VAMEȘUL ȘI FARISEUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Decât să fii puțin păcătos, dar să crezi că nu ești deloc, mai bine să fii un mare păcătos, dar să fii convins de asta! Uitați-vă la fariseu: "Nu sunt ca ceilalți oameni, sau ca vameșul acesta, ci eu postesc, dau zeciuială".. Nu făcea el ce făcea vameșul, de asta suntem siguri. Făcea și bine, căci Îl auzim pe Domnul avertizându-Și ucenicii: "De nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât cea a fariseilor, nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu"! Adică, de nu veți depăși în fapte bune pe farisei.. Aici Domnul nostru, Care îi certa atâta pe farisei, într-un fel.. i-a lăudat! Deci și fariseul pildei noastre era din aceia lăudați de Domnul. Dar în viața lui chiar nu avea păcate? Căci de vreme ce făcea parte din tagma fariseilor, îi cunoaștem și păcatele, fără nici o îndoială, fiindcă toți fariseii fuseseră demascați de Văzătorul inimilor, Hristos: "Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.. Când postiți, nu vă smoliți fețele, ca fariseii.. Să nu vă rugați ca fariseii.. Iar voi, fariseilor, curățiți partea dinăuntru a paharului! Sunteți ca mormintele: pe dinafară văruite, pe dinăuntru pline de oase și de întinăciune".. Și câte le mai trântise și Înaintemergătorul Ioan! "Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți roade vrednice de pocăință"! Deci am înțeles că fariseismul este un mod de viață bazat pe vanitate, trufie disimulată, dispreț față de toată lumea și superficialitate față de Dumnezeu. În relația cu Dumnezeu a celui "bolnav" de fariseism, lipsește tocmai ce este mai important: sentimentul!
Nu cere Dumnezeu tuturor oamenilor lacrimile cuvioșilor, dragostea apostolilor sau cutezanța martirilor. Da' acolo, puțină smerenie, puțină pocăință cere! Și asta-i lipsea fariseului. S-a dus ca să se îngâmfeze puțin și în Templu.. S-o facă pe vanitosul cu Dumnezeu! Ce grozăvie..
Amărâtul acela de vameș, numai el știa câte erau pe capul lui.. Câte văduve ruinate, câte blesteme, câte lacrimi îl urmăreau.. Dar "s-a coborât îndreptat la casa sa", ca și Zaheu. Pentru că a știut să se roage. A știut să-I ceară milă Milostivului Dumnezeu! "Dumnezeule, MILOSTIV FII MIE PĂCĂTOSULUI".. Și milostiv i-a fost!
Nu înseamnă că s-a mântuit atunci, în clipele acelea. Abia vameșul Zaheu a auzit promisiunea mântuirii de la Hristos, pentru că el a reparat nedreptățile și greșelile comise. Dar era un început.. Probabil mai târziu vameșul din pildă a devenit un al doilea Zaheu.. Așa se-'ntâmplă când omul știe să-I spună lui Dumnezeu: "Iartă-mă".. Primește Har.
De aia și lumea de azi nu primește har. Pentru că nu mai zice cu lacrimi: "Doamne, iartă-mă"!
Dumnezeu să ne învrednicească pe toți de adâncimile smereniei vameșului din pildă, amin!

Preotul Sorin Croitoru, Mantova, Italia