"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
E adevărat că în Pateric se spune, de pildă, că un părinte „din multa bunătate nu mai
ştia ce e răutatea”. Era aşa de statornicit în bine încât nu mai putea presupune
răutatea. Gândiţivă ce deosebire mare e între părintele acela şi noi. Noi ce facem? Din
multă răutate nu mai putem presupune bunătatea!
Cineva care nu este bun cu toţi, nu-i bun. În Pateric este o zicere a Sfântului Macarie:
„Cu un cuvânt bun şi pe cel rău îl faci bun, iar cu un cuvânt rău şi pe cel bun îl faci
rău”. Bineânţeles, este vorba de o răutate relativă şi de o bunătate relativă, oscilantă şi
fluctuantă. Noi trebuie să fim totdeauna buni. Cine e şi rău, nu se aseamănă cu
Domnul Hristos, pentru că Domnul Hristos este totdeauna bun.
Ştiţi că despre Sfântul Macarie se spunea că a fost „dumnezeu pământesc” (parcă te ia
groaza când auzi un astfel de cuvânt în Pateric: dumnezeu pământesc!).
De ce e Dumnezeu pământesc? Pentru că aşa cum Dumnezeu acoperă lumea, aşa acoperea şi
el păcatele oamenilor: pe cele pe care le vedea, ca şi cum nu le-ar fi văzut, pe cele pe
care le auzea, ca şi când n-ar fi auzit de ele.
Aşa face Domnul Hristos, aşa trebuie să facem şi noi! Să fim buni, să fim înţelegători,
să fim milostivi, să fim iertători. Şi cu asta n-am făcut totul! Mai trebuie să facem ceva:
Domnul Hristos a spus despre Sine că: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca
să slujească El şi să-şi dea sufletul, preţ de răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20, 28).
Deci să fim în slujba oamenilor, în slujba altora.
Când ucenicii au vrut să-i lase pe oameni să se descurce singuri – „Dă drumul
mulţimilor să se ducă să-şi cumpere de mâncare” –, Domnul Hristos a zis: „N-au
trebuinţă să se ducă; daţi-le voi lor să mănânce” (Matei 14, 16) – adică întâi gândiţi-vă
ce puteţi face voi pentru ei, nu ce poate face altul.
Dacă facem aşa, dacă ne gândim ce putem face noi pentru omul de lângă noi, nu ce ar
putea face altul, atunci suntem ascultători de Domnul Hristos şi suntem pe calea
îmbunătăţirii sufleteşti. Fiind pe calea îmbunătăţirii sufleteşti, suntem nu numai
gânditori la Hristos, gânditori de Hristos, ci şi hristofori.
SURSA
Parintele Teofil Paraian ...Veniti de luati bucurie
E adevărat că în Pateric se spune, de pildă, că un părinte „din multa bunătate nu mai
ştia ce e răutatea”. Era aşa de statornicit în bine încât nu mai putea presupune
răutatea. Gândiţivă ce deosebire mare e între părintele acela şi noi. Noi ce facem? Din
multă răutate nu mai putem presupune bunătatea!
Cineva care nu este bun cu toţi, nu-i bun. În Pateric este o zicere a Sfântului Macarie:
„Cu un cuvânt bun şi pe cel rău îl faci bun, iar cu un cuvânt rău şi pe cel bun îl faci
rău”. Bineânţeles, este vorba de o răutate relativă şi de o bunătate relativă, oscilantă şi
fluctuantă. Noi trebuie să fim totdeauna buni. Cine e şi rău, nu se aseamănă cu
Domnul Hristos, pentru că Domnul Hristos este totdeauna bun.
Ştiţi că despre Sfântul Macarie se spunea că a fost „dumnezeu pământesc” (parcă te ia
groaza când auzi un astfel de cuvânt în Pateric: dumnezeu pământesc!).
De ce e Dumnezeu pământesc? Pentru că aşa cum Dumnezeu acoperă lumea, aşa acoperea şi
el păcatele oamenilor: pe cele pe care le vedea, ca şi cum nu le-ar fi văzut, pe cele pe
care le auzea, ca şi când n-ar fi auzit de ele.
Aşa face Domnul Hristos, aşa trebuie să facem şi noi! Să fim buni, să fim înţelegători,
să fim milostivi, să fim iertători. Şi cu asta n-am făcut totul! Mai trebuie să facem ceva:
Domnul Hristos a spus despre Sine că: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca
să slujească El şi să-şi dea sufletul, preţ de răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20, 28).
Deci să fim în slujba oamenilor, în slujba altora.
Când ucenicii au vrut să-i lase pe oameni să se descurce singuri – „Dă drumul
mulţimilor să se ducă să-şi cumpere de mâncare” –, Domnul Hristos a zis: „N-au
trebuinţă să se ducă; daţi-le voi lor să mănânce” (Matei 14, 16) – adică întâi gândiţi-vă
ce puteţi face voi pentru ei, nu ce poate face altul.
Dacă facem aşa, dacă ne gândim ce putem face noi pentru omul de lângă noi, nu ce ar
putea face altul, atunci suntem ascultători de Domnul Hristos şi suntem pe calea
îmbunătăţirii sufleteşti. Fiind pe calea îmbunătăţirii sufleteşti, suntem nu numai
gânditori la Hristos, gânditori de Hristos, ci şi hristofori.
SURSA
Parintele Teofil Paraian ...Veniti de luati bucurie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.