O! Creştine, ia aminte la pilda de mai jos şi citind cu luare aminte, să-ţi fie frică să mai judeci sau să osândeşti pe cineva, căci altfel ANTIHRIST te numeşti, dacă judeci pe aproapele tău şi pe toţi fraţii tăi din lumea asta.
Nu eu spun asta, ci Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Cu un singur „Of!“ sau cu un oftat acuzator, judecăm şi locul lui Dumnezeu îl răpim. Despre vorbăria (clevetirea) de ore întregi, ce-am mai putea spune? Citiţi mai jos şi veţi înţelege...
Povestit-a un bătrân:
„Şezând eu odinioară la pustie, a venit un frate de la chinovie pentru cercetare. Deci îl întrebam eu cum se mai află părinţii în mănăstire, iar fratele îmi zice: Bine! cu rugăciunile tale.
Apoi l-am întrebat despre un frate, care avea nume rău şi mi-a zis: „Crede-mă părinte că încă nu s-a izbăvit de acel nume“
(adică tot mai păcătuieşte)”. Iar eu (zice bătrânul) cum am auzit aceasta, am zis: „Of!“
Şi îndată ce am zis aceasta, mi-a venit somn si se făcea că mă aflu înaintea Sfântului loc al Căpăţânii (adică la Sfânta Golgota).
Şi am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos răstignit între doi tâlhari. Atunci eu m-am pornit să mă închin. Şi dacă am mers până aproape, a poruncit Domnul către Sfinţii Îngeri care erau lîngă El, zicând: „Scoateţi-l afară că Antihrist este, căci mai înainte de a judeca Eu, a judecat el pe fratele său!“
Deci fiind eu gonit de acolo, am voit să ies şi mi s-a apucat haina (ca un fel de mantie scurtă) în uşa care s-a închis degrabă, iar eu lăsând-o acolo, am ieşit şi îndată m-am deşteptat.
Socotind eu în minte cele ce am văzut, am zis către fratele ce venise: „Rea este ziua aceasta pentru mine!” Iar el a întrebat:
„Pentru ce părinte?“
Atunci i-am povestit lui cele ce am văzut şi am zis: „Haina aceea pe care o purtam pe deasupra, era acoperământul lui Dumnezeu, care era peste mine, şi m-am lipsit de ea. După aceea a zis bătrânul: am făcut şapte ani rătăcindu-mă prin pustii, nici pâine gustând, nici sub acoperiş intrând şi nici cu oamenii vorbind, până ce L-am văzut iarăşi pe Domnul la Sfânta Golgota,
şezând şi poruncind să mi se dea haina. Acela a fost semnul iertării“.
Fraţilor, Sfinţii Părinţi ai pustiei şi ai neagonisirii, ce I-au slujit Domnului toată viaţa lor în rugăciuni neîncetate, în postiri aspre şi privegheri de toată noaptea, ne învaţă şi ne spun că: „Mai bine este a
mânca din carne şi a bea vin, decât a mânca din carnea fraţilor prin clevetire“.
Că precum şarpele odinioară numai şoptind a scos pe Eva din rai, tot asemenea cu şarpele este şi cel care cleveteşte (adică vorbeşte de rău pe cineva), pentru că şi sufletul celui care aude se pierde şi cel
care cleveteşte nu se mântuieşte.
A zis cineva unui bătrân:
„Voiesc să postesc”. Iar bătrânul i-a zis: „Sfântul Prooroc Isaia spune, că de vei încovoia grumazul tău ca pe un lanţ şi ca pe un belciug, nici aşa nu se va chema primit postul tău. Ci mai degrabă
stăpâneşte-ţi limba şi gândurile cele rele“.
ortodoxia dreapta credinta chatroll
RăspundețiȘtergere