"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Sfantul Simeon Stalpnicul
(390-459) este praznuit pe 1 septembrie. S-a nascut din parinti tarani,
in satul Sis, din Asia Mica. A parasit casa parinteasca la varsta de
optsprezece ani si a imbratisat viata monahala la manastirea Eusebona.
De aici s-a mutat la Telanissos, unde a trait ca anahoret. Sfantul
Simeon Stalpnicul s-a facut incepatorul unei practici necunoscute pana
la el, aceea de a se ruga zi si noapte de la inaltimea unui stalp. De
aici a primit si numele de "Stalpnicul".
Din viata sa aflam ca de doua ori a
venit mama sa la el, ca sa-l vada. Mentionam ca stalpul pe care se
nevoia avea saisprezece metri inaltime. Dar de fiecare data, necoborand
de pe stalp, Sfantul Simeon Stalpnicul i-a zis: "Nu ma tulbura, maica.
De va voi Dumnezeu, ne vom vedea fata catre fata intru a Sa imparatie."
Sfantul Simeon Stalpnicul a luptat cumplit cu taberele dracesti, pe care
le-a biruit de fiecare data cu rugaciunea catre Dumnezeu. El a lucrat
multe si mari minuni, vindecand prin cuvant si rugaciune pe multi dintre
cei ce zaceau in boli grele. La stalpul lui veneau oameni de
pretutindeni, bogati si saraci, imparati si robi. Nimeni nu pleca de la
Stalpul Sfantului Simeon neajutorat. Sfantul Simeon le vindeca bolile,
le alina durerile sufletului, ii povatuia pe calea vietii, ii certa pe
cei care nu credeau drept. El a convins-o pe imparateasa Eudoxia sa se
lepede de erezia lui Eutihie, si sa creada ortodox. El s-a nevoit in
timpul domniilor lui Teodosie cel Mic, Marchian si Leon cel Mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.