restul vine de la sine. Si cand ceri ceva, staruie mult si nu te descuraja. Ca cine din voi are prieten si va merge la miezul noptii la el si ii va zice: prietene, da-mi imprumut trei paini, ca mi-a venit un prieten din departare si nu am ce sa-i pun dinainte. Si acela va raspunde: nu-mi face osteneala caci e tarziu, m-am culcat cu copiii si-i noapte, nu pot sa-ti dau. Si daca pentru prietenie nu-i va da lui, apoi macar pentru staruinta ii va da lui. Pilda ne da Domnul ca sa fim tari in credinta si staruitori.

Sa nu zici ca pacatos sunt si nu ma aude Dumnezeu. Indrazneste, dupa rugaciune, macar oricat timp lung ar trece, nu dispera, ci asteapta, ca Dumnezeu iti va da cererea si sa ceri mereu, lucrand binele. Caci, de slabeste rugaciunea si peste tinereti se toarna bautura, s-a pierdut curatia si s-a prefacut omul. Ca, daca omul se da prada poftelor, Dumnezeu nu-i ajuta.

De stai cu nepasare la rugaciune, fugi de indata de acel loc, ca nu cumva sa primesti urgia si pedeapsa lui Dumnezeu, in loc de plata. Ca zice Domnul: Tot cel ce va cere va lua, cel ce cauta va afla si celui ce bate i se va deschide (Matei 7, 7). Caci, ce altceva voiesti sa capeti decat mantuirea ta?

Invata-te a rabda. Vezi pe Avraam cum l-au chemat din pamantul asirienilor si i-a fagaduit Palestinei: Tie-ti voi da pamantul acesta si semintiei tale ...pe care o voi inmulti ca stelele cerului (Fac. 15, 18). Si el n-a cartit ca ajunsese batran si nu i se implinise fagaduinta de fiu si de inmultirea semintiei sale. Ci a ramas mereu tare in credinta sa. Ca nevasta imbatranea, iar cu credinta intinerea. Dumnezeu toate le face si le preface precum voieste. Cand in Avraam murea firea de batranete, a inviat fagaduinta lui Dumnezeu. Urmeaza credintei lui Avraam. Dar noi un an ne rugam si apoi ne departam. Doi ani postim, apoi incetam. Deci sa nu slabim, caci Cel ce S-a fagaduit lui Avraam si noua s-a fagaduit. Veniti catre Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (Matei 9, 28). El deci ne fagaduieste mila. Pentru tine a venit pe pamant si tu nu-L crezi pe El pe cuvant?

Noi ne sfiim sa ridicam jugul Lui si prin usa cea stramta sa intram. Preferam marea pacatelor.

Tu, cand ai cerut, nu ai avut credinta, sau n-ai cerut ceea ce era de folos sufletului tau sau n-ai staruit. Ca scris este: Ca intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre si Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui (Matei 24, 13).

Vei zice insa: stie Dumnezeu inima celor ce se roaga. Ca n-are Dumnezeu nevoie de cererea noastra. Ca bun fiind, ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti... Dar Imparatia lui Dumnezeu fara fapte si staruinta nu o vei lua. Caci trebuie mai intai sa doresti cele ce vrei sa iei si sa ceri cu credinta, cu rabdare si cu osteneala. Ca tot lucrul castigat cu osteneala il pastrezi cu atentie, sa nu-l pierzi, ca stii cat de mult ai ostenit pentru el. Solomon ce a folosit daca a luat darul in dar, fara osteneala? L-a pierdut! Deci, nu te imputina cand nu iei degraba cererea ta. Ca daca cel ce a luat talantul si l-a ingropat intreg, s-a osandit numai pentru ca nu l-a negutatorit, apoi cel ce l-a pierdut nu se va osandi?

Dumnezeu face tot ce stie ca ne este de folos. Numai noi sa cerem cu staruinta. Vezi pilda cu vaduva si judecatorul cel nedrept, care pentru staruinta ei l-a imblanzit? Asa si noi sa staruim mereu. Amin.

Manastirea Agapia - 1938 Protosinghel VICHENTIE MALAU