CAPRIOARA SI TIGRUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O căprioară zise odată puiului său : Odorul mamii, să nu te avânţi singur în pădure, fiindcă nu departe de noi stă un tigru, care cum te vede, te sfâşie şi te mănâncă. Spune-mi mamă, zise fiul, cum e tigrul, ca să ştiu să mă păzesc de el. Tigrul, copilul meu, e dihania cea mai grozavă ce s-a văzut vreodată. E un ucigaş din ochii căruia scapără scântei, iar la gură face spumă de sânge. Bine mamă, făcu puiul de căprioară, acum când îl ştiu, mă voi putea feri din drumul lui. Nu mult după aceasta, puiul de căprioară ieşi să se plimbe în pădure şi nenorocul îl duse tocmai lângă un tigru  care dormea în iarba verde. Puiul de căprioară se uită la tigru, care era cu ochii închişi şi zise: Nu, nu, acesta nu poate să fie tigrul, căci din ochi nu-i scapără scântei şi din gură nu-i curge nici o picătură de sânge. Şi nici aşa de groaznic nu este la vedere. Aşadar, hai să mă apropii de el şi să-i dau bună ziua. Se apropie deci, îi dădu bună ziua, dar cu aceasta îl trezi pe tigru, care dormea. Tigrul sări în sus şi fără să-i răspundă măcar, îl sfâşie şi-l mâncă.

Aşa este şi între oameni. Nu e bine să-i judecăm după înfăţişare, căci adeseori oamenii cei  mai răi se prefac că ar fi buni şi nevinovaţi, ca nişte îngeri.