Rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos....

Sfinte şi mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintai în­tre îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul şi păzitorul neamu­lui omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oştile tale capul prea-trufaşului dia­vol şi rusinezi pururea pe pământ răutatea şi viclenia lui, la tine alergăm cu credinţă şi ne rugăm ţie cu dragoste: fii pavăză nestricată şi coif tare Sfintei Bi­serici şi neamului nostru dreptcredincios, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toţi vrăjmaşii văzuţi şi ne­văzuţi.

Nu ne lăsă pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul şi ocrotirea ta, pe cei ce lăudăm astăzi sfântul tău nume. Iată că, deşi mult greşiţi suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează minţile noastre cu lumina feţei lui Dumnezeu, care străluceşte tot­deauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună şi desăvârşită, în ceea ce ne priveşte, şi să cunoaştem toate câte se cuvine nouă să le facem şi câte să le trecem cu vederea şi să le părăsim. Întăreşte-ne cu harul Domnu­lui voinţa slabă şi dorirea lipsită de vla­gă, ca întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cu­getele pământeşti şi cu poftele trupeşti, aplecându-ne, după asemănarea copii­lor lipsiţi de minte, către frumuseţile degrabă pieritoare ale lumii acesteia şi uitând în chip nesăbuit cele veşnice şi cereşti de dragul celor stricăcioase şi pământeşti.

Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevăratei pocăinţe, întristarea cea nefăţarnică după Dumnezeu şi zdrobirea pentru păcatele noastre, ca zilele ce ne-au mai rămas din această viaţă trecătoare să le chel­tuim nu spre plăcerea simţurilor şi hrănirea patimilor noastre, ci

întru îndrep­tarea cu lacrimi de credinţă şi zdrobire a inimii, cu nevoinţele curăţiei şi cu bineplăcutele fapte ale milostivirii.

Iar când se va apropia ceasul sfârşitului nostru, al slobozirii din legăturile aces­tui trup pieritor, nu ne lăsa pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apă­rare împotriva duhurilor răutăţii care sunt în vazduhuri şi obişnuiesc a împiedica urcuşul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziţi fiind prin tine, fără îm­piedicare să ajungem în sălaşurile prea-slăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. Şi învrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nos­tru Domn şi Stăpan, şi căzând cu la­crimi la picioarele Lui, cuprinşi de bucu­rie şi umilinţă să strigăm: slavă Tie, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pen­tru preamulta dragoste pe care o ai faţă de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimi­te pe îngerii Tăi ca să slujească mân­tuirii noastre! Amin !