Sfântul Grigorie teologul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul Grigorie era originar din oraşul Nazianz din Capadocia. Părinţii lui s-au numit Grigorie şi Nona. Datorită virtuţii sale, tatăl său a fost rânduit episcop al oraşului Nazianz, fiind trecut şi el în rândul cuvioşilor.

Sfântul Grigorie a studiat în Atena, urmând cursurile specifice învăţământului antic împreună cu un alt mare sfânt al Bisericii noastre, Vasile cel Mare.

După ce şi-a încheiat studiile, s-a întors în Asia Mică, ducând în continuare pentru scurtă vreme o viaţă isihastă şi pustnicească împreună cu Vasile cel Mare într-o anumită zonă din Pont.

La îndemnul insistent al nedespărţitului său prieten care preluase deja păstorirea Mitropoliei Cezareii, dar şi din cauza ereziei lui Arie, a acceptat şi a fost hirotonit episcop, deşi era iubitor de isihie şi de «comuniune» nestingherită cu Dumnezeu.

Apoi a fost chemat la Constantinopol pentru a-i sprijini pe ortodocşi care sufereau mult din pricina arienilor, şi unde la îndemnul lui Vasile şi al poporului, a urcat pe tronul arhiepiscopal. Nu va rămâne însă pentru mult timp arhiepiscop din cauza unor scandaluri care au apărut. Demisionează de bună voie, pentru pacea Bisericii, şi se va retrage într-o sihăstrie, aproape de oraşul natal, loc unde îşi va sfârşi şi viaţa.

Sfântul Grigorie a fost numit Teologul prin excelenţă, întrucât în urma punerii în practică şi a împlinirii cu consecvenţă a poruncilor dumnezeieşti, a urcat pe culmile contemplaţiei, tâlcuind prin înţelesuri înalte, dar şi clare, dogmele credinţei noastre.

Într-un anumită parte a capului sfântului se poate vedea un semn, care conform celor relatate de viaţa sa, provine de la o cicatrice apărută în urma unei lovituri, deasupra unuia dintre ochi. Acest lucru constituie un indiciu al autenticităţii moaştelor dumnezeiescului Părinte.