"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Dacă te-ai obişnuit să-ţi faci rugăciunea o dată cu răsuflarea, te rogi oricând. O rugăciune scurtă, şi te rogi! Chiar lucrând ceva, ocupaţia pe care o ai, sau când găteşti. Mai stai pe un scaun, şi zici „Doamne, lisuse..." acolo...
Rugăciunea? Bineînţeles, n-ai să stai ore întregi la rugăciune. Când ai timp - de sărbătoare - poţi să citeşti parclise, sau aşa... Să nu pierzi timpul cu lucruri deşarte, cu televizor şi cu altele. Poţi să faci rugăciunea. Dar o rugăciune scurtă o poţi face şi când te duci la lucru: „Doamne, ajută-mă, Doamne...” sau: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Dacă te-ai obişnuit să-ţi faci rugăciunea o dată cu răsuflarea, te rogi oricând. O rugăciune scurtă, şi te rogi! Chiar lucrând ceva, ocupaţia pe care o ai, sau când găteşti. Mai stai pe un scaun, şi zici „Doamne, lisuse..." acolo... (...)
Asta e pentru a începe să se altoiască în inimă rugăciunea asta - „Doamne, Iisuse...”. Că dacă se altoieşte aici, atunci, vorbind cu cineva, rugăciunea merge. Dacă faci un bine, sau te gândeşti să faci un bine; dacă vorbeşti ceva de folos - e o rugăciune. Să nu crezi că nu e rugăciune acolo. „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”, spune Mântuitorul. Aşa că, dacă sunt doi, vorbind duhovniceşte, ceva din Scriptură sau aşa, e şi Dumnezeu acolo, în mijlocul lor. Şi e rugăciune. Aceea nu-i rugăciune? După ce ai plecat de-acolo, de-acuma fă-ţi o rugăciune: „Doamne, Iisuse...” sau altceva, şi e rugăciune asta. Să nu crezi că nu-i rugăciune. Şi spune chiar în Pateric: „nu-i rugăciune numai când se roagă, rugăciunea este când te rogi permanent”. Şi spune Sfântul Apostol Pavel, la Tesaloniceni 5 cu 17, spune aşa: „Rugaţi-vă neîncetat”. Aşa spune el. Toată lumea se roagă, nu spune numai pentru călugări, ci pentru oricine: „Rugati-vă neîncetat”. Şi acuma, gândeşte-te: cum să mă rog neîncetat? O rugăciune cât de scurtă: „Doamne, ajută-mă, Doamne”, sau, dacă ai un necaz, a venit necazul peste tine: „Ajută-mă, Doamne”. Fă cum faci şi roagă-te. Şi atunci te gândeşti. E scris acolo: „Bate şi si se va deschide”.
(Ne vorbesc părinti athoniti, Editura Bunavestire, Galati, 2003, p. 110-111, Ne vorbeste Părintele Iulian de la Prodromu)
Dacă te-ai obişnuit să-ţi faci rugăciunea o dată cu răsuflarea, te rogi oricând. O rugăciune scurtă, şi te rogi! Chiar lucrând ceva, ocupaţia pe care o ai, sau când găteşti. Mai stai pe un scaun, şi zici „Doamne, lisuse..." acolo...
Rugăciunea? Bineînţeles, n-ai să stai ore întregi la rugăciune. Când ai timp - de sărbătoare - poţi să citeşti parclise, sau aşa... Să nu pierzi timpul cu lucruri deşarte, cu televizor şi cu altele. Poţi să faci rugăciunea. Dar o rugăciune scurtă o poţi face şi când te duci la lucru: „Doamne, ajută-mă, Doamne...” sau: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Dacă te-ai obişnuit să-ţi faci rugăciunea o dată cu răsuflarea, te rogi oricând. O rugăciune scurtă, şi te rogi! Chiar lucrând ceva, ocupaţia pe care o ai, sau când găteşti. Mai stai pe un scaun, şi zici „Doamne, lisuse..." acolo... (...)
Asta e pentru a începe să se altoiască în inimă rugăciunea asta - „Doamne, Iisuse...”. Că dacă se altoieşte aici, atunci, vorbind cu cineva, rugăciunea merge. Dacă faci un bine, sau te gândeşti să faci un bine; dacă vorbeşti ceva de folos - e o rugăciune. Să nu crezi că nu e rugăciune acolo. „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”, spune Mântuitorul. Aşa că, dacă sunt doi, vorbind duhovniceşte, ceva din Scriptură sau aşa, e şi Dumnezeu acolo, în mijlocul lor. Şi e rugăciune. Aceea nu-i rugăciune? După ce ai plecat de-acolo, de-acuma fă-ţi o rugăciune: „Doamne, Iisuse...” sau altceva, şi e rugăciune asta. Să nu crezi că nu-i rugăciune. Şi spune chiar în Pateric: „nu-i rugăciune numai când se roagă, rugăciunea este când te rogi permanent”. Şi spune Sfântul Apostol Pavel, la Tesaloniceni 5 cu 17, spune aşa: „Rugaţi-vă neîncetat”. Aşa spune el. Toată lumea se roagă, nu spune numai pentru călugări, ci pentru oricine: „Rugati-vă neîncetat”. Şi acuma, gândeşte-te: cum să mă rog neîncetat? O rugăciune cât de scurtă: „Doamne, ajută-mă, Doamne”, sau, dacă ai un necaz, a venit necazul peste tine: „Ajută-mă, Doamne”. Fă cum faci şi roagă-te. Şi atunci te gândeşti. E scris acolo: „Bate şi si se va deschide”.
Parintele Iulian de la Prodromu - cuvinte de folos
Vinul si betia: "Va spun ca nu-i vinovat
vinul, ca e pentru intarire. Iei un pahar, e pentru intarire, pentru un
batran sau pentru oricine e obosit, un pahar, doua, acolo. Dar e rea
betia, necumpatarea, asta e rea."
Pentru nasterea de prunci: "Ei, nu-i
creste omul, ii creste Dumnezeu. Daca doi tineri s-au luat in casatorie,
urmeaza o familie, sa fie cu adevarat familie crestina. Atunci nu
trebuie sa faca avorturi, nu trebuie sa mai recurga la nimic. Nu te
teme, ca-i tine Dumnezeu pe copii."
Sfarsitul lumii: "Sfarsitul lumii e
sfarsitul nostru. Spune Mantuitorul: "Fiti gata, ca nu stiti ziua, nici
ceasul cand va veni." Cu toate astea, noi trebuie sa ne gandim la
sfarsitul lumii. Sa ne pregatim, fiind spovediti si impartasiti cu
Sfintele Taine, sa fim impacati cu toti, sa luptam in dreapta-credinta,
dupa lege, cum zice Sfantul Apostol Pavel, ca cel ce se lupta dupa lege,
acela ia cununa. Se lupta si altii, dar nu dupa lege. Si sa ne gandim
ca, odata si odata, trebuie sa murim. Sfarsitul lumii cand o veni,
Dumnezeu stie, dar sfarsitul nostru il stim, ca o sa murim odata. Altii
mor, o sa murim si noi."
Saracia si munca: "Ca sa iesi din saracie, trebuie munca. Saracia prin munca o gonesti, prin munca cinstita."
Necazurile si incercarile: "Cand vin
necazurile, omul trebuie sa se gandeasca: oare eu cum am fost in fata
lui Dumnezeu? N-am gresit deloc? Sunt curat in fata lui Dumnezeu? Ca
fiecare, in fata lui Dumnezeu, stie cate pacate a facut, si cate i-a
rabdat Dumnezeu. Va sa zica, mi-a dat Dumnezeu necazurile astea pentru
pacatele mele. David a fost imparat, si era imparatul lui Israel, cel
mai mare imparat - ca credinta cea mai mare era a poporului Israel,
restul erau pagani - si o imparatie atat de mare, a lui David! Cand l-a
izgonit Abesalom de acasa, si i-a luat tiitoarele, si a facut atatea
blestematii, si l-a fugarit din casa, el s-a dus cu suita lui, cu un
grup care mai era pe langa dansul, a fugit de-acasa, ca l-a urmarit
Abesalom, sa-l omoare. Si cand se urca sus, la Ierusalim, de jos, de la
Ghetsimani, este un drum care apuca sus, pe Muntele Maslinilor, si
pe-acolo trecea David cu suita lui. Si Simei, un nemernic, a azvarlit cu
pietre intr-insul, tipand: "De-acuma nu mai esti rege, de-acuma te
fugaresc toti." Si-atunci, unul din suita lui David a zis: "Imparate,
da-mi voie sa-i iau capul, fiindca te ocaraste!". Si David a raspuns:
"Sa nu-i faceti nimic, pentru ca Dumnezeu i-a poruncit asa, pentru
pacatele mele". A avut si el, cum se spune, pacatele lui. "Pentru
pacatele mele sunt izgonit. Lasati-l in pace, nu-i faceti nimic. I-a
poruncit Dumnezeu."
(Ne vorbesc părinti athoniti, Editura Bunavestire, Galati, 2003, p. 110-111, Ne vorbeste Părintele Iulian de la Prodromu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.