Viața Sfântului Iosif cel Nou

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Minuni după trecerea la cele veșnice

Și după trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Iosif nu a încetat să facă minuni, minuni care se întâmplă și astăzi celor care vin  cu credință și se închină sfintelor sale moaște.

Cu două zile înainte de praznicul Sfinților Apostoli, în anul 1658, a fost adusă la Mănăstirea Sfinților Arhangheli, de către tatăl său, Ioan Muică, o tânără surdo-mută. Tatăl fetei era un om foarte bogat din Rama, iar fata era singurul său copil. Tânăra era foarte frumoasă și la vârsta când trebuia să se căsătorească, dar, din cauza suferinței sale, nici un tânăr nu vroia să o ia de soție. În ajunul sărbătorii, în timpul vecerniei, egumenul mănăstirii l-a sfătuit pe tatăl fetei să se roage la mormântul sfântului. Astfel, copila a rămas întreaga noapte în genunchi la mormântul sfântului ierarh, iar spre dimineață, de oboseală, a ațipit. În zorii zilei, când monahii au venit la biserică ca să înceapă Utrenia, au găsit-o pe copilă încă dormind pe placa mormântului sfântului. Când au trezit-o, aceasta a întrebat foarte mirată unde se găsește. Atunci, egumenul i-a explicat ce se întâmplase. Toți au înțeles că tânăra s-a vindecat, și au înălțat rugăciuni de mulțumire către Dumnezeu și către Sfântul Iosif. Din recunoștință pentru vindecarea fiicei sale, tatăl copilei va face daruri bogate mănăstirii[1].

În anul 1672, în ziua Întâmpinării Domnului, primarul din Ciacova, Ilie Micluș, a adus-o la Mănăstirea Partoș pe fiica sa, Anca, în vârstă de 18 ani, care suferea de epilepsie. Imediat ce au ajuns, fata a făcut o criză, chiar înainte de începutul Dumnezeieștii Liturghii. Atunci, tatăl său a luat-o în brațe și a așezat-o pe mormântul sfântului, și imediat copila s-a liniștit. Până să înceapă Liturghia, s-a ridicat singură și a mers și a îngenuncheat la mormântul sfântului, unde a rămas până la sfârșitul slujbei. La sfârșitul Dumnezeieștii Liturghii s-a întors, împreună cu tatăl său la casa lor, iar acesta a oferit mănăstirii multe și bogate daruri, în semn de recunoștință[2].

 

 continuarea aici...

http://www.pemptousia.ro/2014/09/viata-sfantului-iosif-cel-nou-6-minuni-dupa-trecerea-la-cele-vesnice/