Viața , patimile și cinstirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

     Sfinţii sunt culmile cele mai strălucitoare ale obştii credincioşilor, care prin har şi vieţuire au atins desăvârşirea morală. Sfinţii sunt prietenii lui Hristos, fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu, cum spune Sfântul evanghelist Ioan: “Câţi L-au primit, Le-a dat puterea ca să fie fiii lui Dumnezeu, celor care cred în numele Lui” (Ioan 7.12). Cler şi popor, Biserica şi Stat, români şi străini cinstesc cu evlavie viaţa şi mai ales mucenicia Sfântului Ioan Cel Nou. Sfântul Ioan s-a născut în anul 1300, din părinţi creştini care i-au transmis de mic copil dragostea faţă de aproapele şi faţă de Dumnezeu. Localitatea sa de baştină este Trapezunt unde se îndeletnicea cu negoţul. Treburile sale negustoreşti îl sileau să plece din cetatea sa spre alte târguri şi cetăţi vânzând tot felul de mărfuri de provenienţă bizantină: icoane, cădelniţe, smirnă, brocarduri pentru ornate şi dvere şi cumpără: grâu, vite, miere şi multe alte roade ale pământului. Pleca astfel de la Constantinopol la Odessa  de la Caffa la Chilia şi Cetatea Albă ,acestea din urmă fiind adevărate antropozite ale întregii Moldove. Călătoriile sale se făceau pe malurile Marii Negre în scopul comerţului dar şi pentru provaduirea credinţei în Iisus Hristos.

Într-una din călătoriile sale spre Cetatea Albă, acest râvnitor al Domnului a avut ca însoţitor pe corabie un negustor pe nume Reiz  care era de confesiune catolică. În călatorie cei doi se contraziceau de la religia lor, Ioan arătând  cu anumite argumente erorile fundamentale ale credinţei lui Reiz. Acesta a prins ură împotriva lui Ioan şi a vrut ca să se rezbune. Ajunşi la Cetatea Albă, negustorul catolic a mers la mai-marele cetăţii spunându-i că ştie pe cineva care ar vrea să se lepede de credinţa lui pentru a trece la religia tătarilor. Această veste l-a bucurat pe mai-marele cetăţii recompensându-l pe Reiz  cu mai multe daruri , poruncind să fie adus la el şi cel care vrea să se convertească. Ajuns în faţa mai-marelui cetăţii, Ioan este măguluit pentru credinţa lui şi este ademenit să intre în religia tătărască. Ioan înţelege ticăloşia negustorului Reiz şi refuză religia tătarilor arătând că este neputincioasă. Ridicându-şi ochii către cer îşi aduse aminte de vorbele Mântuitorului:”Când veţi fi aduşi în faţa împăraţilor şi a domnilor pentru Numele Meu să nu grijiţi mai înainte să grăiţi sau să răspundeţi în acel ceas; căci se va da vouă cuvânt căruia nu-i vor putea răspunde toţi cei ce se vor pune împotriva voastră”(Matei  10.19) Aprins de focul cel dinăuntru al mâniei şi neputând suferi împotrivirea, socotind că a fost jignit în mijlocul unei mulţimi mari, ordonă că acest “gheaur” să fie supus la cele mai groaznice chinuri, spre a-şi renega credinţa.
Mâinile adesea întinzându-şi către eparhul cetăţii zicea ”De ce te osteneşti, tu, cel ce nu ai ruşine? Că tu chinuindu-mă ,îmi faci mie haina luminoasă, şi moartea cunună a nemuririi. Socotesc chinurile flori cu bun miros şi vărsarea sângelui, scăldătoarea Botezului.”(Sfântul Ioan Cel Nou de la Suceava-Diacon Vasile M.Demciuc.) Dezbrăcat şi legat de coada unui cal, este târât pe străzile oraşului Cetatea Albă, în văzul întregii lumi, este lovit şi sfâşiat de pietrele caldarâmului. În cele din urmă unul dintre chinuitorii păgâni îi taie capul cu sabia fiind numai în vârstă de 30 de ani. Astfel prin moarte mucenicească, mărturisitorul Domnului a primit cununa cea neveştejită a slavei sfinţilor şi vrednicia de a fi unul dintre “casnicii” lui. Pentru a-şi exprima mânia faţă de negustorul Ioan păgânii nu au dat voie creştinilor să-i ia trupul şi să-l îngroape după datina creştină. Dumnezeu şi-a arătat adevărată sa dragoste faţă de Ioan deoarece a trimis trei îngeri să-i tămâieze trupul. În acel loc unde era mort Ioan se vedeau mulţime de făclii  arzând iar cei trei îngeri cu veşminte albe  

strălucitoare cântau cu dulceaţă cântări sfinte îngereşti. Un pagan văzând cele petrecute crezu că cei trei îngeri sunt trei preoţi care vor să-i ia trupul sfântului.A pus mâna pe arcul cu săgeţi şi a vrut să tragă în ei dar atunci mâinile i s-au lipit de arc şi nu a mai putut să le dezlipească până ce nu şi-a recunoscut vina. Auzind şi eparhul de cele întâmplate poruncii creştinilor să ia trupul sfântului şi să-l îngroape în cimitirul creştin din Cetatea Albă.

 După câteva zile ,vinovat în faţa conştiinţei sale de moartea mucenicului Ioan din Trapezunt, stăpânul corabiei, Reiz, cunoscând minunile făcute de  Sfântul Ioan, voi într-o noapte să dezgroape pe furiş sfintele moaşte ale martirului  şi să le ducă în ţara lui, pentru ca de revărsările minunilor de care auzise să se bucure conaţionalii săi, cu gând profitor de câştig material. În acelaşi ceas, sfantul Ioan s-a arătat preotului bisericii ortodoxe din Cetatea Albă, zicandu-i:”Scoală degrabă şi aleargă la biserică, că voiesc să mă fure” Şi îndată preotul a alergat la locul acela şi a aflat mormântul săpat, văzându-i fugind pe cei ce voiau să fure trupul sfântului. Apoi chemând  poporul cel drept ceredincios i-a spus cele ce se petrecuse şi cu toţii au dat slavă lui Dumnezeu. După aceea au pus moaştele  în sfântul altar, aproape de sfânta masă.

Aici sfintele lui moaşte au stat 70 de ani făcând mulţime de minuni şi de vindecări de boli. În anul 1402 pe data de 2 iunie  cinstitele moaşte au fost aduse cu alai mare de la Cetatea Albă la Suceava. Domnitorul Alexandru cel Bun şi mitropolitul sau Iosiv l-au întâmpinat cu tot norodul şi l-au aşezat în biserica Mirăuților. Cum au ajuns moaştele la Suceava? Putem citi cărţi, arhive şi documente din care aflăm că primul mitropolit al Moldovei  Iosif a fost mai întâi epicop în Cetatea Albă care cunoştea povestea Sfântului Ioan. Domnitorul Alexandru cel Bun l-a dorit pe Iosiv ca mitropolit. Călugării trimişi de la  Constantinopol şi de la Muntele Athos l-au găsit pe Iosiv ca fiind potrivit pentru a fi mitropolit al Moldovei. Alexandru cel Bun avea autoritatea asupra Cetăţii Albe. În anul 1386 Moldova controla Cetatea Albă şi braţul stâng al Nistrului umbrind puterea turco-tătară de pe malul drept.

 Deci Alexandru cel Bun avea autoritate ca să ia mostele sfântului Ioan la Suceava. În anul 1589 moaştele sfântului Ioan de la Suceava au fost strămutate din vechea biserică domnească în nouă catedrala zidită de Bogdan al III-lea unde se află până astăzi. După ce au stat un timp în Mitropolia din Iaşi , în anul 1686 moaştele sfântului Ioan cel Nou au fost luate de oastea poloneză a lui Ioan Sobieski, împreună cu evlaviosul mitropolit Dosoftei şi cu o mare parte din tezaurul ţării şi duse lângă Liov. După 97 de ani de înstrăinare, la 13 septembrie 1783 , sfintele moaşte au fost readuse cu mare cinste la Suceava şi s-au aşezat în vechea biserică domnească unde se află şi astăzi.

Pomenirea Sfântului Ioan se face la 2 şi la 24 iunie. Chipul sau apare prima dată pictat în pronaosul bisericii de la Dobrovat de lângă Iaşi, în 1529.Câţiva ani mai târziu în 1546 a fost zugrăvită viața şi pătimirea sa în 12 scene pe peretele de sud a bisericii mănăstirii Voroneţ, ctitoria lui Ştefan cel Mare. Scene asemănătoare apar şi pe pereţii catedralei episcopale din Român, în pridvorul închis al mănăstirii Suceviţa, ctitoria Movileștilor apar 14 scene din viaţă şi pătimirea sa.În  anul 1498 Ştefan cel Mare înalța turnul-clopotniţă al mănăstirii Bistriţa, turn al cărui prim etaj găzduieşte un paraclis închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

La propunerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 Februarie 1950, între sfinţii cu moaşte din România al cărui cult a fost generalizat în toată Biserica, a fost şi sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, înscriindu-se ca zi de pomenire   

dată martiriului, adică 2 Iunie. Generalizarea cultului s-a făcut în 1955. Este cinstit prin cântări şi imne liturgice. Primul cuvânt de laudă sau panegiric i-a fost închinat de Grigorie Țamblac intitulat : "Mucenicia Sfântului şi slăvitului mucenic Ioan cel Nou care a fost martirizat la Cetatea Albă", reeditat de Melchisedec  Ştefănescu în 1884. Un alt panegiric i-a dedicat mitropolitul Varlaam, iar Dosoftei, în "Viaţa şi petrecerea sfinţilor", îi închină un sinaxar (rezumat al vieţii).

 În volumul “Pateric românesc”al monahului Ioanichie Bălan sunt notate câteva dintre vindecările lui miraculoase. Una dintre ele s-a petrecut în anul 1960. O fetiţă oarbă a fost adusă de mătuşa ei la mănăstirea de la Suceava unde s-au rugat amândouă. Preoţii i-au făcut Sfântul Maslu şi au miruit-o la plecare. Femeia a fost uluită s-o audă pe micuţă că poate să vadă.

Încă un miracol s-a produs în 1969,când un bărbat cu braţele paralizate a îngenunchiat în fața raclei. A simţit apoi căldură şi furnicături în braţe. Sfântul îi redase bucuria de a merge. Dar câte minuni nu a săvârșit  Sfântul Ioan cel Nou, și ce noian de binefaceri au primit creștinii care i-au cerut ajutorul!

                                                         Ce spune tradiţia?

 

Era 2 iunie 1662 când cetatea Sucevei a fost asediată de tătari .Preoţii nu au putut mişca racla cu moaşte. Au rămas în jurul ei şi s-au rugat. Atunci o furtună a crescut apele râului Sucevei, oprind  astfel asediul. Minunea a făcut din sfânt ocrotitorul Moldovei. Şi pentru că s-a petrecut la 2 iunie, acesta zi a fost spre pomenirea sa.

Sărbătoarea hramului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava are loc, prin tradiţie, la 24 Iunie, având un profund caracter autohton ortodox. Miile de credincioşi, în frumosul port naţional, aduc spice de grâu, flori de câmp, crengi de tei şi de brad. Pelerinajul începe în dimineaţa zilei de 23 Iunie, când Sfintele Moaşte sunt scoase din biserică şi depuse pe un baldachin în curtea mănăstirii. Credincioşii se închină cu evlavie, iar seara se face slujba privegherii,  moaştele fiind veghiate toată noaptea. Dimineaţă se sfinţeşte aghiazmă, apoi se face Sfânta Liturghie arhierească de către Mitropolitul Moldovei şi Arhiepiscopul Sucevei, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi. Spre orele patru după amiază, Sfintele Moaşte sunt duse din nou în biserică, purtate pe mâini de maramureşeni, care 24 de ore veghează moaştele şi nu mănâncă nimic, conform unei tradiţii ancestrale.

Hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, alături de cel al Sfintei Cuvioase Paraschiva de la Iaşi, constituie unul din cele mai importante sărbători religioase ale românilor din ţinutul Moldovei.

Apopei Roxana

Sfantul Apostol Tadeu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

• 

  Sfântul Apostol Tadeu a fost din cetatea Edesa. El era evreu de neam şi cunoştea desăvârşit dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi. Şi s-a suit în Ierusalim la închinăciune în zilele Sfântului Ioan Botezătorul şi s-a minunat auzind propovăduirea lui şi văzând îngereasca lui viaţă, şi a fost botezat de către dânsul. După aceea, văzând pe Domnul nostru Iisus Hristos în trup petrecând cu oamenii şi auzind învăţătura Lui şi văzând minunile Lui, s-a dus după Dânsul şi a fost numărat în ceata celor şaptezeci de apostoli mai mici, despre care se scrie în Evanghelie: Domnul a arătat şi pe alţi şaptezeci şi i-a trimis pe ei câte doi înaintea feţei Sale, în toată cetatea şi locul, unde voia să meargă.
  
  Iar după pătimirea cea de bunăvoie, după moartea Domnului şi după învierea cea de a treia zi şi înălţarea Lui la ceruri, Sfinţii Apostoli împărţindu-se în toată lumea la propovăduire, Sfântul Tadeu s-a dus la Edesa, trimis fiind de Domnul. Pentru că aşa a făgăduit Domnul lui Avgar, domnul Edesei, mai înainte de patima Sa cea de bunăvoie, trimiţându-i pe mahramă închipuirea cea ne făcută de mână a Preasfintei Sale feţe şi scriind către dânsul: „Când mă voi înălţa la Tatăl, voi trimite la tine pe unul din ucenicii Mei, care te va tămădui desăvârşit de boala care te-a cuprins pe tine şi îţi va da viaţă veşnică ţie şi celor ce sunt cu tine".
  
   
  Deci Apostolul Tadeu, mergând în cetatea Edesa, nu s-a arătat îndată stăpânitorului, ci mai întâi a intrat în casa unui evreu cunoscut al său, cu numele Tobie, şi fiind găzduit la dânsul, a început cu minune a face tămăduiri cu puterea lui Hristos, tămăduind toate bolile prin punerea mâinilor şi prin chemarea numelui Domnului. Deci, străbătând vestea despre dânsul prin toată cetatea, au început a aduce la dânsul pe neputincioşii lor şi, văzând tămăduirea lor cea grabnică ce se făcea de apostolul lui Hristos, se minunau foarte. Despre aceasta s-a vestit şi domnului Avgar, cum că un bărbat oarecare, venind de la Ierusalim, face multe minuni cu numele lui Iisus Hristos.
  
  Deci Avgar îndată şi-a adus aminte de scrisoarea lui Hristos, Care-i făgăduia că are să trimită la dânsul pe unul din ucenicii Săi şi s-a gândit în sine, zicând: „Oare nu a venit acela pe care îi făgăduise lui să-l trimită?" Apoi, poruncind să-l cheme pe Tobie, a zis către dânsul: „Aud că în casa ta este un om din Ierusalim, care tămăduieşte toate bolile cu numele lui Iisus". Tobie a zis: „Cu adevărat, stăpâne, oaspetele cel de la mine face multe minuni cu acel nume!" Domnul a zis: „Adu-l aici la mine". Şi ducându-se Tobie la Sfântul Tadeu, i-a zis: „Domnul acestei cetăţi m-a chemat şi mi-a poruncit să te duc la el, ca să-l tămăduieşti de bolile ce l-au cuprins!" Şi a zis Tadeu: „Cu adevărat eu sunt trimis la dânsul". Iar a doua zi au mers amândoi la domnul Avgar, fiind adunaţi acolo toţi boierii şi dregătorii lui.
  Şi intrând apostolul cu Tobie pe uşile palatului domnesc, şi domnul uitându-se la dânsul, a văzut faţa lui apostolească strălucind cu lumină şi, înspăimântându-se, s-a sculat degrabă de la locul său şi i s-a închinat până la pământ. Şi s-au mirat toţi cei ce stăteau de faţă, văzând pe domnul că se închină la un străin; pentru că aceia nu vedeau strălucirea cea minunată care ieşea din faţa lui Tadeu. Deci domnul l-a întrebat pe Sfântul Tadeu: „Oare tu eşti ucenicul lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care mi-a făgăduit prin scrisoare să-mi trimită pe unul din ucenicii Săi, ca să-mi dea sănătate desăvârşită neputinţei mele şi viaţă veşnică, mie şi celor ce sunt cu mine?" Apostolul lui Hristos a răspuns: „De vreme ce ai pus mare nădejde spre Domnul meu Iisus Hristos, de aceea am venit la tine, fiind trimis de Dânsul. Şi dacă credinţa ta către El se va înmulţi mai mult în tine, toate cele dorite de tine vor fi după credinţa ta".
  Avgar a zis: „Am crezut atâta într-însul, încât am voit să adun puterea oştii şi să merg asupra iudeilor care L-au răstignit pe El, ca să răzbun asupra lor răutatea aceea şi să-i pierd cu desăvârşire. Dar stăpânirea romană, sub care suntem, m-a oprit". Sfântul Tadeu a zis: „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos n-a avut trebuinţă de ajutorul omenesc în vremea pătimirii Sale de la iudeii cei zavistnici şi răi; căci putea să pună înaintea Sa legiuni de îngeri, dar, împlinind voia Părintelui, a pătimit pentru mântuirea a toată lumea. Iar după împlinirea voii Părintelui Său, S-a suit către Dânsul la ceruri cu slavă şi a şezut de-a dreapta Lui, şi nu are trebuinţă ca cineva să-L răzbune pe El asupra vrăjmaşilor Lui, având El însuşi putere peste toţi, ca să judece viii şi morţii, şi fiecăruia să-i răsplătească după faptele lui".
  
  Deci vorbind mult despre Hristos Dumnezeu către Avgar şi către cei ce erau cu dânsul, Sfântul Tadeu l-a adus la desăvârşita credinţă şi l-a botezat. Atunci Avgar a câştigat în Sfântul Botez tămăduire de lepra pe care o avea rămasă pe faţa sa după cea dintâi vindecare, căci mai înainte era lepros peste tot trupul, şi când s-a adus la el scrisoarea lui Hristos şi chipul cel nefăcut de mână al Preasfintei feţe a Lui, atunci i-a fost cea dintâi tămăduire, curăţindu-i-se trupul de lepră, rămânând numai o mică parte - cu dumnezeiască rânduială -, pe faţa lui, până la venirea apostolului Tadeu.
  
  Iar cealaltă tămăduire desăvârşită a lui, nu numai cea trupească, dar şi cea sufletească, s-a făcut prin venirea apostolului şi prin Sfântul Botez, când a ieşit din sfânta scăldătoare cu totul întreg şi sănătos. Deci s-a botezat domnul Avgar cu toată casa sa; asemenea s-au botezat şi ceilalţi care văzuseră minunile şi câştigaseră tămăduire de neputinţele lor. Apoi Sfântul Apostol Tadeu a poruncit domnului Avgar să adune pe toţi locuitorii cetăţii şi să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
  
  Deci a doua zi s-a adunat tot poporul, iar Tadeu, apostolul lui Hristos, stând pe un loc înalt, a început a le bine vesti pe Unul adevăratul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, toate cele văzute şi nevăzute, cu atotputernica Sa tărie, şi cum Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât din cer pe pământ, prin cea negrăită întrupare pentru mântuirea omenească, şi a pătimit de voie, a murit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri, şi a pregătit celor buni răsplătire veşnică la ceruri, iar celor răi pedeapsă nesfârşită în iad. Asemenea, le-a spus şi toate celelalte taine ale mântuirii noastre prin cuvinte pe larg. Iar popoarele au crezut cuvintele apostolului, de vreme ce au văzut şi minunile lui, căci vedeau pe domnul lor tămăduit şi pe ceilalţi mulţi; deci au început a slăvi pe Hristos, cerând Sfântul Botez.
  
  Astfel s-a luminat prin botez cetatea Edesa prin sfânta credinţă cea întru Domnul nostru Iisus Hristos; deci s-au zidit biserici şi s-au pus preoţi, prin punerea mâinilor apostolului. Iar domnul Avgar, vrând să mulţumească Sfântului Apostol Tadeu pentru tămăduirea sa, i-a dat lui mult aur, dar sfântul n-a primit, zicând: „Dacă pe ale noastre le-am lăsat, apoi cum să vrem să le primim pe cele străine?"
  
  Deci întărind în Edesa sfânta credinţa şi pe toate rânduindu-le bine, Sfântul Apostol Tadeu s-a dus în Mesopotamia, şi luminând acolo pe mulţi şi zidind multe biserici, străbătea pretutindeni cetăţile Siriei, ostenindu-se cu buna vestire a lui Hristos. Apoi, mergând la Virit, cetatea Feniciei, propovăduind şi botezând pe mulţi, s-a odihnit întru Domnul.
  
  Notă. Să se ştie că acest Sfânt Tadeu este altul decât Sfântul Iuda Tadeu, care s-a numit Levi, unul din cei doisprezece apostoli, a cărui pomenire este în 19 zile ale lunii iunie; dar în Prolog şi în Sinaxar s-a scris în această zi despre Tadeu cel de acum, astfel: „Pomenirea Sfântului Tadeu care s-a numit şi Levi". Dar această numire de Levi nu este a acestui Sfânt Tadeu, ci a celui dintâi, care este din cei doisprezece apostoli, precum scrie la Evanghelistul Matei, în capitolul 20. Acest lucru l-a arătat luminos Nichifor Calist, scriitorul grec de istorii bisericeşti, în a doua sa carte, în capitolul 40, scriind astfel despre aceşti doi cu numele de Tadeu: „Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea îndoită numire, Tadeu şi Levi, fiul lui Iosif şi fratele lui Iacob cel aruncat de pe aripa bisericii, mai întâi a cercetat Iudeia şi Galileea, Samaria şi Idumeea, apoi cetăţile Arabiei şi părţile Siriei şi ale Mesopotamiei, vânându-le cu mreaja Sfintei Evanghelii; iar mai pe urmă a mers în Edesa, cetatea lui Avgar, unde mai înainte celălalt Tadeu - unul din cei şaptezeci - a propovăduit pe Hristos. Acolo, de nu ajungea ceva din slujba celuilalt, a împlinit el bine". Acestea scrie Nichifor despre cei doi cu numele Tadeu, dintre care cel dintâi care este din cei 12 Apostoli, îl numeşte Levi, iar pe celălalt, adică pe acesta ce este din cei 70, numai Tadeu, nu şi Levi. încă şi Sfântul Evanghelist Matei a fost numit Levi, iar de ce s-a făcut aceasta, caută viaţa lui, în 16 zile ale lunii noiembrie.
  
  Pentru a scrie toate marturiile despre sfant mai fac o precizare
  
  Saptamana trecuta am aflat de la prietena mea, Georgiana, ca unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mantuitorului, Sfantul Iuda Tadeu, este un mijlocitor in mod deosebit in situatiile cele mai grele, in care nu se intrevede nicio speranta si ca pe ea a ajutat-o foarte mult acest sfant atunci cand s-a rugat la el.
  
  Singura icoana ortodoxa din Bucuresti cu chipul acestui sfant se afla la Biserica Sf. Dumitru Posta (in spatele Muzeului de Istorie).
  
  Miercurea trecuta am fost si m-am rugat acestei icoane, in special pentru o prietena de-a mea, care are mare nevoie de ajutor pentru a se vindeca. Intrucat la ora 18 incepea Taina Sfantului Maslu, am participat si la aceasta slujba, care mi-a placut foarte mult.
  
  Tot in aceasta biserica, ce poarta hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, se afla si moastele Sfantului Mare Mucenic Pantelimon, ale Sfantului Mucenic Haralambie, ale Sfantului Ierarh Antipa al Pergamului si ale Sfantului Cuvios Nicanor.
  
  Icoana Sfantului Iuda Tadeu aflata in acest locas este destul de mica in comparatie cu celelalte icoane din biserica, dar rugandu-i-te cu credinta simti ca te umpli de speranta. In fata ei se afla o rugaciune adresata sfantului, pe care o voi reda intr-o postare ulterioara.
  
  Din cauza faptului ca poarta acelasi nume cu tradatorul Mantuitorului, Iuda, acest apostol a fost uitat de multi, nefiind facuta cunoscuta puterea sa primita de la Dumnezeu de a ajuta in special pe cei care si-au pierdut aproape orice speranta si se afla in pragul disperarii.
  
  Sfantul Iuda Tadeu se trage din semintia lui David si a lui Solomon. El s-a nascut in Nazaret, din parintii Iosif tamplarul - care a fost dupa aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria - si Salomeea, fiica lui Agheu. Pe ea a luat-o Iosif prima data de sotie dupa lege, aceasta nascandu-i patru baieti: Iacob, Iosie, Simon si Iuda - viitorul Apostol. Asadar, cel care poarta nume identic cu tradatorul lui Iisus (din acest motiv, cei doi apostoli sunt deseori confundati) este chiar “fratele Domnului si al lui Iacob”. Sfantul Matei Evanghelistul il numeste Tadeu, ceea ce inseamna “inimosul, curajosul”.
  
  După Inaltarea Domnului, Sfantul Apostol Iuda a propovaduit pe Hristos in felurite tari: mai intai in Iudeea, Galileea, Samaria, si Idumeea, apoi in cetaţile Arabiei, in partile Siriei si ale Mesopotamiei; iar mai pe urma, s-a dus in Edesa, in cetatea lui Avgar.
  
  Este praznuit in data de 19 iunie.
  
  Fie ca pentru rugaciunile Sfantului Apostol Iuda Tadeu, sa se milostiveasca Dumnezeu si sa ne ajute chiar si in cele mai fara de speranta situatii!
  
  Sa va prezint pentru cei interesati si rugaciunea catre Sfant
  
  RUGACIUNE CATRE SFANTUL APOSTOL IUDA TADEU
  
  

  

  
  O, Sfinte Iuda Tadeu, rudā a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol si martir glorios, stralucit in virtuti si puternic in minuni, credincios si grabnic ajutātor al celor ce te cinstesc si se incred in tine, priveste cu ochi milostivi la cel ce astazi alearga la tine si cere mijlocirea ta.
  Tu ai dobandit de la Dumnezeu darul de a ajuta indeosebi pe aceia care au pierdut aproape orice sperantā si se afla in pragul disperārii.
  
  Priveste deci la mine si vezi in ce stramtoare ma aflu.Viata mea este o viata de suferinta. Zilele mele sunt pline de durere si necaz, sufletul meu este o mare amaraciune. Cararile mele sunt pline de spini si aproape nu trece o clipa fara suspine si lacrimi si fara griji mistuitoare care imi macina toata puterea de viata.
  
  Nelinistea, disperarea si lipsa de incredere in ajutorul de sus imi coplesesc de multe ori sufletul, astfel incit mi se pare ca pronia dumnezeiasca m-ar fi parasit. Atunci sufletul meu se umple de intuneric, credinta se clatina, inima mea slabeste si disperarea se furiseaza in suflet, vrand sa se faca stapana peste mine.
  
  O, Sfinte Apostole, tu nu ma poti lasa in starea aceasta grozava. La tine alerg, pe tine te rog, ajuta-mi. Asculta, te rog, rugamintea pe care ti-o fac ! Nu ma voi departa de tine pana cand nu ma vei asculta. Grabeste-te si vino–mi, te rog, in ajutor si nu lasa ca increderea mea in tine sa fie rusinata. Fa ca prin mijlocirea ta sa se preamareasca si intru mine nesfarsita milostivire a lui Dumnezeu. Asculta-mi rugamintea, mai ales in necazul cel mare pe care il am acum si da-mi grabnicul tau ajutor in (se marturiseste necazul).
  
  Nu lasa ca sufletul meu sa ramina zdrobit de aceasta lovitura a durerii si sa cada in disperare. Asculta-ma, o, Sfinte Iuda Tadeu, implineste-mi rugamintea si eu iti voi fi recunoscator in toate zilele vietii mele.
  
  Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutator al meu.
  
  Voi multumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta si voi raspandi pe cat imi va sta in putere cinstirea ta intre oameni.
  
  
  

Rugăciune de pocăinţă

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sufletul din mine plin e de păcate
Şi mereu colindă căi întunecate...
Însetat de viaţă, fără nici o pace,
El mereu pe voia diavolilor face;

Zilele trăindu-şi una câte una,
Tot mai rob îl are pizma şi minciuna,
Pe nedrept îşi face tot mai multă parte
De atâtea bunuri şi plăceri deşarte.
                                                                                 
Ca albina-n goană veşnic după miere,
Sufletu-mi aleargă după tot ce piere:
Patimile toate ca o apă-l fură,
Şi-i trufaş, de moarte, şi e plin de ură...

Mă cutremur, Doamne,
Şi mă-neacă plânsul, când mă văd
Ca pomul fără roade-ntrânsul,
Ale cărui ramuri de omizi sunt pline,
Cum e plin de rele sufletul din mine!...

Suflete nebune, oare ce vei face,
Când de trupul şubred mi-te vei desface:
Când la judecată, nu vei putea duce
Nici-o floare Celui răstignit pe cruce?...

          Vasile Militaru

UCENICUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Părinte Teofil, ce ânseamnă să fii ucenic?

Să fii ucenic ânseamnă să te laşi ândrumat şi modelat. Asta-i situaţia de ucenic: să te pleci cu mintea, să nu ştii tu mai multe decât cel care te ândrumă. Să faci ceea ce a zis Domnul Hristos: să mergi pe urmele Lui, să-l urmezi pe cel care te ândrumă. Sfântul Apostol Petru, de pildă, la Pescuirea Minunată, a zis către Domnul Hristos: „Toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tău arunc mreaja ân mare şi pentru că zici Tu” (Luca 5, 5). Asta ânseamnă să fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru că s-a plecat cu mintea. Părintele Arsenie Boca zicea că noi avem mintea care discută cu Dumnezeu, ân loc să se supună fără discuţie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Taină, când a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”. Şi a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu ânţelegi, dar mai târziu vei ânţelege” (Ioan 13, 6-7). S-a âmpotrivit mai departe şi atunci a zis Domnul Hristos: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu Mine” (Ioan 13, 8). De unde ânţelegem că ucenicia este plecare de minte. Dacă nu te pleci cu mintea, dacă ştii tu mai bine, dacă ai tu opinii care te scot de sub ascultarea faţă de duhovnic, ân cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouă.

RUGĂCIUNE CĂTRE TOTI SFINTII

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


  Catre voi , Sfintilor Toti, ca si catre niste Lumini Povatuitoare , care cu faptele Voastre ati Luminat Calea Cerescului Rasarit , cu smerenie ne plecam noi pacatosii genunchii inimii noastre si din adancul suftetului strigam : Rugati-Va pentru noi Iubitorului de oameni Dumnezeu , ca sa nu ne lase sa ratacim prin raspantiile pacatului , ci sa ne Lumineze mintea si inima , cu Lumina Harului Sau , ca intariti fiind cu acest Har , sa putem , cealalta vreme , sa umblam pe Cararea cea dreapta . Ajutati-ne pe noi Voi , Cei ce cu Invatatura cea Mantuitoare a lui Hristos , ati Luminat Biserica Lui si cu Sfintele si de Dumnezeu Inteteptitele Canoane neclintit ati intarit-o , Ierarhilor si Parintilor ai Turmei Lui Hristos ; care cu Rugaciunile si cu Slujirea Sfintelor si Dumnezeiestilor Taine , pe toti credinciosii ati sfintit si i-ati invatat sa umble dupa Poruncile lui Dumnezeu . Rugandu-va pe Voi, pururea Fericitilor , Rabdatorilor de patimi ai lui Hristos si Mucenicilor , care inaintea stapanirilor pe Hristos Dumnezeu cu Buna Indrazneala L-ati Marturisit , si Cinstit Sangele Vostru pentru El ati varsat , Cuviosilor si Dreptilor , Cei ce prin Calea cea stramta si cu necazuri viata V-ati savarsit si cu omorarea trupului si a patimilor V-ati Rastignit lui Hristos , cereti-ne noua de la Hristos Dumnezeu iertarea pacatelor , indreptarea vietii si toate Bunatatile cele trebuincioase , pentru viata cea vremelnica si pentru cea vesnica .

Rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cu credinţă, cu dragoste şi cu evlavie, din inimă venim către tine, Sfinte Apostole şi Evangheliste Ioane, de Dumnezeu cuvântătorule şi prietenul cel preaiubit al lui Hristos, şi cu toată umilinţa te rugăm să ne ajuţi nouă, nevrednicilor, cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, spre a trece cu linişte şi cu alinare peste toate valurile cele tulburi ale veacului celui de acum şi spre a nu cădea noi în laturile şi cursele cele prea meşteşugite ale răilor oameni şi ale viclenilor diavoli. Pe tine, vulturule cel preaînalt zburător al teologiei, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Preamilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ca să lumineze cu al Său har minţile noastre cele întunecate de patimi, spre a primi şi noi înţelepciunea cea de la Duhul lui Dumnezeu şi a cunoaşte dogmele dreptei credinţe şi minunile cele din Legea Sa, şi spre a lucra şi noi, după putere, pe cele ce le vom înţelege. Pe tine, ucenicul cel preaiubit al lui Hristos, care ai propovăduit lumii dragostea lui Dumnezeu şi dragostea de aproapele, te rugăm să ne ajuţi cu a ta mijlocire către Domnul, pentru ca şi noi prin darul lui Dumnezeu să ajungem a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toată vârtutea noastră, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Pe tine, vasul cel preacurat al fecioriei, te punem mijlocitor către Preabunul Dumnezeu, ca prin ajutorul şi mila Sa să ne izbăvească de războaiele cele iuţi ale mâniei şi ale poftelor trupeşti, precum şi de potopul gândurilor celor necurate, care pururea din inimă izvorăsc şi care, ca nişte nori ai întunericului, din adânc risipindu-se, mintea noastră o întunecă spre pierzarea sufletelor noastre. Către tine, preafericite ucenic şi apostol, care de către Domnul fiu al Preasfintei şi Preacuratei Sale Maici ai fost numit şi căreia până la ducerea ei din lumea aceasta i-ai slujit, cădem cu toată umilinţa şi zdrobirea inimii noastre, ca, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, care este şi Maica Domnului, Maica ta şi Maica noastră a tuturor celor ce au crezut în Hristos, să mijloceşti pentru noi către Preadulcele nostru Mântuitor ca, prin a Sa milă şi îndurare, să nu ne lase pe noi în toate zilele vieţii noastre, nici în ceasul sfârşitului nostru, atunci când vom sta înaintea Lui şi ne va judeca. Amin.

Cuvant de intelepciune

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

"Ca să fii iubit de ceilalţi, mai întâi trebuie să-i iubeşti tu."

"Când se revărsa asupra noastră Harul cel dumnezeiesc, rugăciunea noastră devine cu totul curată. Să te rogi neîncetat, zi şi noapte, chiar şi când dormi în pat."

"Nu trebuie să-i silim pe alţii să meargă la Biserică. Hristos a spus: Cine voieşte, să-Mi urmeze Mie."
"Oricât ai fi de obosit să nu uiţi niciodată, seară înainte de culcare, să faci rugăciunile de seară."

"Să nu te rogi lui Hristos să-ţi ia bolile, ci să dobândeşti pacea, lucrând rugăciunea minţii şi fiind răbdător. Astfel vei avea mare folos".

"Roagă-te şi nu te supăra. Roagă-te şi fii răbdător."

"Când citeşti Sfânta Scriptură, căci trebuie să o citeşti necontenit spre a te lumina, Vieţile Sfinţilor sau alte cărţi bisericeşti, de găseşti o propoziţie sau un cuvânt ce te-a impresionat, zăboveşte mai mult în acel loc şi vei vedea că mult te vei folosi."

Când i-am spus că nu ţin minte tot ce citesc, Păr. Porfirie mi-a spus acestea: "Să ştii, fiule, ca toate ni se depozitează în memorie, iar când Hristos socoteşte că a venit ceasul potrivit, le dezvăluie."

"Când citeşti să încerci să citeşti limpede, astfel încât să se audă şi ultima litera a fiecărui cuvânt. La fel să procedezi şi când cânţi la biserică sau când te rogi, fiindcă astfel te obişnuieşti să fii corect şi smerit în toate, în cuget, în cuvinte şi în fapte."

"Când cânţi, să cânţi smerit, fără să faci grimase, fără să faci mişcări dezordonate şi fără să tot salţi psaltirea. Să priveşti mereu spre analog şi să nu discuţi cu cel de lângă tine. Să trăieşti ceea ce cânţi, fiindcă doar astfel cele cantate se transmit celor adunaţi în biserica la slujbă."
Parintele Profirie