Pagini

25 octombrie 2014

Întâlnirea Sfinților la Sărbătoarea Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Anul acesta, la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor vor fi aduse la București din Mitropolia de Corint din Grecia icoana făcătoare de minuni a Sfintei Împărătese Elena în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei, icoana istorică a Sfântului Împărat Constantin cel Mare, de o delegaţie a Bisericii Greciei condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Dionisie, Mitropolitul Corintului, precum și sfintele moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Artemie, Vindecătorul de boli, general în armata Sfântului Împărat Constantin cel Mare, care se află spre venerare la Mănăstirea Căldăruşani din județul Ilfov.



Astfel, la București, la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou se vor întâlni Sfinții Împărați Constantin și Elena cu generalul lor devotat, Sfântul Mare Mucenic Artemie.

Moaştele Sfintei Elena din Anassis



Sfintele Moaşte ale Sfintei întocmai cu Apostolii Elena din Anassis, precum şi două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci sunt păstrate din anul 1987 în biserica Sfântului Nicolae – Aidonion, din cadrul Sfintei Mitropolii de Corint, Sikion, Zemeno, Tarsos şi Polifengos. Au fost duse acolo de către Părintele Iconom Dimitrie Zousia şi dăruite odată cu asumarea îndatoririlor sale de preot slujitor la această parohie, în data de 11 februarie 1987. Sfintele Moaşte, precum şi cele două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, au fost primite de către părintele Dimitrie în ziua hirotoniei sale de la înaintaşul său, vrednicul de pomenire părintele Spiridon Filipopoulou, preot slujitor la Parohia Sfânta Treime – Gimnou vreme de 45 de ani, trecut la Domnul în anul 1952. Au fost păstrate de către părintele Spiridon, ca o moştenire sfânta pe care el o deţinea, într-o raclă de mici dimensiuni, alături de moaştele altor Sfinţi, primite de către acesta de la ieromonahii Nathanail şi Arsenie, vieţuitori ai mănăstirii „Maica Domnului Faneromeni” – Argolidos.

Astăzi, sfintele moaşte sunt păstrate în biserica „Sfântul Nicolae” – Aidonion fiind aduse spre închinare în fiecare an cu ocazia hramului bisericii „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” Aidonon, în data de 21 mai, ziua prăznuirii sfinţilor.

Acestea constituie izvor de sfinţenie şi binecuvântare tuturor pelerinilor care cu credinţă se închină sfintelor moaşte.

Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Împărat Constantin cel Mare

Icoana Sfântului Împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin (sec. XV - XVI), este astăzi păstrată în muzeul bisericesc al Sfintei Mitropolii de Corint şi provine de la Schitul Sfântului Constantin din Gelini - Korint, aflat într-o peşteră. S-a decis păstrarea acesteia în muzeul bisericesc al Sfintei Mitropolii de Corint, pentru că după furtul şi găsirea icoanei în luna august a anului 1986, schitul a fost părăsit de către ultimul călugăr vieţuitor, datorită vremurilor grele din acea perioadă.



Este vorba de o icoană despre care legenda spune că provine din Constantinopol, împreună cu alte icoane şi sfinte vase deosebit de frumoase aflate în schit. Sfântul Constantin cel Mare este înfăţişat călare într-o stare de contemplare. Are barba mică, poartă stema imperială, iar ochii sunt aţintiţi către inscripţia luminoasă de pe cruce: „Εν τούτω νίκα”. Poartă straie imperiale, mantia se pierde în urma sa, iar calul alb care merge la pas este oarecum uimit de viziunea călăreţului său.

Această icoană făcătoare de minuni a Sfântului Constantin cel Mare ne trimite cu gândul în urmă cu 1701 de ani, atunci când Sfântul Constantin, înainte de lupta cu Lucinius (28.10.312), a avut următoarea viziune: o cruce luminoasă pe cer cu inscripţia „Εν τούτω νίκα” şi în limba latina „in hoc signo vinces”, aducându-ne aminte de troparul sfântului care spune: „Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne” făcând o legătură cu prezenţa acesteia în mitropolie precum şi faptul că Mitropolia de Corint a fost înfiinţată de către Sfântul Apostol Pavel.

Sfântul Mare Mucenic Artemie

Sfântul Artemie, pomenit la 20 octombrie, a fost comandant în oastea Sfântului Constantin cel Mare şi a fost martor la toate marile lui înfăptuiri. A văzut pe cer semnul Crucii, a participat la lupta de la Pons Milvius în anul 312 şi, potrivit tradiţiei, a însoţit-o la Ierusalim pe Sfânta Elena, fiind de faţă la aflarea lemnului Sfintei Cruci.



După moartea Sfântului Constantin (†337), la porunca împăratului Constanţiu, Sfântul Artemie a aflat şi a adus la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei. Fiind apoi numit guvernator al provinciei Egiptului s-a străduit pentru dezrădăcinarea idolatriei şi creşterea Bisericii. Iar în timpul împăratului Iulian Apostatul, Sfântul Artemie a mers la Antiohia şi l-a mustrat pe împărat pentru lepădarea de Hristos şi pentru că nu a urmat credinţei şi purtării Sfântului Constantin cel Mare. De aceea, după ce a fost supus la chinuri, generalul Artemie a primit moarte mucenicească prin tăierea capului, în anul 362.

Moaştele Sfântului Artemie au fost mutate la Constantinopol, în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul - Oxia, unde erau foarte cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie. Astăzi, părţi din moaştele sale se află la Mănăstirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar şi în ţara noastră, la Mănăstirea Căldăruşani (Ilfov) şi în alte sfinte locaşuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.