Sfântul Efrem Sirul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

           Care dintre noi, astăzi, poate să se laude că pătimeşte fără de vină? Nu este oare fiecare necaz al nostru o pedeapsă din partea lui Dumnezeu pentru fărădelegile noastre ascunse ori vădite, pentru greşelile noastre ştiute ori neştiute? Păcatele noastre sunt nespus de multe! 
Şi dacă Dumnezeu nu ne pedepseşte atunci când le-am săvârşit, aceasta se întâmplă pentru că El ne aşteaptă să ne pocăim.  
      Dar dacă vede că întru noi nu este pocăinţă, ne trimite pedepse. Adesea noi cugetăm că pătimim fără de vină. Dar dacă am lua aminte mai bine, ne-am descoperi vina noastră. 
      Odată, Sfântul Efrem Sirul călătoarea către o cetate. Pe cale s-a oprit într-un sat şi s-a abătut să înnopteze la o văduvă bătrână, o bună creştină pe care o cunoştea de mai multă vreme. Văduva l-a întâmpinat cu multă bucurie, i-a dat să mănânce lapte de la vaca care o avea, iar dimineaţa Sfântul Efrem şi-a luat rămas bun. În cetate, Sfântul Efrem a aflat mare tulburare. Era zi de târg. S-a amestecat în mulţime ca să vadă mai unde şi ce se vinde. Aici unul îşi lăuda marfa, în altă parte altul striga, mai departe un alt negustor se târguia cu glas tare cu cumpărătorii... După o vreme însă, o ceată mare de străjeri a înconjurat un grup de oameni în mijlocul căruia s-a întâmplat să fie şi Sfântul Efrem Sirul. Toţi au fost duşi la închisoare. S-a vădit că aceia erau tâlhari coborâţi din munţi. Ei se amestecaseră cu poporul uneltind în acel tulmult ca să jefuiască.
            Dar străjerii au reuşit să-i oprească la vreme. În temniţa întunecată şi julavă tâlharii strigau, blestemau şi se foiau tot timpul. Sfântul Efrem Sirul însă, stând într-un colţ, liniştit, retras din calea acestora, se ruga smerit lui Dumnezeu, neînţelegând nenorocirea ce căzuse pe capul său. Nebăgat în seamă, el vorbea în rugăciune cu Dumnezeu; şi în durerea sufletului său Îl întreba: Doamne, pentru ce m-ai adus în această temniţă? Aceştia pătimesc răsplată pentru faptele lor. Ei au fost prinşi şi închişi pentru tâlhăriile lor, însă eu ... de ce? Multă vreme s-a rugat şi a plâns Sfântul Efrem Sirul. În cele din urmă a aţipit. Şi iată, pe când aţipise, a auzit un glas: Îţi aminteşti oare când ai fost la văduva aceea sărmană, că, la plecare, ai uitat să închizi poarta de la drum? Iar în curte păştea vaca văduvei. Vaca a ieşit pe poartă şi s-a pierdut. Şi doar de la ea femeia cea săracă îşi avea tot venitul. Iată, de aceea Dumnezeu a îngăduit să suferi şi tu!... 
Sfântul Efrem Sirul a tresărit deodată şi s-a trezit. El şi-a amintit că toate se petrecuseră aşa cum îi fuseseră descoperite în vis. Atunci şi-a ridicat braţele către cer, a preaslăvit pe Dumnezeu şi I-a mulţumit Lui că pe bună dreptate este pedepsit pentru păcatul său cel fără de voie şi neştiut. 
           Oare cât de multe sunt păcatele noastre cele fără de voie? Şi cât de multe sunt cele cu voie?
 Şi dacă un păcat al Sfântului Efrem Sirul nu a rămas nepedepsit, atunci Dumnezeu ne va cruţa pe noi pentru toate păcatele noastre săvârşite cu voie? Acestea sunt atât de multe, că pentru ele merităm să fim veşnic chinuiţi în iad. Dar, iată, Bunul Dumnezeu a găsit un mijloc ca să ne facă vrednici de Rai - şi ne-a trimis pătimirile, necazurile cele vremelnice din această viaţă, pe care El vrea să le răbdăm cu căinţă şi fără de cârtire. Pentru aceasta însă, Dumnezeu amestecă pătimirile cu bucurii, omoară amărăciunea necazurilor cu dulceaţa mângâierilor cereşti, însă noi tot cârtim. O, dacă am putea vedea toată grozăvia păcatelor noastre, noi am răbda şi am mulţumi pentru îngăduinţa Sa lui Dumnezeu, înţelegând că nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă (Psalmul 102:10).