Despre tristeţea sufletului

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos..

                                                               Părintele Arsenie Papacioc


„Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din
inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie  adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele
 cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip.
Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de intunecare.
Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de
steag, toată creaţia suferă.
Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu
este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe
poziţie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o poziţie de
trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile  noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezentă”