1. "Învăţătura celor doisprezece Apostoli",
una dintre cele mai vechi cărţi ale Bisericii noastre, porunceşte să se
săvârşească parastase pentru cei morţi la trei zile, la nouă, la patruzeci şi
la un an.
2. Tertulian (+240-250 d. Hr.) unul dintre cei mai
vechi scriitori bisericeşti, pomeneşte mereu despre Liturghiile ce s-au
săvârşit pentru cei morţi şi mai ales în cartea sa "Despre coroană".
3. Sfântul Mucenic Ciprian (+258 d. Hr.), într-una din
epistolele sale, ne face cunoscut că datoria principală a vechilor creştini era
să aducă jertfe şi rugăciuni pentru cei adormiţi.
4. Istoricul bisericesc Eusebiu, descriind
înmormântarea măreaţă a Sfântului Constantin cel Mare în Biserica Sfinţilor
Apostoli, spune că trupul fericitului său suflet "s-a contopit cu poporul
lui Dumnezeu, învrednicindu-se de dumnezeieşti slujbe şi liturghii".
5. Sfântul Ambrozie, episcopul Mediolanului (330-337)
săvârşea în fiecare zi Sfânta Liturghie pentru Valentinian, Teodosie şi Sotiro.
6. Fericitul Augustin (354-430) după ce a săvârşit
înmormântarea maicii sale, spune că, deşi trupul ei se afla în mormânt, el
săvârşea "după obicei jertfa pentru mântuirea sufletului ei".
Deoarece, precum el însuşi spune mai jos, mama lui nu considera nimic altceva
mai important decât a i se pomeni numele la Sfânta Liturghie. De asemenea el a
scris o întreagă carte despre cei adormiţi cu titlul "De cura pro
mortuis".
7. Sfântul Chiril al Ierusalimului, în
"Catehezele" sale spune că, după sfinţirea Cinstitelor Daruri
"pomenim şi pe cei morţi, mai întâi pe patriarhi, apostoli, prooroci,
mucenici, ca pentru rugăciunile şi mijlocirile lor, să primească Dumnezeu
rugile noastre".
8. Sfântul Ioan Damaschin a alcătuit o lucrare
completă cu titlul "Despre cei adormiţi în credinţă".
9. Sfântul Ioan Gură de Aur, referitor la aceasta,
spune: "Nu s-au legiferat acestea la întâmplare de către dumnezeieştii Apostoli,
adică faptul de a ne aduce aminte în timpul Înfricoşătoarelor Taine de cei care
au plecat din această viaţă, căci aceia au cunoscut că mult câştig şi mare
folos sufletesc se dobândeşte din aceasta" (Omilia 4 la Epistola către
Filipeni).
10. Sfântul Noul Mucenic Iacov, în 1520, atunci când
era dus la mucenicie, a poruncit ucenicilor lui să-i facă parastasele după
rânduiala Bisericii.
11. Sfântul Nectarie din Eghina, cel de curând proslăvit, a întocmit o
lucrare cu titlul: "Despre nemurirea sufletului şi despre sfintele
parastase", în care prin nenumărate texte patristice şi întâmplări din
vieţile sfinţilor Bisericii noastre dovedeşte folosul pe care îl aduc
parastasele.
(Ieromonah Benedict Aghioritul, Parastasele și folosul lor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.