Pagini

6 martie 2014

Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...


Înainte de a muri, Alexandru cel Mare şi-a chemat generalii şi şi-a
spus ultimele trei dorinţe.
1. Sicriul să fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.
2. Comorile dobândite (argint, aur, pietre preţioase), să fie risipite 
pe tot drumul până la mormânt.
3. Mâinile sale să atârne în afara sicriului, să poată fi văzute de toţi.
Unul dintre generalii săi, surprins de aceste dorinţe neobişnuite l-a
întrebat pe Alexandru care sunt motivele acestor dorinţe.
Alexandru Macedon a explicat:
1. Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii să-mi ducă sicriul ca
în felul acesta să arate tuturor cât de neputincioşi sunt în faţa morţii.
2. Vreau ca pământul să fie acoperit de comorile mele pentru ca 
  toata  lumea să poată vedea că toate comorile ce le câştigăm aici pe pământ,aici rămân.
3. Vreau ca mâinile mele să atârne în aer goale, pentru a permite
oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, aşa cum am 
venit , atunci când se termină tezaurul cel mai de preţ - Timpul.
Timpul este viaţa noastră.
Cel mai bun cadou pe care îl poţi da cuiva este timpul tău!
Şi tu, prietene, daca ai intuiţie, vei înţelege de ce ai primit acest
TEZAUR şi de ce spune Dumnezeu: Răscumparaţi timpul!
(1 Tesaloniceni 5:17).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.