Pagini

23 februarie 2015

Sfantul Policarp

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Sfantul Policarp s-a nascut in jurul anului 70 d. Hr., gandind ca afirmatia lui spusa judecatorului: "De 86 de ani (lui Hristos) ii slujesc" (Martinul Sfantului Policarp, IX, 3) trebuie inteleasa in sensul ca acesti 86 de ani se socotesc de la nasterea lui si nu din momentul hirotoniei si daca data exacta a mortii lui este 156 (stabilita de critici).

Este considerat ca fiind - una din figurile cele mai luminoase ale vechii literaturi crestine - viata sa exemplara de crestin si de episcop, invatatura sa ireprosabila si martiriul sau, facand din el "invatatorul Asiei si parintele crestinilor". Sfantul Policarp este martor si marturisitor al credintei si vietii apostolice (afirmatie a Sf. Irineu).

Invatatura sa e clara si expusa simplu ca in Sf. Scriptura, e straina de limbajul complex si amplu al teologiei ulterioare.

În timpul vieţii, sfântul episcop a scris mai multe epistole către obştea sa şi către alţi oameni, dintre care singura care a supravieţuit până azi este Epistola către Filipeni, care, după mărturia Sf. Ieronim, a fost citită în bisericile din Asia Mică la sfintele slujbe. Această epistolă a fost scrisă de sfânt ca răspuns la dorinţa Filipenilor de a primi nişte scrisori despre martirul Ignatie (prăznuit în 20 dec) care erau în posesia Sf. Policarp.
Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, "roditor în toate cele bune" (Col. 1:10), s-a născut în sec. I şi a trăit în Smirna - Asia Mica. A rămas orfan la o vârstă fragedă şi a fost crescut de credincioasa văduvă Calista, sfătuită de un înger. După moartea mamei sale adoptive, Policarp a renunţat la toate bunurile sale şi a început o viaţă castă, îngrijind bolnavii şi infirmii. El se simţea sufleteşte foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei (prăznuit în 6 februarie), care l-a făcut mai întâi diacon, încredinţându-i propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în biserica, apoi hirotonindu-l în sfânta preoţie.

Sf. Apostol Ioan Teologul mai trăia în acea vreme şi, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori împreună în călătoriile lor apostolice.

Cu puţin înainte de a muri, Sf. Bucolus şi-a exprimat dorinţa ca Policarp să fie următorul episcop al Smirnei. Când Sf. Policarp a fost sfinţit episcop, i s-a arătat Domnul Iisus Hristos.

                                       Epistola catre Filipeni a Sfantului Policarp

Sfantul Irineu al Lyonului marturiseste ca Sfantul Policarp a scris mai multe epistole "catre Bisericile vecine, pentru a le intari, si catre unii frati pentru a-i preveni si a-i indemna“. Dintre acestea, doar una a supravietuit, si anume, Scrisoarea sau Epistola catre Filipeni, pastrata doar intr-o traducere latina.

Epistola prezinta invatatura despre intruparea, moartea si invierea Domnului, impotriva celor care sustineau ca Hristos a avut un trup aparent si a filosofilor pagani. Cuprinsul ei indeamna la rugaciune pe conducatorii statului si ofera sfaturi practice pentru pastrarea credintei in Hristos.



                                         Rugaciune catre Sfantul Mucenic Policarp

Sfinte, de Dumnezeu fericite, Policarp, in rugaciunile tale cele de-a pururea pomeneste-ne ca, revarsandu-se milostivirea lui Dumnezeu peste noi, sa ne invrednicim, mult roditorule, de cele spre viata ale Duhului roade: in inima, dragostea: cu ochii privind catre Dumnezeu, in cuget bucuria cea duhovniceasca; mintea umpland-o cu neincetata rugaciune, pacea in sufletul nostru; in piept asezand suspinarea pentru pacate, in toate indelunga rabdare; chipului celui dinlauntru, bunatatea, in maini facerea de bine; in urechi punand ascultarea Sfintelor Scripturi, iar pe limba marturisirea adevarului, neclintiti intru dreapta credinta; glasului, blandetea; pantecele pecetluit cu infranarea si in tot trupul curatia. Ca sa ne invrednicim a fi mostenitori ai bucuriei celei vesnice si partasi ai Imparatiei cerurilor. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.