Pagini

30 iulie 2015

SUNT CĂLUGĂR

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Eu sunt un călugăr respectat şi evlavios
La o prestigioasă şi mare mânăstire,
În slujbe şi sfinţiri am portofoliu gros,
Mulţi şi-ar dori să se asemene cu mine.

Ca o urmare a experienţei mele
Am foarte mulţi copii duhovniceşti,
Trec zilnic prin multe momente grele,
Înţelepciune ca a mea nu întâlneşti.

Mulţi mă întreabă de smerenie că sunt curioşi,
Arma secretă, răspunsul e pregătit mereu:
„Ascultă fiul meu! Toţi suntem păcătoşi,
Dintre care cel dintâi sunt eu”.

Vreu să par sfânt în faţa tuturor,
La câte am citit grăiesc doar lucruri sfinte,
Pentru Domnul şi pentru ei le spun că mor,
Vorbesc cu „Dumnezeu” la trei cuvinte.

Citesc şi cânt mereu cam cel mai bine,
Mai este un preot, de stau să mă gândesc,
Cu vocea un pic mai fină ca mine,
Îi aştept greşeala să pot să îl dojenesc.

În tot judeţul se ştie că sunt sever,
Vorbesc răstit dacă sunt deranjat,
Alung creştinii de departe cu mult fler
Dacă nu îmi place cum s-au îmbrăcat.

Ca şi călugăr, sunt pe deplin îndreptăţit,
Să sfătuiesc oricând şi pe oricine,
Cataloghez, etichetez în mod amănunţit,
Să judec e pacăt, nu fac, nu se cuvine.

Să ştii că viaţa asta nu e pentru toţi,
Implică sacrificiu şi multă nevoinţă,
Tu şi să vrei să faci asta nu poţi,
Să lepezi frica şi plăcerea în orice privinţă.

La masă îmi place să fie totul ordonat,
Veselă şi tacâmuri expuse ca în vitrină,
De frică să nu am locul ocupat
Am pus pe scaune nume să fie disciplină.

Dieta mea specială mă ţine la chilie,
Astfel de multe ori nici nu mai merg la masă,
La câte am în cameră e ca în bucătărie,
Ca tot să fie proaspăt am grădină pe terasă.

Din orice ascultare eu am făcut plăcere,
Aşa e la mânăstire, este muncă multă,
Îţi povestesc să îţi faci o părere,
Nu prea ne rugăm cum crede lumea asta incultă.

Paraclisier îmi place, fizic, nu e greu deloc,
Mireni mă abordează, le arăt bună intenţie,
Trag clopote, bat toaca, practic mai mult mă joc,
Mă ocup de curăţenie şi vinul e la discreţie.

Veselă şi tacâmuri expuse ca în vitrină,
De frică să nu am locul ocupat
Am pus pe scaune nume să fie disciplină.

Dieta mea specială mă ţine la chilie,
Astfel de multe ori nici nu mai merg la masă,
La câte am în cameră e ca în bucătărie,
Ca tot să fie proaspăt am grădină pe terasă.

Din orice ascultare eu am făcut plăcere,
Aşa e la mânăstire, este muncă multă,
Îţi povestesc să îţi faci o părere,
Nu prea ne rugăm cum crede lumea asta incultă.

Paraclisier îmi place, fizic, nu e greu deloc,
Mireni mă abordează, le arăt bună intenţie,
Trag clopote, bat toaca, practic mai mult mă joc,
Mă ocup de curăţenie şi vinul e la discreţie.

La magazin tejgheaua e uşor de rezemat,
Însă când vine marfă ea trebuie aranjată,
Urmăresc doar profitul, nu e timp de rugat,
Facturi ne vin mereu şi suntem buni de plată.

Ca trapezier, programul e destul de încărcat,
Dar nu am cerut rotaţie că nu mi-a picat fisa,
Luni de zile în şir la slujbe nu am călcat,
Deşi sunt respectat nu mi se simte lipsa.

Sunt şef de strană des cu multă importanţă,
Ştiu rânduiala bine, vorbesc şi merg cochet,
Am loc în cimitir doar ca să stau în faţă,
Şi de mântuire nu îmi pasă în mod direct.

Prezent acolo unde de mine e nevoie,
La fân, cartofi, porumb, sau la cules de mere,
Imit voci cu talent şi sunt bufon de bunăvoie,
Grija principală e să nu rămânem fără bere.

Grădina este locul unde mă destind de fel,
Parcă nu e ascultare, e ca un mod de viaţă,
Uit de tot şi de toate, aproape şi de El,
Cu atâtea plante în jur chiar nu pot face faţă.

În cazuri medicale sunt doctor iscusit
Şi sunt stăpân suprem peste infirmerie,
Am leac pentru orice, deja eu te-am citit,
Şi de eşti sănătos îţi dau ipohondrie.

Cazările-s un fleac cu a mea pricepere,
Prosoape, aşternuturi, rufe le spăl cu teamă,
Să nu se coloreze şi să se supere,
Oricum ar fi mă scot că am limbă vicleană.

La vaci şi porci îmi place, n-aş fi cezut vreodată,
Zootehnia e artă, nu e deloc uşor,
Dar râd şi fac miştouri că am funcţie înaltă,
Glumesc că-s încă tânăr şi timpul trece în zbor.

La strung şi atelier fac multe elemente
Pentru diverse lucruri dar în special troiţe,
Încă o specializare o am la afinate,
Sunt mândru şi am motive să fiu plin de fiţe.

Ce ştii tu băiete… am şcoala de pe Athos
Şi ani de zile în State, e clar că sunt doxat,
La slujbă, cativa metri, am gip, nu merg pe jos,
Ce nu e în ton cu mine este, clar, demonizat.

Avem şi o zonă vip, e preferata mea,
Aici servesc mereu toate vedetele,
M-am învârtit isteţ şi eu deţin gestiunea,
Trebuie să fi puţin şmecher să îţi faci poftele.

Pasiunea pentru munte m-a acaparat,
Despre orice vârf pot să îţi scriu o teză,
Fac muşchi, e sănătate şi mult aer curat,
Urcând pe orice pantă o pot numi asceză.

De ceva timp încoace mă ocup de stăreţie,
Trebuie multă răbdare şi nervi să meargă brici,
E ca la primărie şi în paralel poliţie,
Ce e trist că am uitat de ce am ajuns aici.

Chiar la făcut prescură am fost împătimit,
Brutar şi apicultor simt că sunt pe calea dreaptă,
Poate de la faină puţin am mai orbit,
Şi nu înţeleg chemarea de a mai urca o treaptă.

Pe lângă toate acestea am încă o pasiune,
Scriu poezie multă de slabă calitate,
Cuvintele acestea mai multe îţi pot spune,
Dacă înţelegi că ele sunt cuvinte insuflate…

Astăzi pe lângă mine un copil a trecut,
Pe mine, un bun călugăr, m-a ignorat să ştii,
Bestia cea ticăloasă nu a zis măcăr „Salut!”,
Deci ca un ultim sfat: „Atenţie la copii!”.

Versuri de
Horațiu Stoica

26 iulie 2015

Rugăciuni către Sf. Pantelimon

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

+ * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * + * +


22 iulie 2015

Sfaturi de la părintele ILIE CLEOPA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




Prea Cuvioase Parinte Cleopa, femeile care isi reteaza parul, isi fac parul la coafor, poarta pantaloni, isi pun cercei, poarta bratari, isi fac unghiile la maini si la picioare, si se machiaza, calca Sfintele Canoane?
Mai baieti, asta-i semn de necredinta mai intai. Cand paganii isi faceau idolii, ii impodobeau. Bunaoara zeitei Nemzida ii puneau un inel de aur in nas si cercei de aur in urechi si legau urechile de nas. Si pe urma ii puneau par si in par ii puneau pene de vulturi, ii puneau cate minunatii; clopotei ii puneau in haine, ca atunci cand sufla vantul sa sune clopoteii. Toata impodobirea asta este inchinare de idoli. Sunt obiceiuri ale inchinatorilor de idoli, ramase de la romani.Noi, romanii, ne tragem din doua popoare pagane: dacii si romanii, si toti aveau aceste obiceiuri pagane, cum aveau si pe zeul „noroc” si pe Baal si pe Marnas, pe Neptun, pe Apolon, pe Serapid, pe Bacus, pe ceilalti draci. Ca spurcati erau dumnezeii lor, spurcate erau si praznicile lor. Asa ca acesta-i obicei de la inchinatorii de idoli, ca sa se sluteasca femeile, sa puna toate bijuteriile pe trupurile lor.
Au venit la mine saptamana trecuta patru artisti, doi erau din Iasi si doi din Bucuresti, trimisi de cineva. Eu n-am vazut de cand sunt femei cu ochii vopsiti cu creioane albastre, cu ochii albastri, dati cu creioane albastre; cu parul facut valvoi, sprancene facute parca erau cu caneala, niste papuci cu calcaiul ca un fus. Vin la mine si-mi spun:
– Am auzit de dumneata…
Cand i-am vazut, eu atat le-am spus:
– Stiti ce se intampla cu voi? Voi mai aveti un ceas si muriti.
– Vai, parinte! Dar de ce?
– Peste o ora sunteti gata! Am eu un semn, ca o sa muriti amandoua.
– Vai, parinte!
– Gata. Mai aveti un ceas de trait si va duceti, cu unghii rosii, cum sunteti acuma.
– Cum e asta, parinte?
– Cu ce sunteti?
– C-o masina.
– Gata. Va rastoarna masina. Am semn ca de azi nu mai traiti. Acusi, acusi. Cel mult doua ceasuri. Dar v-ati pregatit de moarte?
– Nu, parinte.
– Daca vine moartea, nu rade si moartea de voi? Tu esti crestina? Ori esti un drac, o momaie de pus in canepa, de speriat vrabiile, ce fel de om esti? Cine esti tu cu acestea asa?…
Am stat mult de vorba cu ei. La urma au dat pomelnice si au zis: „Parinte, am sa ma las de aiestea”. Chiar aceea care era cu ochii spoiti cu cerneala albastra cu sprancenele facute, drept mascati de la anul nou, zice:
– Eu sunt actrita.
– Oricine ai fi tu. Dar vine moartea si o sa te intrebe de ce ai facut treaba asta. Cine te-a invatat lucrurile acestea diavolesti? Evanghelia spune undeva sa faci treburile astea? Ce vreu sa spun? Dumnezeu l-a impodobit pe om cum a stiu ca-i mai frumos. Zice la Geneza: Iata, cate a facut Dumnezeu, erau bune foarte. Daca ar fi stiut Dumnezeu ca omului ii trebuie sa-l faca cu unghii rosii si cu cercei in urechi, asa il facea. Daca stia ca trebuie sa fumeze, ii facea un hogeag in varful capului ca sa iasa fumul. Si iaca, nu i-a facut hogeag, ca n-are nevoie sa fumeze. Nu l-a facut pentru fumat. L-a facut ca gura si limba lui sa slaveasca pe Dumnezeu, nu sa se umple cu fum si de putoare.


17 iulie 2015

ACATISTUL SFINTEI MARINA.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                                      Marina - Sfanta Mare Mucenita !


                                                            (17 iulie)

Condacul 1
Frumoasa floare crescuta intre spinii idolesti si impodobita cu frumuseti sufle­testi, avand minte cu buna intelegere si inima aprinsa de vapaia dragostei dum­nezeiesti, Sfanta Mare Mucenita Marina, vorbeai mereu de Mirele tau Hristos si de vesnica imparatie, asteptand cu dorire sa-ti jertfesti viata si sa te unesti cu El, pentru care iti cantam: Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Icosul 1

Nascuta fiind din parinti de bun neam, dar necredinciosi, de copila ai ramas or­fana de mama, iar tatal tau Edesie, sluji­tor idolesc, te-a dat spre ingrijire la o fe­meie in afara cetatii, de la care ai invatat si te-ai intarit in credinta in Dumnezeu. Pentru aceasta iti zicem asa:

Bucura-te, floare aleasa dintre spinii idolesti;
Bucura-te, ca ai dorit Domnului sa-l slujesti;
Bucura-te, ca la doisprezece ani in Hristos ai crezut;
Bucura-te, ca dulceata invataturii cres­tine bine ai cunoscut;
Bucura-te, ca pe Mirele Hristos L-ai dorit fierbinte;
Bucura-te, ca ai inceput sa urmezi ale Lui cuvinte;
Bucura-te, ca nimic dintre cele pamantesti nu mai cugetai;
Bucura-te, ca numai de numele lui Hristos graiai;
Bucura-te, ca ai dorit viata si vesnica fericire;
Bucura-te, ca ai urat desertaciunea lumii si a ei ratacire;
Bucura-te, ca ai crezut in Cel ce a facut cerul si pamantul;
Bucura-te, ca aceasta ai marturisit cu cuvantul;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 2

Tatal tau Edesie, auzind ca ai primit credinta cea sfanta a crestinilor, a inceput sa te urasca si te socotea ca pe o straina, dar tu, punandu-ti nadejdea in Dumnezeu, il rugai pe Tatal Ceresc sa te ajute si sa te intareasca pentru a-L putea marturisi, strigandu-l: Aliluia!

Icosul 2

Cand ai fost de cincisprezece ani, mer­gand la camp sa vezi oile tatalui tau, eparhul cetatii, mai marele si crudul Olimvrie a trecut pe acolo si, vazandu-te, s-a ranit la suflet de frumusetea ta, intrebandu-te cine esti. Iar tu plina de curaj i-ai raspuns ca esti crestina si mireasa lui Hristos, pen­tru care-ti zicem asa:

Bucura-te, ca pe eparh in cale L-ai intalnit;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu L-ai mar turisit;
Bucura-te, ca eparhul s-a ranit de fru musetea ta;
Bucura-te, ca sa-ti afle numele dorea;
Bucura-te, ca Marina i-ai spus ca te numesti;
Bucura-te, ca pe Domnul Hristos i-ai spus ca-L iubesti;
Bucura-te, ca inchinarii la idoli nu te-ai invoit;
Bucura-te, ca sufletul cu rugaciunea ti-ai impodobit;
Bucura-te, ca eparhul auzind s-a tulbu­rat;
Bucura-te, ca in cetate cu grele chinuri te-a infricosat;
Bucura-te, ca de munci si de cazne te bucurai;
Bucura-te, ca pe tiran cu intelepte cu­vinte il infruntai;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 3

Eparhul cetatii, scotandu-te la judeca­ta, privea cu placere la frumusetea ta si cu glas amagitor te indemna sa jertfesti zeilor spre a-ti cruta tineretea; dar tu, fe­ricita Marina, aveai mintea la Dumnezeul cel Adevarat si cu mare glas ai strigat: Unul este Dumnezeu - Tatal, Fiul si Duhul Sfant, Datatorul-de-viata caruia-l cant: Aliluia!

Icosul 3

Auzind aceasta marturisire a ta, Sfanta Marina, Olimvrie te ademenea prin cuvin­te inselatoare sa-i fii sotie, fagaduindu-ti din toate dulcetile lumii, dar tu cu bar­batie l-ai defaimat, iar pe Hristos, Mirele tau, L-ai laudat, chemandu-L in ajutor; pentru care tarie a ta te laudam asa:

Bucura-te, ca silnicia tiranului cu tarie ai biruit;
Bucura-te, fecioara, ca la necuratii idoli n-ai jertfit;
Bucura-te, ca sufletul curat l-ai pastrat pentru cerescul tau Mire;
Bucura-te, ca pentru aceasta trupul l-ai dat spre chinuire;
Bucura-te, ca a te uni cu Hristos ai dorit;
Bucura-te, ca pe Sfanta Treime ai mar­turisit;
Bucura-te, mireasa lui Hristos cea in credinta tare;
Bucura-te, Sfanta Marina, cea grabnica ajutatoare;
Bucura-te, ca respingandu-l, paganul te privea cu nespusa cruzime;
Bucura-te, ca spre chinuire sa fii data a poruncit cu mare asprime;
Bucura-te, defaimatoarea amagirilor lumesti;
Bucura-te, iubitoare a frumusetilor ceresti;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 4

Fiind plin de manie si ura, tiranul a pa­rasit amagita-i dragoste si fara mila a poruncit sa fii dezbracata de hainele tale si batuta cu vergi. Dar tu, intarita in cre­dinta lui Hristos, cu rabdare in rugaciune cantai: Aliluia!

Icosul 4

Rabdand chinurile grele, pamantul se inrosea de sangele tau. Poporul, uimit si plin de jale, privea cum piere frumusetea ta, dar crudul Olimvrie ti-a inmultit sufe­rinta, pironindu-te pe lemn si cu cangi sfasiindu-ti trupul, iar tu cu mare barbatie rabdai; pentru care noi iti strigam asa:

Bucura-te, ca neclintita ai ramas in chinuire;
Bucura-te, ca lui Dumnezeu ii aduceai multumire;
Bucura-te, ca loviturile vergilor le rab­dai;
Bucura-te, ca pentru Domnul Hristos patimeai;
Bucura-te, ca puterea dumnezeiasca te-a acoperit;
Bucura-te, ca prin suferinta multa te-ai sfintit;
Bucura-te, ca pamantul de sangele tau s-a inrosit;
Bucura-te, ca prin aceasta pe satana l-ai zdrobit;
Bucura-te, ca toate cu taria diamantu­lui le-ai rabdat;
Bucura-te, ca prin calde rugaciuni sufletul ti-ai luminat;
Bucura-te, ca pentru rabdarea ta cea multa Hristos te-a incununat;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 5

Ridicandu-ti privirea la cer, te gandeai la patimile de pe Cruce ale Mirelui tau si cu dragoste si credinta te rugai Lui: Vraj­masii m-au inconjurat, Doamne, cauta spre mine, roaba Ta, si ma miluieste, ca din toata inima sa-ti cant: Aliluia!

Icosul 5

Intarita fiind in credinta in Dumnezeu, nimic nu a putut sa te desparta de dra­gostea Mirelui tau Hristos, nici sfaturile poporului, nici viclenele amagiri, nici sal­baticia tiranilor sau asprele amenintari, ca sa slujesti idolilor, pentru care tarie a ta, noi, minunandu-ne, iti cantam asa:

Bucura-te, ca de Cerescul Mire nu te-ai despartit;
Bucura-te, ca in cruda chinuire, mai mult L-ai iubit;
Bucura-te, ca n-ai voit sa slujesti ido­lilor spurcati;
Bucura-te, ca nu te-ai supus paganilor blestemati;
Bucura-te, ca ai suferit taieturile unel­telor de fier;
Bucura-te, ca gandind la Hristos, priveai linistita la cer;
Bucura-te, ca uneltirile paganilor le-ai biruit cu tarie;
Bucura-te, ca toate le-ai suferit cu bar­batie;
Bucura-te, ca trupul tau s-a chinuit pe pamant;
Bucura-te, ca sufletul stralucit a mers la Domnul cel Sfant;
Bucura-te, de Cereasca imparatie rav-nitoare;
Bucura-te, Mucenita in necazuri ajuta­toare;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce­nita a lui Hristos!

Condacul 6

Vazand tiranul eparh ca nimic nu te poa­te inspaimanta, a poruncit sa fii aruncata in temnita celor osanditi la moarte. Dar tu, Sfanta Mucenita Marina, desi aveai oasele goale in urma chinurilor, inaltai rugaciuni fierbinti lui Dumnezeu, ca sa te intareas­ca asupra vrajmasilor, cantandu-l: Aliluia!

Icosul 6

Stand singura in temnita intunecoasa, diavolul, venind la tine in chip de caine, cu mare indraznire te infricosa, dar tu, cu multa barbatie, cu ciocanul ce l-ai gasit, in cap l-ai lovit pana ce vedenia cea rea a pierit, si rugandu-te lui Dumnezeu l-ai bi­ruit, pentru care te laudam asa:

Bucura-te, Mucenita Marina, ca multe rani ai rabdat;
Bucura-te, ca paganii in temnita te-au aruncat;
Bucura-te, ca satana acolo te-a ispitit;
Bucura-te, ca fara teama capul cu un ciocan i-ai zdrobit;
Bucura-te, ca atunci mare cutremur s-a facut;
Bucura-te, ca, rugandu-te, satana a dis­parut;
Bucura-te, ca lumina cereasca s-a ara­tat;
Bucura-te, ca acoperisul temnitei s-a ridicat;
Bucura-te, ca Sfanta Cruce stralucea in vazduh;
Bucura-te, ca Mirele Tau te-a intarit prin Sfantul Duh;
Bucura-te, Sfanta Marina, ajutatoare a celor necajiti;
Bucura-te, Mucenita, intarirea celor ispititi;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce­nita a lui Hristos!

Condacul 7

Deasupra Sfintei Cruci cea plina de lumina zbura o porumbita alba care cu glas bland zicea: Bucura-te, Marina, Mu­cenita a lui Hristos, ca ai biruit pe satana, vrajmasul cel rau si curand vei veni in camara Mirelui tau; iar tu, bucurandu-te de cele vazute si auzite, cantai Domnului: Aliluia!

Icosul 7

Duhul tau la aceasta vedenie s-a inve­selit, iar trupul, ca prin minune, de rani s-a tamaduit dobandind frumusetea cea din­tai si plina de bucurie ii multumeai lui Dum­nezeu, pentru care noi iti cantam asa:

Bucura-te, Mucenita mult-rabdatoare;
Bucura-te, catre Domnul rugatoare;
Bucura-te, ca El in temnita te-a cer­cetat;
Bucura-te, ca ranile cele grele ti-a vin­decat;
Bucura-te, ca Duhul Sfant ca o porum­bita a venit;
Bucura-te, ca pentru suferinta Domnu­lui l-ai multumit;
Bucura-te, Mucenita, in credinta si in nadejde intarita;
Bucura-te, fecioara curata de Domnul Hristos pazita;
Bucura-te, in ispitele noastre ajuta­toare;
Bucura-te, Sfanta Marina, a satanei zdrobitoare;
Bucura-te, ca de Mirele Hristos ai fost iubita;
Bucura-te, ca de Duhul Sfant ai fost ocrotita;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce­nita a lui Hristos!

Condacul 8

A doua zi, fiind din nou scoasa la jude­cata, spre mirarea tuturor erai deplin sa­natoasa si vindecata de ranile trupului, dar ei rataciti fiind, credeau ca zeii te-au ajutat. De aceea tu i-ai infruntat si cu tarie ai marturisit puterea lui Hristos cea vin­decatoare, cantand cu veselie: Aliluia!

Icosul 8

Olimvrie, vazand statornicia, curajul tau si credinta in Dumnezeu, a poruncit sa-ti arda spatele si coastele cu faclii aprinse, dar tu mai cu putere te rugai si in tacere rabdai chinurile grele, pentru care cu barbatie te laudam asa:

Bucura-te, Sfanta Marina, cea vinde­cata de Domnul;
Bucura-te, ca in suferinta ajuti pe tot omul;
Bucura-te, ca vazandu-te poporul mult s-a minunat;
Bucura-te, ca si noi mijlocitoare in cer te-am castigat;
Bucura-te, ca in chinuri gandul tau era numai la Cel de Sus;
Bucura-te, Mucenita, ca pe tiran l-ai rapus;
Bucura-te, ca trupul cu faclii ti-a fost ars;
Bucura-te, ca mireasa lui Hristos ai ramas;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu L-ai slavit in suferinta;
Bucura-te, ca toate chinurile te-au intarit in credinta;
Bucura-te, ca prin rabdare ai castigat cununa;
Bucura-te, ca in ceruri te veselesti intruna;.
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce­nita a lui Hristos!

Condacul 9

Dupa ce te-a izbavit Domnul de la ast­fel de muncire, ai strigat: "Doamne, m-ai invrednicit sa merg prin foc pentru Tine, ajuta-ma sa trec si prin apa Sfantului Botez". Acestea auzind tiranul, te-a arun­cat intr-un butoi cu apa, iar tu, afundan-du-te, in rugaciuni cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Aruncata fiind de slujitorii idolesti in apa, te rugai Domnului Hristos ca aceas­ta afundare sa-ti fie Sfantul Botez pentru a doua nastere in viata vesnica si - o, minune - cutremur mare s-a facut, legatu­rile s-au desfacut, slujitorii ingroziti au fugit, iar tu te-ai mantuit, pentru care iti cantam asa:

Bucura-te, Mucenita, ca in chinuri grele ai fost cu folos;
Bucura-te, ca, aruncata in apa, Botez ai cerut lui Hristos;
Bucura-te, ca paganii au vrut sa te inece;
Bucura-te, ca vointa si credinta n-au putut sa ti le plece;
Bucura-te, ca in suferinta Domnul te-a cercetat;
Bucura-te, ca frumoasa vedenie cereasca ti-a aratat;
Bucura-te, ca rabdarea ti-a fost ras­platita;
Bucura-te, ca de toti esti preamarita;
Bucura-te, fecioara sfanta, intarirea celor ce se nevoiesc;
Bucura-te, grabnica ajutatoare celor ce se mantuiesc;
Bucura-te, ca pentru cei ce-ti poarta numele esti ocrotitoare;
Bucura-te, ca pentru cei din necazuri esti izbavitoare;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 10

Cei care erau de fata cand in apa ai fost aruncata au vazut din cer o lumina pogorandu-se si o porumbita alba avand in cioc o coronita de aur pe care o atingea de crestetul tau, iar tu, bucurandu-te, ii cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Vedenia cereasca de multi a fost va­zuta, cum din cer stalp de foc venea pana la tine, avand crucea raze luminoase si po­rumbita cu glas lin s-a auzit zicand: Pace tie, Marina! Mireasa lui Hristos, acum vei primi cununa muceniciei si te vei odihni in ceruri", pentru care noi te laudam asa:

Bucura-te, ca prin vedenie ai fost intarita;
Bucura-te, ca de Hristos ai fost ras­platita;
Bucura-te, ca in ceruri acum locuiesti;
Bucura-te, ca acolo cu mucenitele te veselesti;
Bucura-te, ca din apa, vie ai iesit bo­tezata;
Bucura-te, ca in cer si pe pamant esti laudata;
Bucura-te, ca din ceruri ne trimiti pu­tere;
Bucura-te, ca satana, cand te pome­nim, pe loc piere;
Bucura-te, Mucenita, a fecioarelor tarie;
Bucura-te, sprijinitoarea celor ce se roaga tie;
Bucura-te, ca prin tine crestinii s-au intarit;
Bucura-te, ca pe Hristos Mirele tau mult L-ai iubit;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce­nita a lui Hristos!

Condacul 11

Poporul venit la priveliste s-a cutremu­rat de puterea dumnezeiasca, cum din munci ai fost scapata, iar marele tiran Olimvrie, temandu-se de intoarcerea lor spre Dumnezeul cel adevarat, a poruncit sa fie ucisi toti cei care il marturisesc pe Hristos si-l canta Lui: Aliluia!

Icosul 11

Dupa suferirea muncilor, intarita fiind in credinta crestina, te-au scos afara din cetate si a poruncit tiranul sa fii ucisa cu sabia. Atunci toti s-au inspaimantat, pa­mantul s-a cutremurat, calaului din mana sabia i-a cazut, iar tu plina de curaj astep­tai implinirea poruncii de a-ti jertfi viata, pentru care iti cantam asa:

Bucura-te, Sfanta Marina, ca de sabie ai fost taiata;
Bucura-te, ca de Hristos la cer ai fost luata;
Bucura-te, ca la moartea ta pamantul s-a cutremurat;
Bucura-te, ca pe satana l-ai rusinat;
Bucura-te, ca prin rabdarea ta cea multa capul i-ai zdrobit;
Bucura-te, ca pentru Hristos mult ai patimit;
Bucura-te, de vrajmasi risipitoare;
Bucura-te, de ceresti daruri imparti-toare;
Bucura-te, ca acum cu ingerii in ceruri petreci;
Bucura-te, ca te veselesti cu Mirele ceresc pe veci;
Bucufa-te, a noastra ocrotitoare in nevoi;
Bucura-te, rugatoare la Dumnezeu pentru noi;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 12

Sfanta Mucenita Marina, prin munci grele si chinuri mari, frumoasa ca aurul cel curatit de sapte ori in foc, ai trecut ho­tarul cel ingust al vietii tale, ajungand la Mirele cel fara de moarte, de la care ai primit cununa biruintei, bucurandu-te in camara cea cereasca, impreuna cu fecioa­rele cele intelepte cantandu-l Lui: Aliluia!

Icosul 12

Paharul cel amar al patimilor l-ai baut, Sfanta Marina, savarsindu-ti viata prin mucenice, pentru care sufletul tau a in­trat in dulceata Raiului, iar trupul tau cel mucenicesc imprastie in jur mirosul cel minunat, veselind pe toti crestinii. Si acum trimite noua, celor ce praznuim pomenirea ta, daruri si ajutor din ceruri ca sa-ti cantam cu dragoste asa:

Bucura-te, Mucenita Marina, a Raiului mostenitoare;
Bucura-te, ca in veci esti luminata de Cerescul Soare;
Bucura-te, preafrumoasa mireasa a lui Hristos;
Bucura-te, ca bisericilor le dai mult folos;
Bucura-te, turturea dulce glasuitoare;
Bucura-te, a Sfintei Treimi marturiMucenisi­toare;
Bucura-te si te roaga pentru noi, cei oropsiti;
Bucura-te si ne ajuta pe noi, cei ispititi;
Bucura-te, Mucenita rabdatoare pentru credinta;
Bucura-te, ca esti stalp si pilda celor din suferinta;
Bucura-te, ca sfanta ta icoana o sa­rutam;
Bucura-te, ca praznuirea ta cu bucurie o laudam;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare ta a lui Hristos!

Condacul 13

O, Sfanta Mare Mucenita a lui Hristos Marina, cea care pentru Hristos viata ti-ai jertfit si adevarata credinta ai marturisit, in ceruri acum te veselesti lauda adu­cand Sfintei Treimi impreuna cu cetele mucenicilor. Roaga-te pentru noi Mirelui tau sa ne intareasca in credinta, de ispite sa ne pazeasca, de vrajmasi sa ne man­tuiasca, de foc, de apa si de necazuri sa scapam, ca pe Dumnezeu, prin tine, sa-L laudam cantandu-l: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Inaltarea gandului: Rugaciunea Parintelui Calciu pentru bolnavii de ca...




                                                  Sunt parintele Calciu de la Biserica Sfanta Cruce

       Putine lucruri as putea spune eu, un om ca si tine, neputincios si pacatos, chiar daca slujesc lui Dumnezeu asa cum pot cu credinta pe care o am, dar si cu nedesavarsirea omeneasca. Asa cum spunem noi in rugaciunile de la Vecernie, nu este om care sa vietuiasca si sa nu fi facut pacate. Ceea ce pot sa-ti spun fara frica de a fi gresit este faptul ca necazurile si bolile ne vin din cauza pacatelor noastre si ca doctorul sufletelor si al trupurior oamenilor este numai Iisus Hristos. Interventia lui minunata se face in mod direct (Spune, Doamne, numai cu cuvantul si se va tamadui sluga mea), sau El Insusi se atinge de un bolnav si acesta se tamaduieste indata. Sfanta Scriptura ne de multe situatii de vindecari minunate, dar si experienta omeneasca ne adevereste acelasi lucru: oamenii bolnavi aud o voce care le spune ceva in sensul vindecarii, sau Mantuitorul, sau Maica Domnului la apare in vis sau in vedenie si le spune ca se vor vindeca. De asemenea, Dumnezeu Isi arata puterea Sa in sfintii sai, in sfintele icoane si in sfintele moaste, de care, atingandu-se cineva, se vindeca. Sfatul meu este sa te rogi cu putere si cu nadejdea nezdruncinata ca Dumnezeu te va asculta. Spovedeste-te, impartaseste-te si roaga-te Domnului sa te vindece. Poti spune asa: Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul meu, stiu ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul sufletului meu, pentru ca n'am facut nimic bun care sa-mi aduca aceasta bucurie, dar sunt si eu zidirea Ta, desi nu am urmat poruncile tale. Iarta-ma, Stapane, intoarce-Ti fata spre mine si nu lua in seama rautatile mele pe care in toata ziua, cu nesocotinta le-am facut. Vindeca-mi boala, alunga neputinta trupeasca si sufleteasca ce m'au coplesit, alunga-mi fierbinteala inimii si a mintii, lungeste-mi zilele, mai da-mi o vreme de pocainta si ma voi intoarce cu toata inima spre Tine, Facatorule al meu si Dumnezeu. Stiu ca toate sunt cu putinta la Tine si daca nu m'am vindecat pana acum este pentru ca nu Te-am cautat cu toata fiinta mea. Ca inca mai sunt cutreierat de indoieli si de razvratiri. Stiu, Doamne, ca nu ma voi putea ruga daca Tu nu-mi vei trimite duhul rugaciunii, duhul pocaintei, duhul parerii de rau pentru tot ce am gresit. Nu lua in seama pacatele tineretii mele, nici ale parintilor mei, ci primeste numai strigatul meu de durere si ma ocroteste impotriva desnadejdii. Aprinde-mi rugaciunea mea ca pe flacara care sa-mi curete pacatele; asculta cuvantul meu de iertare care sa intre in urechile Tale Sfinte si sa ma primesti ca pe Fiul Risipitor, caci in desfatari pacatoase am cheltuit viata mea. Ajuta-ma sa-mi recastig viata, iarta-ma, iubeste-ma cum Tatal si-a iubit Fiul Risipitor cand s'a reintors la el; cauta-ma ca pe o oaie pierduta, adu-ma inapoi la staulul Tau - Sfanta Biserica - si spune-mi ca slabanogului de la Scaldatoarea Vitesda: Ridica-te, ia-ti patul si umbla. Si ma voi ridica din patul durerii mele, voi pune la picioarele tale viata mea si sanatatea pe care Tu mi-o redai si fara incetare voi lauda numele Tau cel sfant, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Fa aceasta si vei fi viu. Cu dragoste parinteasca, Preot Gheoghe
sursa
Inaltarea gandului: Rugaciunea Parintelui Calciu pentru bolnavii de ca...:

Rugaciunea Parintelui Calciu pentru bolnavii de cancer.