"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos..
SURSA
http://www.parohiamacin4.org/pacatul_fumatului.htm
TUTUNUL ŞI ŢIGĂRILE = PĂCATUL SINUCIDERII
ŢIGARA: UN RĂU NECESAR!
NUMAI DRACII SCOT FUM PE NĂRI ŞI PE GURĂ!
Oameni buni, fie-vă milă de sănătatea voastră! Vă sinucideţi lent! Nu mai ardeţi banii, ci cheltuiţi-i făcând milostenie, ca să scăpaţi de fumul şi de focul iadului!
FUMATORI! CONCURS CU PREMII! CLICK AICI!
ISTORIA TUTUNULUI
Deși unii cred că tutunul s-a folosit abia după ce a fost adus în Europa de către Cristofor Columb pe la anul 1492, totuși povestirile străvechilor istorici ne arată că el exista și înainte de era creștinismului la triburile din Asia și America. Este binecunoscută acea „pipă a păcii” pe care multe popoare aveau obiceiul s-o folosească când încheiau pace. La tătari, popor care a venit cu război și în Țările Române, șamanii (preoții tătari) foloseau fumatul, crezând că alungă spiritele rele. Ei se așezau în jurul unui foc unde fumau, băteau din tobe, gesticulau violent și săreau în jurul focului, răcnind până ce cădeau la pământ, epuizați.
Poate că tutunul va fi fost adus din America în Europa de indieni, malaiezi, japonezi, mongoli și alți invadatori, cât și de indieni și alte popoare asiatice care, de-a lungul istoriei vor fi trecut în America înainte de noi. Aceasta s-a probat prin credința americanilor în secolul al XVI-lea despre potopul universal, circumciziune, serbarea sabatului și a anului jubileu, întâlnită doar la popoarele asiatice. La descoperirea Americii de către europeni, americanii aveau obiceiul să ardă tutun în fața zeilor sau a idolilor lor. Unele legende ale lor susțin că oamenii au fost făcuți din lutul roșu din care se fac lulelele. Astfel zeul suprem al Pieilor Roșii le-ar fi spus că luleaua cu care fumează ei e carne din carnea lor și de aceea luleaua e în mare cinste la toate triburile lor.
Și la popoarele păgâne prezente în Vechiul Testament, idolului Moloh, făcut din cupru, după ce în interiorul lui se făcea foc până se înroșea, i se jertfeau oameni care erau aruncați înăuntrul lui. Fumul mirositor ieșea prin gura și nările monstrului-idol iar idolatrii, ca să se asemene idolului, foloseau fumatul.
Pe la anul 1560 Jean Nicot, ambasadorul Franței în Portugalia a adus în Franța tutun, ca dar reginei Maria de Medicis. Apoi cultivarea tutunului s-a răspândit repede în Europa, cu toate măsurile de interzicere. Patima fumatului fiind încă de pe atunci considerată „unealtă a diavolului”, Biserica afurisea pe fumători, iar țara Rusiei îi deporta în Siberia după ce-i biciuia cu biciul cu plumb.
ÎNVĂȚĂTURA ORTODOXĂ DESPRE FUMAT
Din totdeauna fumatul a fost considerat un păcat, deoarece este o sinucidere lentă, un rău făcut trupului, o călcare a cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: „Că nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește” (Efeseni 5;29). Fumatul a trecut cu ușurință de la ușuraticii idolatri la majoritatea creștinilor. Deosebirea între tămâiatul cu tămâie sau smirnă sfințită și fumatul cu luleaua sau cu țigara se vede clar de către oricine, încât de prea multe explicații nu e nevoie. Bine-credincioșii creștini au văzut totdeauna ceva diavolesc în această patimă. Din cauza aceasta, în multe case au fost certuri și bătăi de pe urma fumatului. Cum mai pot spune cei care fumează, scoțând fum pe gură ca odinioară idolul Moloh, că mai au chipul lui Dumnezeu?
Omul găsește o mulțime de scuze pentru orice deprindere rea în viață. Așa se petrec lucrurile și cu obiceiul fumatului. La supărare omul spune că fumează ca să-și mai risipească gândurile negre ce-i năpădesc sufletul. La bucurie spune că cea mai nevinovată distracție este o țigară…! Un lucrător începu într-una din zile să facă socoteala tuturor cheltuielilor, pe care le făcea săptămânal cu tutunul, dar temându-se ca nu cumva, îngrozit de risipa pe care o făcea, să se hotărască a da uitării acest obicei, înceta imediat socoteala. În clipa aceea sosi unul dintre cei mai buni prieteni ai lui, care părăsise de multă vreme obiceiul fumatului și imediat îl întreba: „Ce faci acolo, bunul meu amic?” Săracul lucrător, deși la început căuta să ocolească lucrurile, trebui însă, în cele din urmă, să spună adevărul. Atunci colegul său îi zise: „Prietene, lasă-te odată de tutun, că orice țigara este un cui bătut în coșciugul în care vei fi înmormântat. De tine atârnă să-ți gătești, mai curând sau mai târziu, acest coșciug și odată terminat va trebui neapărat să-ți iei rămas bun de la cei vii și să pleci degrabă în mormânt!” Imediat ce-i plecă musafirul, sărmanul om se puse din nou pe gânduri și-și zise: „E foarte adevărat că paguba cea mai mare pe care o cauzează tutunul nu este numai risipa banilor, ci și zdruncinarea sănătății, căci câtă otravă nu introduce el în organismul nostru și câtă necurăție produce el pe unde trece, fără să putem șterge cu ceva urmele lui vătămătoare! Bine s-a zis că fumatul de tutun e drumul cel mai scurt către tuberculoză. Toate bune - zise bietul om - dar cum să fac, să mă scap de acest obicei vătămător?! De câte ori nu mi-am luat frumoasa hotărâre de a o rupe odată pentru totdeauna cu ţigările și toate hotărârile mele pentru viitor au rămas fără nici un folos!…” Omule! Nu uita că nu e de ajuns să iei hotărâri frumoase, care să dureze numai o clipă, căci drumul spre iad e pardosit numai cu hotărâri bune și frumoase și nu e nevoie decât de o singură hotărâre, care să trăiască și să ne croiască drumul greu al ducerii ei la îndeplinire în orice clipă a vieții noastre. Pune-ți mai înainte viața și moartea și hotărăște-te odată, ori pentru una ori pentru alta, fără să uiți că tutunul se găsește totdeauna, pentru un om cuminte și prevăzător, alături și în fața morții. Hotărârea odată luată, caută de o du la bun sfârșit și numai atunci vei vedea că în privința ruperii cu obiceiurile trecutului, nu aduce anul ce aduce ceasul. Încearcă și fii sigur că vei izbuti. „și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și Eu te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi” (Psalmul 49;16). Fumatul afectează sănătatea și Sfânta Scriptură ne învață că „trupul nostru este templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6;19), deci îi trebuie o deosebită îngrijire pentru acest dar pe care îl are de la Cel Preaînalt. Astăzi cu toții ne văităm de sărăcie, dar nimeni nu s-a lăsat de fumat ca să facă economie!
Oare ne putem lăsa de fumat? Da! Cum? Printr-o hotărâre tare de a nu mai fuma. Trebuie știut că în fiecare creștin sălășluiește o putere uriașă, cu ajutorul căreia biruința este sigură în lupta cu patimile, după cuvântul Mântuitorului: „Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma” (Luca 10;19). Voința este una din cele trei facultăți ale sufletului omenesc, alături de rațiune și sentiment, acestea făcându-l pe om să se deosebească de animale. Voința noastră însă trebuie să fie înclinată spre bine și nu să fie subjugată de patimi. De aceea spune Mântuitorul: „Dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult?” (Matei 6;23).
Și femeile fumează! Ce poate fi mai urât decât o femeie cu ţigară în gură și, poate, beată și care înjură?! Acestea când de fapt rolul și rostul femeii este acela de a crește copii. Ce fel de educație vor primii copiii de la o astfel de mamă depravată și care poate când sunt mici le mai pune și câte-o țigară în gură ca să facă haz de ei?
LĂSAȚI-VĂ GRABNIC DE PĂCATUL FUMATULUI!
Mulți care sunt stăpâniți de această patimă, neavând o voință tare și un suflet întărit duhovnicește, deși văd că se prăbușesc în iadul vremelnic și veșnic totuși continuă să tămâie pe satana, prefăcând în fum și scrum însemnate sume de bani. Creștinii sunt datori să tămâie înaintea lui Dumnezeu cu tămâie și cu smirnă iar nu înaintea duhurilor necurate, cu duhoarea fumului de tutun. Toți creștinii sunt datori să se lupte să părăsească această urâcioasă patimă pentru a câștiga mult: dezrobirea de sub tiranica robie a păcatului, bani economisiți care se pot întrebuința pentru fapte folositoare sufletului, sănătatea îmbunătățită, mulțumirea sufletească pentru eliberarea din tirania acestui obicei păgubitor sufletește și trupește, redobândirea memoriei, puterii, poftei de mâncare. Orice păcat este dăunător pentru om și de aceia Sfântul Evanghelist Ioan a zis: „Cine săvârșește păcatul este de la diavolul pentru că de la început diavolul păcătuiește. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în acesta și nu poate să păcătuiască” (1 Ioan 3;8-9).
DE CE FUMATUL ESTE UN PĂCAT?
Mulți oameni, simpli sau învățați, susțin că fumatul nu este păcat. Vai ce vremuri și ce oameni am ajuns să vedem! Vai cum ne robim noi oamenii unei puturoase de buruieni otrăvitoare, apoi mai susținem că e bine așa. Dumnezeu a rânduit ca din ceea ce câștigăm să folosim și pentru ajutorul bisericilor, al săracilor. A arunca banii pe ceea ce ne dăunează nouă și nu folosește nici altora este un păcat greu. Pentru milostenie nu avem niciodată bani dar pentru țigări avem mereu! Dacă e vorba să cumpărăm icoane, cărți sfinte, totdeauna stăm la îndoială: că n-avem bani, că-s prea scumpe. Însă când trebuie să cumpărăm pachetul ucigaș, mereu găsim bani. Chiar și ultimul leuț îl dăm pe mahorcă!
Dintre toate viețuitoarele pământului numai omul scoate fum pe gură și pe nas. Numai omul slujește idolului fumatului dimineața, seara, înainte și după masă și peste zi în loc de a se ruga lui Dumnezeu după datorie. Ce nu am văzut niciodată la dobitoacele cele fără de minte ale pământului vedem la oameni! Omul pătimaș chiar purtător de nume creștinesc jertfește idolului fumatului de mii de ori mai mult decât a tămâia lui Dumnezeu celui viu, Care ne-a creat, ne ține și se îngrijește de noi. Dimineața în loc de rugăciune, aprindem țigara. Seara, întocmai. Duminica în timp ce în biserică se aduce Mântuitorului Hristos tămâie întru miros de bună mireasmă duhovnicească, noi aducem lui Satan tămâie… Idolul acesta care se numește patimă ne batjocorește și ne face să fim plini de mirosuri grele pentru oamenii cei nefumători iar noi îi slujim mai mult decât Sfintei Biserici și-l iubim mai mult decât pe săraci, pe orfani și pe văduve. De aici se poate vedea clar ce idol iubit ne-am făcut noi oamenii până chiar și din buruiana tutunului căreia mulți îi jertfesc și îi slujesc, chiar mai mult decât Lui Dumnezeu căruia îi datorăm toate, până și viața noastră.
Întrucât vatămă sănătatea, scurtează viața și alungă pe Duhul Sfânt, fumatul este păcat.
Astfel fumătorii săvârșesc trei mari și înfricoșate păcate din care se nasc apoi și altele:
1. Păcatul sinuciderii, pentru că așa cum vom vedea mai departe fumătorii, treptat, își distrug sănătatea lor pogorându-se în iad de vii dacă mor în acest păcat, fără să se pocăiască și să se oprească de la acest păcat.
2. Păcatul risipei banilor dați de Dumnezeu pe ceva nefolositor nici pentru trup, nici pentru suflet: „Pentru ce folosiți arginții voștri pentru un lucru care nu vă hrănește și câștigul muncii voastre pentru ceva ce nu vă satură?” (Isaia 55;2).
3. Păcatul profanării trupului, în care locuiește Duhul lui Dumnezeu și care devine prin această patimă sălaș al diavolului: „Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templu lui Dumnezeu care sunteți voi” (1 Corinteni 3;15-17). În fiecare dintre noi există un loc care nu poate sta niciodată gol: ori este plin de Duhul Sfânt împreună cu îngerul cel bun, ori este plin de păcate împreună cu diavolii lor, păcatele alungând pe Duhul Sfânt.
Așa trebuie să le răspundem celor care spun: „Ei, ce păcat e să fumezi? Nu dau în cap la nimeni, nu fur banii de țigări, sunt munca mea” sau „Nu și tutunul este buruiană lăsată de Dumnezeu?” și câte și mai câte. O, bieții de ei! Se îmbată cu apă chioară! Că nu numai ce cred ei este păcat, ci cele care sunt rânduite de Dumnezeu să nu le facem și nici măcar să nu le gândim, acelea sunt păcate. Un creștin adevărat trebuie să lupte hotărât contra tuturor patimilor, fie ele mari sau mici. De aceea Sf. Apostol Iacov a spus: „Cine va păzi toată legea, dar va greși într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat față de toate poruncile” (Iacov 2;10). Numai creștin nu se poate numi cel cu țigara în gură!
NUMAI DIAVOLII SCOT FUM PE NAS ȘI PE GURĂ
Mulți sfinți cărora li s-a descoperit iadul au simțit acolo un miros foarte urât. La alți sfinți vrășmașul cel ucigător de suflete le-a adus ispite sub forma unor mirosuri foarte grele, încât n-au mai putut sta în locul acela de atâta putoare. Așa putoare drăcească este și în casa și în hainele și în gura și în toate ale fumătorului. Când sfinții însă au văzut îngeri de lumină, ei nu s-au arătat scoțând fum și foc pe nări și plini de putoare.
Vai de bieții copilași care trebuie să respire duhoarea de tutun cu care părinții umplu casa! Vai de viitorul lor, căci sunt cu dracii în casă și nu cu părinții! Căci numai ei scot fum pe nări și pe gură. Acest aspect ni-l descrie cel mai bine Sfântul Antonie cel Mare când zice cum se arată uneori diavolul: „Ochii lui sunt ca un chip de luceafăr, din gura lui ies făclii aprinse și se aruncă precum niște scântei de foc; din nările lui iese fum ca din cuptorul ce arde cu foc de cărbuni și din gura lui iese văpaie”. (Viețile sfinților pe Ianuarie, pag. 315). Și tot el spune că diavolii „poartă cu ei asemănarea focului ce are să-i primească” după Înfricoșata Judecată, la un loc cu păcătoșii. Asemenea sunteți voi, fumătorilor! Veți da seama și voi alături de demoni, în fața Judecătorului, pentru supărările pe care le-ați făcut aproapelui vostru cu mirosul vostru cel urât! Veți da seama pentru cei pe care i-ați îmbolnăvit cu fumul duhănit de voi! Înfricoșați-vă ca nu cumva de la un capăt de țigară aprins uitat pe undeva, să vă aprindă Domnul casa și să vă pedepsească cu așa o moarte, cum am auzit pe la televizor multe cazuri!
Fumătorule! Când vine dracul și-ți zice: „Mai ia o țigară”, să te gândești cât de frumoasă e viața și că țigara-i moartea. Și să mai te gândești că poate chiar și peste un ceas, sufletul tău poate fi înaintea lui Hristos Judecătorul Care-ți va cere socoteală de acest păcat? Ce vei răspunde? Pune capăt păcatului și roagă-te și iar roagă-te și roagă-te!
Nefumătorule! Când vezi pe un rob al acestui păcat, nu păcătui și tu! Nu-l judeca și nicidecum nu-l condamna; nici chiar în gând să nu îndrăznești să faci acestea. Dacă-ți este mai apropiat sfătuiește-l, dar cu cuvinte potrivite. Nu fi insistent, nu fi cicălitor ca nu cumva fumătorul să mai facă alt păcat, adică să te urască. Știi cum îl poți ajuta cel mai bine? Roagă-te pentru el și iar roagă-te și roagă-te!
CÂT DE MULȚI OAMENI SE ÎNCHINĂ IDOLULUI ȚIGĂRILOR?
Stilul de viață sau comportamentul specific al oamenilor constituie cauza unor frecvente dezechilibre fizice și psihice. Într-o anumită privință, stilurile de viață par să depindă mai degrabă de factori sociali decât individuali, pe când comportamentul individual depinde nemijlocit de personalitatea, educația, starea socială, vârsta, credința etc., celui ce îl adoptă și dezvoltă, astfel încât, anumite obiceiuri, practici sau ocupații existențiale însușite și perpetuate de acesta pot dobândi valențe negative, transformându-se în hazarduri ce-i amenința integritatea fizică și psihică. Fumatul, consumul de alcool sau alte substanțe psihotrope (cum ar fi drogurile), reprezintă unele din cele mai periculoase „deprinderi” umane care amenință nu numai sănătatea individului ce le practică, ci și prosperitatea comunității din care acesta face parte, deoarece ele impun ridicate costuri sociale, devenind o povară greu de suportat pentru toți cei din jur. Asemenea costuri se exprimă nu numai prin efectele directe ale acestor tipuri de comportamente hazardante asupra bugetului, capacității de muncă și sănătății individului ce le practică, ci și prin efectele indirecte la distanță, exprimate prin consecințele medicale, sociale, financiare și chiar morale asupra celorlalți indivizi ai comunității. În țările cu economie dezvoltată, fumatul este, de departe, cel mai important factor de risc patogen, deși amenințarea produsă de creșterea continuă a consumului de alcool și droguri, devine tot mai accentuată, în timp ce în țările slab dezvoltate, deși aceleași comportamente de risc întrețin ridicate cote de morbiditate și mortalitate, ele continuă să fie devansate de alte cauze patogene externe, cum ar fi malnutriția, lipsa apei și igienei, bolile parazitare etc.
Acest capitol își propune să analizeze dimensiunea patologică a uneia din cele mai importante și frecvente deprinderi comportamentale individuale: fumatul, care se practică cu aceeași perseverența atât în statele dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare.
Consumul de tutun, în general, care se manifestă prin diferite forme de mestecare, inserție rectală, prizare nazală și orală sau sugere, și fumatul, în special, produc o serie întreagă de efecte patogene care nu numai că afectează în mod direct sănătatea umană, dar și amplifică calitățile nocive ale altor agenți fizici, chimici și biologici prin insidioase reacții sinergice.
Fumatul în sine este un obicei larg răspândit în întreaga lume, fiind practicat în egală măsură de bărbați și femei, copii și adulți și afectând viața și sănătatea a milioane de oameni. El are la bază multiple cauze, dar cea mai importantă se referă la dependența de efectul drogant al nicotinei existentă în toate formele de prezentare comercială a produselor obținute din frunze de tutun. În plus, impactul său major asupra comportamentului individual a fost determinat și de industrializarea și comercializarea tutunului sub formă de țigări care sunt relativ ieftine, ușoare și deci eficiente din punct de vedere economic, putând fi ținute în gură fără a folosi mâinile care, între timp, pot presta alte activități. De altfel, tutunul este dăunător organismului uman nu numai prin faptul că, în timpul arderii sale în procesul fumatului, nicotina din compoziția sa pătrunde în căile respiratorii, ci și prin faptul că în timpul cultivării sale se folosesc o serie întreagă de pesticide care apoi sunt inhalate odată cu nicotina, sau prin faptul că în timpul recoltării sau procesării sale, pielea umană absoarbe o mare parte din nicotina conținută în frunzele de tutun cu care vine în contact.
Din aceste motive însumate, fumatul, și nu numai, este recunoscut drept o importantă primejdie a sănătății umane; în numeroase țări adoptându-se severe măsuri legislative de prevenire și control a consumului de tutun prin implementarea unor politici de taxare, programe educaționale de promovare a unei atitudini publice sănătoase și, nu în ultimul rând, prin adoptarea unor măsuri ferme de interzicere a fumatului în diferite locuri publice.
Tutunul atât de larg utilizat de milioane de consumatori din întreaga lume este reprezentat, de fapt, de frunzele speciilor Nicotina tabacum și Nicotina rustica care aparțin genului Nicotiana din familia plantelor Solanacee, care conține peste 100 de specii și subspecii.
Acestea conțin o substanță alcaloidă, nicotina, care odată pătrunsă în organismul uman, produce efecte de dependență farmacologică și psihologică, întreținând și perpetuând obiceiul fumatului. Inițial, acesta era practicat numai de băștinașii amerindieni, dar după descoperirea Americii de către Columb, el a fost rapid adoptat și de populațiile europene. Fumul rezultat prin arderea tutunului era inhalat, la început, pe gură, prin intermediul unor tuburi sau rulouri din frunze de tutun, precum și pe nări, cu ajutorul unui tub în forma de Y, dar ulterior, el a început să fie înghițit și exhalat de la o persoană la alta în timpul unor ritualuri religioase, unde se mai practica și mestecatul frunzelor de tutun singure, sau în combinație cu cenușă, praf de scoici și miere. În zilele noastre, obiceiul fumatului a devenit aproape universal, constând din arderea controlată a frunzelor de tutun (tratate și îmbogățite cu diferiți aditivi aromatizanți) rulate sub forma țigărilor sau introduse în recipiente speciale (pipe) și inhalarea fumului rezultat. Dintre aceste forme, fumatul țigărilor a avut, de departe, cea mai largă putere de adopție din motive menționate anterior.
EFECTELE TUTUNULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII
De altfel, se știe că tutunul, prin numeroșii săi compuși toxici, afectează în mod direct sănătatea umană, fiind cauza unei game foarte variate de boli ce pot avea caracter acut sau cronic.
Fumul de țigară este un amestec de compuși organici și anorganici produși prin arderea tutunului și a aditivilor. Printre aceștia se află gudronul (tarul) care expune fumătorul la un risc crescut pt. cancer bronhopulmonar, emfizem pulmonar și afecțiuni bronșice. El este alcătuit din peste 4000 compuși chimici, incluzând mai mult de 60 substanțe cunoscute ca fiind cancerigene. Unele din aceste substanțe produc boli cardiovasculare și pulmonare și toate pot fi letale. Alături de gudron, în compoziția fumului de țigară intră și alte substanțe cum ar fi: cianuri, benzen, formaldehida, metanol, acetilena, amoniac, precum și o serie de gaze toxice: oxidul nitric și monoxidul de carbon. totuși, compusul principal al fumului de țigară este nicotina a cărei structură chimică este beta-piridil-N-pirolidina. Din cauza hidro-lipo-solubilității și a volatilității sale, nicotina pătrunde în organism pe cale transcutanată, transmucoasă și respiratorie. După pătrunderea în circulație, ea este distribuită în toate țesuturile și organele, inclusiv în laptele matern (laptele fumătoarelor poate conține până la 0,5mg nicotina/l). Prin fumat, nivelul nicotinei acumulată în organism în timpul zilei persistă și în cursul nopții. De aceea, cei care fumează sau mestecă tutun ziua sunt expuși la efectele nicotinei timp de 24 ore. Prima treaptă de metabolizare este oxidarea la cotinină. Dintre metaboliți, nornicotina este mai puțin toxică decât nicotina, iar cotininei și N-oxizilor li se atribuie potențial carcinogen. Eliminarea nicotinei se realizează pe cale renală, pulmonară și salivară.
Efectele complexe exercitate de nicotină în organism sunt explicate prin existența unei faze de excitare, urmată de inhibare, manifestate la nivelul diferitelor sisteme, dar mai ales asupra sistemului nervos. La nivelul acestuia, nicotina produce o stare de excitație psihică, euforie, reducerea senzației de foame și oboseală; efectul inhibitor se manifestă în special asupra centrului respirator. În anumite cazuri, moartea poate surveni înaintea inhibiției centrului respirator prin curarizarea (paralizia) mușchilor toracici ce participă la procesul respirației. În doze mici, prin stimularea nervului vag, nicotina determina bradicardie (scăderea frecvenței bătăilor inimii) iar în doze mari, prin stimularea ganglionilor simpatici cardiaci, determină tahicardie (frecvență cardiaca peste 80 bătăi/minut). Prima doză de nicotină produce o stare de agitație și trezire, dozele următoare generează un sentiment de calm și relaxare.
Nicotina are o mare capacitate de a produce addicție (dependență), într-un mod asemănător cocainei și heroinei, producând o descărcare de adrenalină de la nivelul cortexului glandei suprarenale. Aceasta stimulează sistemul nervos central și alte glande endocrine (cu secreție internă) ceea ce produce o eliberare bruscă de glucoză. Așa cum am spus, stimularea este urmată de depresie și o senzație de oboseală, făcându-l pe fumător să caute a-și administra și mai multă nicotină. Dependența față de nicotină se manifestă prin apariția simptomelor de sevraj atunci când o persoană încearcă să renunțe la fumat. Principalele simptome ale sevrajului nicotinic sunt reprezentate de anxietate (stare de teamă pt. un pericol iminent real sau imaginar), cefalee (dureri de cap), tulburări ale somnului, iritabilitate, nervozitate, neliniște, senzație de foame, dificultăți în concentrare, probleme gastrointestinale, cefalee, somnolență, dorința de a fuma. Un studiu a arătat că atunci când un fumător cronic nu fumează timp de 24 ore, el prezintă un nivel crescut al ostilității, furiei și agresivității precum și o cooperare socială redusă. Persoanele aflate în sevraj după fumat necesită o perioadă mai lungă de timp pentru a-și redobândi echilibrul emoțional perturbat în urma unor situații stresante. În timpul perioadei de abstinență și/sau atunci când simte nevoia acută de a fuma, fumătorii prezintă perturbări ale unei game largi de funcții psihomotorii și cognitive, cum ar fi înțelegerea limbajului.
Poate v-ați întrebat de ce tușesc fumătorii? Iată explicația: fumul de țigară conține o serie de substanțe chimice care au proprietatea de a irita căile respiratorii și plămânii. Când un fumător inhalează aceste substanțe, organismul său încearcă să se protejeze prin producerea de mucus și eliminarea lor cu ajutorul tusei. Tusea matinală a fumătorilor are mai multe cauze. În mod normal, cilii ce tapetează mucoasa traheii și a bronhiilor mari ajută la eliminarea reziduurilor din plămâni. Fumul de țigară încetinește funcția lor astfel încât unele din substanțele nocive ce au pătruns în plămâni prin inhalarea fumului de țigară rămân acolo iar mucusul stagnează în căile respiratorii. În timpul somnului, unii cili își revin și devin din nou funcționali. După trezire, fumătorul tușește pentru că plămânii încearcă să se curețe de „otrăvurile” acumulate în ziua precedentă. După o expunere de lungă durată la fumul de țigară, cilii își pierd funcția în mod permanent. Atunci plămânii fumătorului sunt mai expuși decât înainte în special la acțiunea nocivă a virusurilor și bacteriilor din mediul înconjurător.
Modificările care apar în organism în momentul în care se renunță la fumat
S-a pus problema dacă renunțarea la fumat este utilă și în cazul celor care au fumat o viață întreagă. Concluzia a fost că nu este niciodată prea târziu să renunți. Totuși, cu cât te lași mai curând de fumat, cu atât îți scad șansele de a face o formă de cancer sau alte boli asociate cu fumul de țigară.
S-a constatat că la 20 minute de la oprirea fumatului frecvența cardiacă scade spre valori normale; la 12 ore nivelul monoxidului de carbon din sânge revine la normal; între 2 săptămâni și 3 luni se îmbunătățește circulația sanguină și funcția pulmonară; între 1 și 9 luni se reduce tusea și „scurtarea” respirației, cilii își recapătă funcția normală, le crește abilitatea de a manipula mucusul, de a curăța plămânul și scade riscul de infecții; la 1 an riscul de a face cardiopatie ischemică scade la jumătate comparativ cu cel al unui fumător; la 5 ani riscul de AVC este egal cu cel al unui nefumător; la 10 ani riscul de cancer bronhopulmonar este jumătate din cel al unuia care a continuat să fumeze. Scade și riscul de apariție al cancerului cavității bucale, gâtului, esofagului, vezicii urinare, colului uterin și pancreasului; la 15 ani riscul de cardiopatie ischemică este egal cu cel al nefumătorilor.
Efectele fumatului activ
Pe termen scurt: nicotina influenţează funcţiile cerebrale (dispoziţia, emoţiile, scăderea capacităţii de concentrare, somnolenţa, etc.), determina creşterea frecvenţei cardiace și a tensiunii arteriale, efecte gastro-intestinale, scăderea temperaturii pielii datorită vasoconstricţiei periferice.
Pe termen lung: fumatul este factorul de risc principal pentru apariţia aterosclerozei, contribuie la instalarea accidentului vascular cerebral, cardiopatiei ischemice (angina pectorală, infarct miocardic acut), anevrismului aortic, bolii vasculare periferice, BPOC (boala pulmonară obstructiva cronică), este factor de risc în cancere (în special carcinom bronho-pulmonar), impotenţă.
Efectele fumatului activ la copii
Copiii au de trei ori mai multe şanse să fumeze dacă ambii părinţi sunt fumători. Copii care fumează au şanse mai mari să dezvolte ulterior diverse boli pulmonare. Fumatul în perioada copilăriei determina modificări genetice ireversibile la nivel pulmonar.
Fumul de ţigareta este de 2 tipuri: fumul rezultat direct din arderea ţigaretei (85% din fumul dintr-o cameră provine direct din arderea ţigaretei și conţine o concentraţie mai mare de substanţe toxice și carcinogene decât fumul expirat de fumător) și fumul expirat de fumător.
Efectele fumatului pasiv la adulţi
Pe termen scurt: greaţă, cefalee, tuse, iritaţia ochilor, exacerbări la pacienţii astmatici, fluxul sanguin coronarian este redus la nefumători după doar 30 de minute de fumat pasiv.
Pe termen lung: creşterea riscului de cancer pulmonar, creşterea riscului de boli cardiace, creşterea riscului de accident vascular cerebral.
Efectele fumatului pasiv la copii
Copiii ai căror părinţi fumează sunt de 1,5 ori mai susceptibili să sufere de astm bronşic, sunt de 1,5 ori mai susceptibili să dezvolte o infecţie de tract respirator în copilărie, inhalează echivalentul fumatului a 30 - 80 ţigarete pe an. La copiii ai căror mame fumează în timpul sarcinii sindromul de moarte subită infantilă apare de 2 ori mai frecvent.
Efectele fumatului pasiv la locul de muncă
Un studiu pe 10 ani a demonstrat o reducere semnificativ mai rapidă a funcţiei pulmonare la nefumătorii expuşi la fumat pasiv la locul de muncă față de cei neexpuşi. Nefumătorii expuşi la locul de muncă la fumat pasiv au prezentat semnificativ mai frecvent: tuse, expectoraţie, dispnee (senzaţie subiectivă de dificultate în respiraţie), iritaţia ochilor, viroze pulmonare, absenteism datorat afecţiunilor respiratorii.
BOLILE SPECIFICE FUMĂTORILOR
„La fiecare 6 secunde, un om moare din cauza consumului de tutun” afirma OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii). Studiile arată că acei care încep să fumeze în adolescenţă (mai mult de 70% dintre fumători) și continuă în următorii 20 ani sau mai mult, vor muri cu 20 până la 25 ani mai devreme decât cei care nu au aprins niciodată o țigara. Nu numai cancerul pulmonar și bolile de inimă provoacă probleme serioase de sănătate sau moartea. Mai jos sunt prezentate câteva din efectele mai puţin cunoscute ale consumului de tutun, „din cap până în picioare”.
1. Cancerul bronho-pulmonar (NBP) - s-a demonstrat că există mai mult de 40 de substanţe cancerigene în fumul de țigară. Fumătorii au o probabilitate de 20 ori mai mare de a face un cancer pulmonar, comparativ cu nefumătorii. Tabagismul cauzează aproximativ 90% din cancerele pulmonare la bărbaţi și 80% la femei. Numeroase studii arată că, cu cât fumează mai mult timp, cu atât un fumător își creşte riscul de a dezvolta un cancer în alte organe: de 2 ori pentru cancerul de nas și sinusuri, de 4-5 ori riscul de cancer al cavităţii bucale, de 2 ori pentru cancerul de rinofaringe, de 4-5 ori pentru cancerul de oro și hipofaringe, de 10 ori pentru cel de laringe, de 2-5 ori pentru cel de esofag, de 2 ori pentru cel de stomac, de 2-4 ori pentru cancerul de pancreas și de 1,5-2 ori pentru cancerul renal și de vezica urinară. Studii recente sugerează o legătură între fumat și cancerul de sân. Filtrul țigărilor micşorează riscul, tutunul negru îl creşte. Oprirea fumatului determina scăderea substanţială a riscului pentru majoritatea cancerelor menţionate.
Majoritatea datelor de etiologie privind NBP sunt centrate pe rolul dovedit al tutunului în carcinogeneza (apariţia cancerului). Astfel, NBP este mai frecvent la bărbaţi decât la femei, explicabil prin prevalenta (numărul cazurilor de îmbolnăviri) mai mare a fumătorilor bărbaţi - raport care tinde să scadă în societatea modernă. Aceeaşi cauză explica în mare parte incidenta (numărul de cazuri noi de boală sau de persoane îmbolnăvite pe o perioadă de timp data și într-o populaţie determinată) mai mare a NBP în mediul urban și industrial, față de mediul rural. Vârsta de apariţie este în medie peste 50 ani la bărbaţi și aproximativ cu zece ani mai mult la femei.
Fumatul este principala cauză dovedită a NBP, iniţial prin observaţii empirice și ulterior prin ample studii epidemiologice și date de patologie. În SUA, se estimează că cel puţin 87% din totalul cazurilor de cancer pulmonar sunt atribuite fumatului de ţigarete (90% la bărbaţi și 79% la femei). Într-un studiu larg efectuat în Marea Britanie pe 3070 pacienţi, numai 2% din cazuri s-au întâlnit la nefumători.
Riscul de NBP este de cel puţin 10-30 mai mare la fumători decât la nefumători. Acest risc este demonstrat prin rata deceselor prin NBP, de 10/100.000 locuitori la nefumători și de 140/100.000 locuitori la fumătorii de ţigarete, per ansamblu, și de 251/100.000 locuitori la marii fumători.
Studiile epidemiologice au demonstrat că riscul pentru NBP este direct proporţional cu durata totală a obiceiului de a fuma, cu doza cumulativa de ţigarete (număr pachete-an care se calculează înmulţind numărul de pachete fumate/zi cu numărul de ani de fumat), dar și cu vârsta de începere a fumatului, conţinutul în nicotina al țigărilor, folosirea țigărilor fără filtru, gradul inhalării fumului. Vârsta de la care creşte riscul fumătorilor de a dezvolta cancerul pulmonar este de 40 ani. Un risc crescut ar exista și pentru fumătorii pasivi.
Până recent, dovezile care legau cauzal fumatul de ţigarete de apariţia NBP erau indirecte, în special epidemiologice. S-a stabilit însă, în ultimii ani, prin studii genetice o legătură directă între tutun și NBP. Un metabolit specific al benzopirenului, constituient chimic al fumului de tutun, ar modifica trei loci (punct precis de pe un cromozom, unde se găseşte o genă) specifici de pe gena supresoare p53, care este anormală la aproximativ 60% din cazurile de NBP.
Mecanismul precis al carcinogenezei prin tutun este necunoscut; este posibil ca unii constituienti chimici ai tutunului să fie carcinogeni sau cocarcinogeni, împreună cu alți factori inductori. Analiza chimică a fumului de tutun a identificat un mare număr de agenţi mutageni și carcinogeni, care se găsesc fie în faza particulară a fumului (benzopiren, dibenzantracen, nicotina, catechol, nichel, cadmiu etc.) sau în faza sa volatilă (hidrazina, clorura de vinil, uretan, formaldehida, urme de nitrosamine etc.). Carcinogenele din fumul de tutun sunt nu numai absorbite de epitelilul de suprafaţă a cailor aeriene și alveolelor, dar sunt de asemenea metabolizate, fiind evidenţiat prin prezenta de mutagene în urină fumătorilor.
AȘA ARATĂ O BUCATĂ DIN PLĂMÂNUL UNUI PACIENT DECEDAT ÎN URMA DIAGNOSTICULUI DE CANCER BRONHO-PULMONAR
AȘA ARATĂ O BUCATĂ DIN PLĂMÂNUL UNUI PACIENT DECEDAT ÎN URMA ALTOR CAUZE DECÂT BOLILE DE PLĂMÂNI (PLĂMÂN NORMAL)
2. Psoriazisul - se pare că fumătorii sunt mai predispuşi să dezvolte psoriazis, o boală inflamatorie necontagioasa a pielii care se manifestă prin apariţia unor pete roşiatice și pruriginoase (care „mănâncă”).
3. Cataracta - Se consideră că tutunul produce/agravează o serie de afecţiuni oculare. Cataracta, boala în care cristalinul devine opac și împiedică trecerea razelor luminoase, putându-se ajunge până la orbire, este cu 40% mai frecvenţă la fumători. Acest efect este explicat prin două mecanisme: prin iritarea directă a ochilor de către fumul de țigară și prin eliberarea în plămân de substanţe chimice care apoi sunt transportate prin sânge până la nivelul globilor oculari. Fumatul se asociază și cu degenerescenta maculară senilă, o boală oculară incurabilă provocată de degradarea părţii centrale a retinei (macula lutea). Această zonă e responsabilă de focalizarea imaginilor și ne oferă abilitatea de a citi, conduce o maşină, recunoaşte figurile sau culorile și de a vedea detaliile cele mai fine ale obiectelor.
4. Ridurile - Fumatul provoacă o îmbătrânire prematură a tegumentelor deoarece distruge proteinele care conferă elasticitate pielii, micşorează aportul de vitamina A și diminuează circulaţia sanguină. Fumătorii au o piele uscată, aspră și cu riduri, în special în jurul buzelor și ochilor.
5. Pierderea auzului - Deoarece fumul de țigară antrenează apariţia unor placi de aterom pe pereţii vaselor de sânge (adică se îngroaşă vasele de sânge), cu scăderea irigaţiei sanguine a urechii interne, fumătorii își pot pierde auzul mai curând decât nefumătorii și sunt mai expuşi riscului de surditate cauzată de infecţii ale urechii sau de zgomote puternice. De asemenea, fumătorii au un risc de 3 ori mai mare de a suferi infecţii ale urechii medii comparativ cu nefumătorii.
6. Cariile dentare - Fumatul influenţează echilibrul chimic de la nivelul cavităţii bucale provocând formarea tartrului dentar și îngălbenirea dinţilor. Există studii care arată că fumatul contribuie la formarea cariilor. De asemenea, fumătorii au un risc de 1,5 ori mai mare de a-și pierde dinții.
7. Bronşita cronică, definită ca inflamaţie cronică nespecifică a peretelui bronşic, cu alterarea structurilor ce secretă mucus, manifestată clinic prin tuse cu expectoraţie, cu evoluţie cronică de minimum trei luni pe an, timp de minimum doi ani consecutiv. S-a demonstrat de fapt că substanţele iritante conţinute în fumul de țigară nu numai că irită mucoasa căilor respiratorii, dar și modifică proprietăţile fizice și chimice ale structurilor ciliare, producând grave dezechilibre ale mecanismelor mucociliare de epurare, ceea ce presupune reducerea severă a posibilităţii plămânilor de a se apăra și conserva (pe suprafaţa interioară a traheelor și bronhiilor mari există nişte „perişori” care se numesc cili. Prin mişcarea lor împing spre laringe unii corpi străini de mici dimensiuni pătrunşi acolo, cum ar fi de exemplu praful).
8. Emfizemul pulmonar - În afara cancerului pulmonar, fumatul produce și emfizem, o boală în care dilatarea și ruptura alveolelor pulmonare scade capacitatea de preluare a oxigenului și de eliminare a dioxidului de carbon. În cazuri extreme, este necesară traheostomia pentru ca pacientul să poată respira: se face o incizie a traheei și aerul e împins în plămâni cu ajutorul unui ventilator. În bronşita cronică se formează mucus purulent care se acumulează în bronhii producând tuse.
AȘA ARATĂ O BUCATĂ DIN PLĂMÂNUL UNUI PACIENT DECEDAT ÎN URMA DIAGNOSTICULUI DE EMFIZEM PULMONAR
9. Osteoporoza - Monoxidul de carbon, principalul gaz toxic al gazelor de eşapament și al fumului de țigară, este absorbit în sânge mult mai rapid decât oxigenul. De aceea, la marii fumători, capacitatea de a transporta oxigenul e redusă cu până la 15%. Ca urmare, oasele fumătorilor își reduc densitatea, se fracturează mai uşor și au nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca în cazul fracturilor (cu până la 80% mai mult timp). De asemenea, fumătorii sunt mai predispuşi la probleme la nivelul coloanei vertebrale. Un studiu a demonstrat că muncitorii din industrie care fumează au un risc de 5 ori mai mare de a rămâne cu o durere de spate, după un traumatism.
10. Bolile cardiace - În lume, bolile cardiovasculare sunt responsabile de 1 din 3 decese. Se cuvine să menţionăm, de exemplu, că fumatul este cauza a peste 26–30% din decesele datorate bolilor cardiovasculare și s-a dovedit de altfel că unii compuşi volatili ai tutunului, precum monoxidul de carbon, nicotina, oxidul de azot sau gudronul pătrund în alveolele pulmonare, de unde sunt absorbite în fluxul sanguin. Fumatul determină de fapt, creşterea cu peste 200–400% a riscului de infarct miocardic acut și de AVC (accident vascular cerebral) deoarece nicotina pătrunde în sânge și determină creşterea TA (tensiunea arterială) și accelerarea frecventei bătăilor inimii, ceea ce înseamnă că inima suportă o activitate și presiune mult mai intense. Fumatul e unul din cei mai importanţi factori de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Aceste afecţiuni omoară într-un an mai mult de 1.000.000 oameni în ţările în curs de dezvoltare. Bolile cardiovasculare legate de fumat provoacă anual mai mult de 600.000 decese în ţările dezvoltate.
11. Ulcer gastric - Fumatul scade rezistenta organismului la bacteria numită Helicobacter pylori, asociată cu UG (ulcer gastric). De asemenea, scade capacitatea stomacului de a neutraliza acizii care pot apoi eroda straturile peretelui gastric. Deci UG e mai greu de tratat la fumători, iar riscul de recidivă e mai mare. Incriminarea fumatului în ulcerogeneză este categoric concludentă deoarece acesta este asociat cu incidența crescută a ulcerului iar frecventa acestuia la fumători se corelează pozitiv cu durata fumatului. În plus, s-a dovedit că la fumători vindecarea ulcerului este întârziată și recurentele sunt mult mai frecvente decât la nefumători. Fumatul intervine prin anularea mecanismelor inhibitorii ale secreţiei acide gastrice și scăderea secreţiei alcaline pancreatice.
12. Colorarea degetelor – Gudronul (tarul) din fumul de țigara se acumulează în pielea degetelor și în zona unghiilor de unde și tenta gălbui-maronie specifică.
13. Cancerul de col uterin și avortul spontan – În afara creşterii riscului de cancer al colului uterin, fumatul provoacă probleme de fertilitate la femei și complicaţii în timpul sarcinii și a naşterii. Fumatul pe parcursul sarcinii creşte riscul ca nou născutul să aibă o greutate mică la naştere și probleme de sănătate în viitor. La fumătoare pierderea sarcinii e de 2-3 ori mai frecvenţă, ca și naşterea prematură, de feţi morţi, din cauza privării de oxigen a fătului și anomaliilor placentare produse de monoxidul de carbon și de nicotină din fumul de țigară. De asemenea, sindromul de moarte subită a nou născutului se asociază cu consumul de tutun. În plus, prin scăderea nivelului estrogenilor, fumatul poate induce instalarea prematură a menopauzei. Când nicotina este inhalata în plămâni, fluxul sangvin preia această substanţă și o transportă către ţesuturi într-un interval de zece secunde. Atât în cazul femeilor, cât și al bărbaţilor, răspândirea tuturor afecţiunilor respiratorii cronice este strâns legată de obiceiul fumatului. Este un fapt cunoscut că fumatul poate afecta anumite aspecte ale sexualităţii feminine. Fumatul a mai mult de o jumătate de pachet de țigări pe zi este asociat cu un număr ridicat de cazuri de infertilitate. Ciclul menstrual neregulat are o cotă ridicată printre fumătoare, numărul potenţial de ani fertili este redus, iar menopauza survine mai devreme. Numărul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar este mult crescut de când și numărul fumătoarelor este în creştere. Copiii născuţi din mame fumătoare cântăresc în medie cu 300 de grame mai puţin decât cei ai unei nefumătoare. Acest fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la naştere este importantă pentru evoluţia ulterioară a copilului. Se pare că aceasta scădere a greutăţii la naştere este legată de cantitatea mai mică de oxigen pe care fătul o primeşte intrauterin. Un alt efect este acela al creşterii riscului de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu în cazul fumătoarelor. Există, de asemenea, o mare varietate de complicaţii posibile în timpul sarcinii și al travaliului (ex. risc de hemoragii și de naştere prematură). De asemenea, exista o legătură certa între fumat și cazurile de moarte subită a nou-născuţilor. Copiii născuţi din mame fumătoare se pot dezvolta mult mai lent, sunt predispuşi disfuncţiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihică defectuoasă și un coeficient de inteligenta sub medie. Chiar dacă fumatul nu produce în mod obligatoriu malformaţii ale fătului/copilului, el reprezintă un factor de risc ce poate fi evitat și responsabilitatea mamei în acest caz este, într-adevăr, mare.
14. Afectarea spermei - Fumatul poate altera sperma și implicit ADN-ul prezent la nivelul spermatozoizilor, putând astfel provoca avorturi spontane și anomalii congenitale. Unele studii au demonstrat că riscul de cancer e mult mai mare la copilul al cărui tată fumează. Totodată, fumatul reduce numărul spermatozoizilor și îngreunează circulaţia sângelui la nivelul penisului, ceea ce poate duce la tulburări de dinamică sexuală (probleme de potenţa). Infertilitatea de cuplu e mai frecvenţa în rândul fumătorilor.
15. Boala Buerger (trombangeita obliterantă) – această boală e o inflamaţie a arterelor, venelor și nervilor, localizată în special la nivelul membrelor inferioare și în care se produce o reducere a circulaţiei sanguine. Dacă nu e tratată adecvat poate evolua către gangrena, necesitând amputarea zonei afectate.
În concluzie, fumatul este o cauză majoră a morbidităţii și mortalităţii, ceea ce reclamă organizarea unor ample campanii educaţionale pentru conştientizarea oamenilor asupra pericolelor care îi ameninţă pe fumători și nefumători deopotrivă.
Mai multe articole interesante gasiti aici...
http://www.parohiamacin4.org/pacatul_fumatului.htm
http://www.parohiamacin4.org/pacatul_fumatului.htm
TUTUNUL ŞI ŢIGĂRILE = PĂCATUL SINUCIDERII
ŢIGARA: UN RĂU NECESAR!
NUMAI DRACII SCOT FUM PE NĂRI ŞI PE GURĂ!
Oameni buni, fie-vă milă de sănătatea voastră! Vă sinucideţi lent! Nu mai ardeţi banii, ci cheltuiţi-i făcând milostenie, ca să scăpaţi de fumul şi de focul iadului!
FUMATORI! CONCURS CU PREMII! CLICK AICI!
ISTORIA TUTUNULUI
Deși unii cred că tutunul s-a folosit abia după ce a fost adus în Europa de către Cristofor Columb pe la anul 1492, totuși povestirile străvechilor istorici ne arată că el exista și înainte de era creștinismului la triburile din Asia și America. Este binecunoscută acea „pipă a păcii” pe care multe popoare aveau obiceiul s-o folosească când încheiau pace. La tătari, popor care a venit cu război și în Țările Române, șamanii (preoții tătari) foloseau fumatul, crezând că alungă spiritele rele. Ei se așezau în jurul unui foc unde fumau, băteau din tobe, gesticulau violent și săreau în jurul focului, răcnind până ce cădeau la pământ, epuizați.
Poate că tutunul va fi fost adus din America în Europa de indieni, malaiezi, japonezi, mongoli și alți invadatori, cât și de indieni și alte popoare asiatice care, de-a lungul istoriei vor fi trecut în America înainte de noi. Aceasta s-a probat prin credința americanilor în secolul al XVI-lea despre potopul universal, circumciziune, serbarea sabatului și a anului jubileu, întâlnită doar la popoarele asiatice. La descoperirea Americii de către europeni, americanii aveau obiceiul să ardă tutun în fața zeilor sau a idolilor lor. Unele legende ale lor susțin că oamenii au fost făcuți din lutul roșu din care se fac lulelele. Astfel zeul suprem al Pieilor Roșii le-ar fi spus că luleaua cu care fumează ei e carne din carnea lor și de aceea luleaua e în mare cinste la toate triburile lor.
Și la popoarele păgâne prezente în Vechiul Testament, idolului Moloh, făcut din cupru, după ce în interiorul lui se făcea foc până se înroșea, i se jertfeau oameni care erau aruncați înăuntrul lui. Fumul mirositor ieșea prin gura și nările monstrului-idol iar idolatrii, ca să se asemene idolului, foloseau fumatul.
Pe la anul 1560 Jean Nicot, ambasadorul Franței în Portugalia a adus în Franța tutun, ca dar reginei Maria de Medicis. Apoi cultivarea tutunului s-a răspândit repede în Europa, cu toate măsurile de interzicere. Patima fumatului fiind încă de pe atunci considerată „unealtă a diavolului”, Biserica afurisea pe fumători, iar țara Rusiei îi deporta în Siberia după ce-i biciuia cu biciul cu plumb.
ÎNVĂȚĂTURA ORTODOXĂ DESPRE FUMAT
Din totdeauna fumatul a fost considerat un păcat, deoarece este o sinucidere lentă, un rău făcut trupului, o călcare a cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: „Că nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește” (Efeseni 5;29). Fumatul a trecut cu ușurință de la ușuraticii idolatri la majoritatea creștinilor. Deosebirea între tămâiatul cu tămâie sau smirnă sfințită și fumatul cu luleaua sau cu țigara se vede clar de către oricine, încât de prea multe explicații nu e nevoie. Bine-credincioșii creștini au văzut totdeauna ceva diavolesc în această patimă. Din cauza aceasta, în multe case au fost certuri și bătăi de pe urma fumatului. Cum mai pot spune cei care fumează, scoțând fum pe gură ca odinioară idolul Moloh, că mai au chipul lui Dumnezeu?
Omul găsește o mulțime de scuze pentru orice deprindere rea în viață. Așa se petrec lucrurile și cu obiceiul fumatului. La supărare omul spune că fumează ca să-și mai risipească gândurile negre ce-i năpădesc sufletul. La bucurie spune că cea mai nevinovată distracție este o țigară…! Un lucrător începu într-una din zile să facă socoteala tuturor cheltuielilor, pe care le făcea săptămânal cu tutunul, dar temându-se ca nu cumva, îngrozit de risipa pe care o făcea, să se hotărască a da uitării acest obicei, înceta imediat socoteala. În clipa aceea sosi unul dintre cei mai buni prieteni ai lui, care părăsise de multă vreme obiceiul fumatului și imediat îl întreba: „Ce faci acolo, bunul meu amic?” Săracul lucrător, deși la început căuta să ocolească lucrurile, trebui însă, în cele din urmă, să spună adevărul. Atunci colegul său îi zise: „Prietene, lasă-te odată de tutun, că orice țigara este un cui bătut în coșciugul în care vei fi înmormântat. De tine atârnă să-ți gătești, mai curând sau mai târziu, acest coșciug și odată terminat va trebui neapărat să-ți iei rămas bun de la cei vii și să pleci degrabă în mormânt!” Imediat ce-i plecă musafirul, sărmanul om se puse din nou pe gânduri și-și zise: „E foarte adevărat că paguba cea mai mare pe care o cauzează tutunul nu este numai risipa banilor, ci și zdruncinarea sănătății, căci câtă otravă nu introduce el în organismul nostru și câtă necurăție produce el pe unde trece, fără să putem șterge cu ceva urmele lui vătămătoare! Bine s-a zis că fumatul de tutun e drumul cel mai scurt către tuberculoză. Toate bune - zise bietul om - dar cum să fac, să mă scap de acest obicei vătămător?! De câte ori nu mi-am luat frumoasa hotărâre de a o rupe odată pentru totdeauna cu ţigările și toate hotărârile mele pentru viitor au rămas fără nici un folos!…” Omule! Nu uita că nu e de ajuns să iei hotărâri frumoase, care să dureze numai o clipă, căci drumul spre iad e pardosit numai cu hotărâri bune și frumoase și nu e nevoie decât de o singură hotărâre, care să trăiască și să ne croiască drumul greu al ducerii ei la îndeplinire în orice clipă a vieții noastre. Pune-ți mai înainte viața și moartea și hotărăște-te odată, ori pentru una ori pentru alta, fără să uiți că tutunul se găsește totdeauna, pentru un om cuminte și prevăzător, alături și în fața morții. Hotărârea odată luată, caută de o du la bun sfârșit și numai atunci vei vedea că în privința ruperii cu obiceiurile trecutului, nu aduce anul ce aduce ceasul. Încearcă și fii sigur că vei izbuti. „și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și Eu te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi” (Psalmul 49;16). Fumatul afectează sănătatea și Sfânta Scriptură ne învață că „trupul nostru este templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6;19), deci îi trebuie o deosebită îngrijire pentru acest dar pe care îl are de la Cel Preaînalt. Astăzi cu toții ne văităm de sărăcie, dar nimeni nu s-a lăsat de fumat ca să facă economie!
Oare ne putem lăsa de fumat? Da! Cum? Printr-o hotărâre tare de a nu mai fuma. Trebuie știut că în fiecare creștin sălășluiește o putere uriașă, cu ajutorul căreia biruința este sigură în lupta cu patimile, după cuvântul Mântuitorului: „Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma” (Luca 10;19). Voința este una din cele trei facultăți ale sufletului omenesc, alături de rațiune și sentiment, acestea făcându-l pe om să se deosebească de animale. Voința noastră însă trebuie să fie înclinată spre bine și nu să fie subjugată de patimi. De aceea spune Mântuitorul: „Dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult?” (Matei 6;23).
Și femeile fumează! Ce poate fi mai urât decât o femeie cu ţigară în gură și, poate, beată și care înjură?! Acestea când de fapt rolul și rostul femeii este acela de a crește copii. Ce fel de educație vor primii copiii de la o astfel de mamă depravată și care poate când sunt mici le mai pune și câte-o țigară în gură ca să facă haz de ei?
LĂSAȚI-VĂ GRABNIC DE PĂCATUL FUMATULUI!
Mulți care sunt stăpâniți de această patimă, neavând o voință tare și un suflet întărit duhovnicește, deși văd că se prăbușesc în iadul vremelnic și veșnic totuși continuă să tămâie pe satana, prefăcând în fum și scrum însemnate sume de bani. Creștinii sunt datori să tămâie înaintea lui Dumnezeu cu tămâie și cu smirnă iar nu înaintea duhurilor necurate, cu duhoarea fumului de tutun. Toți creștinii sunt datori să se lupte să părăsească această urâcioasă patimă pentru a câștiga mult: dezrobirea de sub tiranica robie a păcatului, bani economisiți care se pot întrebuința pentru fapte folositoare sufletului, sănătatea îmbunătățită, mulțumirea sufletească pentru eliberarea din tirania acestui obicei păgubitor sufletește și trupește, redobândirea memoriei, puterii, poftei de mâncare. Orice păcat este dăunător pentru om și de aceia Sfântul Evanghelist Ioan a zis: „Cine săvârșește păcatul este de la diavolul pentru că de la început diavolul păcătuiește. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în acesta și nu poate să păcătuiască” (1 Ioan 3;8-9).
DE CE FUMATUL ESTE UN PĂCAT?
Mulți oameni, simpli sau învățați, susțin că fumatul nu este păcat. Vai ce vremuri și ce oameni am ajuns să vedem! Vai cum ne robim noi oamenii unei puturoase de buruieni otrăvitoare, apoi mai susținem că e bine așa. Dumnezeu a rânduit ca din ceea ce câștigăm să folosim și pentru ajutorul bisericilor, al săracilor. A arunca banii pe ceea ce ne dăunează nouă și nu folosește nici altora este un păcat greu. Pentru milostenie nu avem niciodată bani dar pentru țigări avem mereu! Dacă e vorba să cumpărăm icoane, cărți sfinte, totdeauna stăm la îndoială: că n-avem bani, că-s prea scumpe. Însă când trebuie să cumpărăm pachetul ucigaș, mereu găsim bani. Chiar și ultimul leuț îl dăm pe mahorcă!
Dintre toate viețuitoarele pământului numai omul scoate fum pe gură și pe nas. Numai omul slujește idolului fumatului dimineața, seara, înainte și după masă și peste zi în loc de a se ruga lui Dumnezeu după datorie. Ce nu am văzut niciodată la dobitoacele cele fără de minte ale pământului vedem la oameni! Omul pătimaș chiar purtător de nume creștinesc jertfește idolului fumatului de mii de ori mai mult decât a tămâia lui Dumnezeu celui viu, Care ne-a creat, ne ține și se îngrijește de noi. Dimineața în loc de rugăciune, aprindem țigara. Seara, întocmai. Duminica în timp ce în biserică se aduce Mântuitorului Hristos tămâie întru miros de bună mireasmă duhovnicească, noi aducem lui Satan tămâie… Idolul acesta care se numește patimă ne batjocorește și ne face să fim plini de mirosuri grele pentru oamenii cei nefumători iar noi îi slujim mai mult decât Sfintei Biserici și-l iubim mai mult decât pe săraci, pe orfani și pe văduve. De aici se poate vedea clar ce idol iubit ne-am făcut noi oamenii până chiar și din buruiana tutunului căreia mulți îi jertfesc și îi slujesc, chiar mai mult decât Lui Dumnezeu căruia îi datorăm toate, până și viața noastră.
Întrucât vatămă sănătatea, scurtează viața și alungă pe Duhul Sfânt, fumatul este păcat.
Astfel fumătorii săvârșesc trei mari și înfricoșate păcate din care se nasc apoi și altele:
1. Păcatul sinuciderii, pentru că așa cum vom vedea mai departe fumătorii, treptat, își distrug sănătatea lor pogorându-se în iad de vii dacă mor în acest păcat, fără să se pocăiască și să se oprească de la acest păcat.
2. Păcatul risipei banilor dați de Dumnezeu pe ceva nefolositor nici pentru trup, nici pentru suflet: „Pentru ce folosiți arginții voștri pentru un lucru care nu vă hrănește și câștigul muncii voastre pentru ceva ce nu vă satură?” (Isaia 55;2).
3. Păcatul profanării trupului, în care locuiește Duhul lui Dumnezeu și care devine prin această patimă sălaș al diavolului: „Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templu lui Dumnezeu care sunteți voi” (1 Corinteni 3;15-17). În fiecare dintre noi există un loc care nu poate sta niciodată gol: ori este plin de Duhul Sfânt împreună cu îngerul cel bun, ori este plin de păcate împreună cu diavolii lor, păcatele alungând pe Duhul Sfânt.
Așa trebuie să le răspundem celor care spun: „Ei, ce păcat e să fumezi? Nu dau în cap la nimeni, nu fur banii de țigări, sunt munca mea” sau „Nu și tutunul este buruiană lăsată de Dumnezeu?” și câte și mai câte. O, bieții de ei! Se îmbată cu apă chioară! Că nu numai ce cred ei este păcat, ci cele care sunt rânduite de Dumnezeu să nu le facem și nici măcar să nu le gândim, acelea sunt păcate. Un creștin adevărat trebuie să lupte hotărât contra tuturor patimilor, fie ele mari sau mici. De aceea Sf. Apostol Iacov a spus: „Cine va păzi toată legea, dar va greși într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat față de toate poruncile” (Iacov 2;10). Numai creștin nu se poate numi cel cu țigara în gură!
NUMAI DIAVOLII SCOT FUM PE NAS ȘI PE GURĂ
Mulți sfinți cărora li s-a descoperit iadul au simțit acolo un miros foarte urât. La alți sfinți vrășmașul cel ucigător de suflete le-a adus ispite sub forma unor mirosuri foarte grele, încât n-au mai putut sta în locul acela de atâta putoare. Așa putoare drăcească este și în casa și în hainele și în gura și în toate ale fumătorului. Când sfinții însă au văzut îngeri de lumină, ei nu s-au arătat scoțând fum și foc pe nări și plini de putoare.
Vai de bieții copilași care trebuie să respire duhoarea de tutun cu care părinții umplu casa! Vai de viitorul lor, căci sunt cu dracii în casă și nu cu părinții! Căci numai ei scot fum pe nări și pe gură. Acest aspect ni-l descrie cel mai bine Sfântul Antonie cel Mare când zice cum se arată uneori diavolul: „Ochii lui sunt ca un chip de luceafăr, din gura lui ies făclii aprinse și se aruncă precum niște scântei de foc; din nările lui iese fum ca din cuptorul ce arde cu foc de cărbuni și din gura lui iese văpaie”. (Viețile sfinților pe Ianuarie, pag. 315). Și tot el spune că diavolii „poartă cu ei asemănarea focului ce are să-i primească” după Înfricoșata Judecată, la un loc cu păcătoșii. Asemenea sunteți voi, fumătorilor! Veți da seama și voi alături de demoni, în fața Judecătorului, pentru supărările pe care le-ați făcut aproapelui vostru cu mirosul vostru cel urât! Veți da seama pentru cei pe care i-ați îmbolnăvit cu fumul duhănit de voi! Înfricoșați-vă ca nu cumva de la un capăt de țigară aprins uitat pe undeva, să vă aprindă Domnul casa și să vă pedepsească cu așa o moarte, cum am auzit pe la televizor multe cazuri!
Fumătorule! Când vine dracul și-ți zice: „Mai ia o țigară”, să te gândești cât de frumoasă e viața și că țigara-i moartea. Și să mai te gândești că poate chiar și peste un ceas, sufletul tău poate fi înaintea lui Hristos Judecătorul Care-ți va cere socoteală de acest păcat? Ce vei răspunde? Pune capăt păcatului și roagă-te și iar roagă-te și roagă-te!
Nefumătorule! Când vezi pe un rob al acestui păcat, nu păcătui și tu! Nu-l judeca și nicidecum nu-l condamna; nici chiar în gând să nu îndrăznești să faci acestea. Dacă-ți este mai apropiat sfătuiește-l, dar cu cuvinte potrivite. Nu fi insistent, nu fi cicălitor ca nu cumva fumătorul să mai facă alt păcat, adică să te urască. Știi cum îl poți ajuta cel mai bine? Roagă-te pentru el și iar roagă-te și roagă-te!
CÂT DE MULȚI OAMENI SE ÎNCHINĂ IDOLULUI ȚIGĂRILOR?
Stilul de viață sau comportamentul specific al oamenilor constituie cauza unor frecvente dezechilibre fizice și psihice. Într-o anumită privință, stilurile de viață par să depindă mai degrabă de factori sociali decât individuali, pe când comportamentul individual depinde nemijlocit de personalitatea, educația, starea socială, vârsta, credința etc., celui ce îl adoptă și dezvoltă, astfel încât, anumite obiceiuri, practici sau ocupații existențiale însușite și perpetuate de acesta pot dobândi valențe negative, transformându-se în hazarduri ce-i amenința integritatea fizică și psihică. Fumatul, consumul de alcool sau alte substanțe psihotrope (cum ar fi drogurile), reprezintă unele din cele mai periculoase „deprinderi” umane care amenință nu numai sănătatea individului ce le practică, ci și prosperitatea comunității din care acesta face parte, deoarece ele impun ridicate costuri sociale, devenind o povară greu de suportat pentru toți cei din jur. Asemenea costuri se exprimă nu numai prin efectele directe ale acestor tipuri de comportamente hazardante asupra bugetului, capacității de muncă și sănătății individului ce le practică, ci și prin efectele indirecte la distanță, exprimate prin consecințele medicale, sociale, financiare și chiar morale asupra celorlalți indivizi ai comunității. În țările cu economie dezvoltată, fumatul este, de departe, cel mai important factor de risc patogen, deși amenințarea produsă de creșterea continuă a consumului de alcool și droguri, devine tot mai accentuată, în timp ce în țările slab dezvoltate, deși aceleași comportamente de risc întrețin ridicate cote de morbiditate și mortalitate, ele continuă să fie devansate de alte cauze patogene externe, cum ar fi malnutriția, lipsa apei și igienei, bolile parazitare etc.
Acest capitol își propune să analizeze dimensiunea patologică a uneia din cele mai importante și frecvente deprinderi comportamentale individuale: fumatul, care se practică cu aceeași perseverența atât în statele dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare.
Consumul de tutun, în general, care se manifestă prin diferite forme de mestecare, inserție rectală, prizare nazală și orală sau sugere, și fumatul, în special, produc o serie întreagă de efecte patogene care nu numai că afectează în mod direct sănătatea umană, dar și amplifică calitățile nocive ale altor agenți fizici, chimici și biologici prin insidioase reacții sinergice.
Fumatul în sine este un obicei larg răspândit în întreaga lume, fiind practicat în egală măsură de bărbați și femei, copii și adulți și afectând viața și sănătatea a milioane de oameni. El are la bază multiple cauze, dar cea mai importantă se referă la dependența de efectul drogant al nicotinei existentă în toate formele de prezentare comercială a produselor obținute din frunze de tutun. În plus, impactul său major asupra comportamentului individual a fost determinat și de industrializarea și comercializarea tutunului sub formă de țigări care sunt relativ ieftine, ușoare și deci eficiente din punct de vedere economic, putând fi ținute în gură fără a folosi mâinile care, între timp, pot presta alte activități. De altfel, tutunul este dăunător organismului uman nu numai prin faptul că, în timpul arderii sale în procesul fumatului, nicotina din compoziția sa pătrunde în căile respiratorii, ci și prin faptul că în timpul cultivării sale se folosesc o serie întreagă de pesticide care apoi sunt inhalate odată cu nicotina, sau prin faptul că în timpul recoltării sau procesării sale, pielea umană absoarbe o mare parte din nicotina conținută în frunzele de tutun cu care vine în contact.
Din aceste motive însumate, fumatul, și nu numai, este recunoscut drept o importantă primejdie a sănătății umane; în numeroase țări adoptându-se severe măsuri legislative de prevenire și control a consumului de tutun prin implementarea unor politici de taxare, programe educaționale de promovare a unei atitudini publice sănătoase și, nu în ultimul rând, prin adoptarea unor măsuri ferme de interzicere a fumatului în diferite locuri publice.
Tutunul atât de larg utilizat de milioane de consumatori din întreaga lume este reprezentat, de fapt, de frunzele speciilor Nicotina tabacum și Nicotina rustica care aparțin genului Nicotiana din familia plantelor Solanacee, care conține peste 100 de specii și subspecii.
Acestea conțin o substanță alcaloidă, nicotina, care odată pătrunsă în organismul uman, produce efecte de dependență farmacologică și psihologică, întreținând și perpetuând obiceiul fumatului. Inițial, acesta era practicat numai de băștinașii amerindieni, dar după descoperirea Americii de către Columb, el a fost rapid adoptat și de populațiile europene. Fumul rezultat prin arderea tutunului era inhalat, la început, pe gură, prin intermediul unor tuburi sau rulouri din frunze de tutun, precum și pe nări, cu ajutorul unui tub în forma de Y, dar ulterior, el a început să fie înghițit și exhalat de la o persoană la alta în timpul unor ritualuri religioase, unde se mai practica și mestecatul frunzelor de tutun singure, sau în combinație cu cenușă, praf de scoici și miere. În zilele noastre, obiceiul fumatului a devenit aproape universal, constând din arderea controlată a frunzelor de tutun (tratate și îmbogățite cu diferiți aditivi aromatizanți) rulate sub forma țigărilor sau introduse în recipiente speciale (pipe) și inhalarea fumului rezultat. Dintre aceste forme, fumatul țigărilor a avut, de departe, cea mai largă putere de adopție din motive menționate anterior.
EFECTELE TUTUNULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII
De altfel, se știe că tutunul, prin numeroșii săi compuși toxici, afectează în mod direct sănătatea umană, fiind cauza unei game foarte variate de boli ce pot avea caracter acut sau cronic.
Fumul de țigară este un amestec de compuși organici și anorganici produși prin arderea tutunului și a aditivilor. Printre aceștia se află gudronul (tarul) care expune fumătorul la un risc crescut pt. cancer bronhopulmonar, emfizem pulmonar și afecțiuni bronșice. El este alcătuit din peste 4000 compuși chimici, incluzând mai mult de 60 substanțe cunoscute ca fiind cancerigene. Unele din aceste substanțe produc boli cardiovasculare și pulmonare și toate pot fi letale. Alături de gudron, în compoziția fumului de țigară intră și alte substanțe cum ar fi: cianuri, benzen, formaldehida, metanol, acetilena, amoniac, precum și o serie de gaze toxice: oxidul nitric și monoxidul de carbon. totuși, compusul principal al fumului de țigară este nicotina a cărei structură chimică este beta-piridil-N-pirolidina. Din cauza hidro-lipo-solubilității și a volatilității sale, nicotina pătrunde în organism pe cale transcutanată, transmucoasă și respiratorie. După pătrunderea în circulație, ea este distribuită în toate țesuturile și organele, inclusiv în laptele matern (laptele fumătoarelor poate conține până la 0,5mg nicotina/l). Prin fumat, nivelul nicotinei acumulată în organism în timpul zilei persistă și în cursul nopții. De aceea, cei care fumează sau mestecă tutun ziua sunt expuși la efectele nicotinei timp de 24 ore. Prima treaptă de metabolizare este oxidarea la cotinină. Dintre metaboliți, nornicotina este mai puțin toxică decât nicotina, iar cotininei și N-oxizilor li se atribuie potențial carcinogen. Eliminarea nicotinei se realizează pe cale renală, pulmonară și salivară.
Efectele complexe exercitate de nicotină în organism sunt explicate prin existența unei faze de excitare, urmată de inhibare, manifestate la nivelul diferitelor sisteme, dar mai ales asupra sistemului nervos. La nivelul acestuia, nicotina produce o stare de excitație psihică, euforie, reducerea senzației de foame și oboseală; efectul inhibitor se manifestă în special asupra centrului respirator. În anumite cazuri, moartea poate surveni înaintea inhibiției centrului respirator prin curarizarea (paralizia) mușchilor toracici ce participă la procesul respirației. În doze mici, prin stimularea nervului vag, nicotina determina bradicardie (scăderea frecvenței bătăilor inimii) iar în doze mari, prin stimularea ganglionilor simpatici cardiaci, determină tahicardie (frecvență cardiaca peste 80 bătăi/minut). Prima doză de nicotină produce o stare de agitație și trezire, dozele următoare generează un sentiment de calm și relaxare.
Nicotina are o mare capacitate de a produce addicție (dependență), într-un mod asemănător cocainei și heroinei, producând o descărcare de adrenalină de la nivelul cortexului glandei suprarenale. Aceasta stimulează sistemul nervos central și alte glande endocrine (cu secreție internă) ceea ce produce o eliberare bruscă de glucoză. Așa cum am spus, stimularea este urmată de depresie și o senzație de oboseală, făcându-l pe fumător să caute a-și administra și mai multă nicotină. Dependența față de nicotină se manifestă prin apariția simptomelor de sevraj atunci când o persoană încearcă să renunțe la fumat. Principalele simptome ale sevrajului nicotinic sunt reprezentate de anxietate (stare de teamă pt. un pericol iminent real sau imaginar), cefalee (dureri de cap), tulburări ale somnului, iritabilitate, nervozitate, neliniște, senzație de foame, dificultăți în concentrare, probleme gastrointestinale, cefalee, somnolență, dorința de a fuma. Un studiu a arătat că atunci când un fumător cronic nu fumează timp de 24 ore, el prezintă un nivel crescut al ostilității, furiei și agresivității precum și o cooperare socială redusă. Persoanele aflate în sevraj după fumat necesită o perioadă mai lungă de timp pentru a-și redobândi echilibrul emoțional perturbat în urma unor situații stresante. În timpul perioadei de abstinență și/sau atunci când simte nevoia acută de a fuma, fumătorii prezintă perturbări ale unei game largi de funcții psihomotorii și cognitive, cum ar fi înțelegerea limbajului.
Poate v-ați întrebat de ce tușesc fumătorii? Iată explicația: fumul de țigară conține o serie de substanțe chimice care au proprietatea de a irita căile respiratorii și plămânii. Când un fumător inhalează aceste substanțe, organismul său încearcă să se protejeze prin producerea de mucus și eliminarea lor cu ajutorul tusei. Tusea matinală a fumătorilor are mai multe cauze. În mod normal, cilii ce tapetează mucoasa traheii și a bronhiilor mari ajută la eliminarea reziduurilor din plămâni. Fumul de țigară încetinește funcția lor astfel încât unele din substanțele nocive ce au pătruns în plămâni prin inhalarea fumului de țigară rămân acolo iar mucusul stagnează în căile respiratorii. În timpul somnului, unii cili își revin și devin din nou funcționali. După trezire, fumătorul tușește pentru că plămânii încearcă să se curețe de „otrăvurile” acumulate în ziua precedentă. După o expunere de lungă durată la fumul de țigară, cilii își pierd funcția în mod permanent. Atunci plămânii fumătorului sunt mai expuși decât înainte în special la acțiunea nocivă a virusurilor și bacteriilor din mediul înconjurător.
Modificările care apar în organism în momentul în care se renunță la fumat
S-a pus problema dacă renunțarea la fumat este utilă și în cazul celor care au fumat o viață întreagă. Concluzia a fost că nu este niciodată prea târziu să renunți. Totuși, cu cât te lași mai curând de fumat, cu atât îți scad șansele de a face o formă de cancer sau alte boli asociate cu fumul de țigară.
S-a constatat că la 20 minute de la oprirea fumatului frecvența cardiacă scade spre valori normale; la 12 ore nivelul monoxidului de carbon din sânge revine la normal; între 2 săptămâni și 3 luni se îmbunătățește circulația sanguină și funcția pulmonară; între 1 și 9 luni se reduce tusea și „scurtarea” respirației, cilii își recapătă funcția normală, le crește abilitatea de a manipula mucusul, de a curăța plămânul și scade riscul de infecții; la 1 an riscul de a face cardiopatie ischemică scade la jumătate comparativ cu cel al unui fumător; la 5 ani riscul de AVC este egal cu cel al unui nefumător; la 10 ani riscul de cancer bronhopulmonar este jumătate din cel al unuia care a continuat să fumeze. Scade și riscul de apariție al cancerului cavității bucale, gâtului, esofagului, vezicii urinare, colului uterin și pancreasului; la 15 ani riscul de cardiopatie ischemică este egal cu cel al nefumătorilor.
Efectele fumatului activ
Pe termen scurt: nicotina influenţează funcţiile cerebrale (dispoziţia, emoţiile, scăderea capacităţii de concentrare, somnolenţa, etc.), determina creşterea frecvenţei cardiace și a tensiunii arteriale, efecte gastro-intestinale, scăderea temperaturii pielii datorită vasoconstricţiei periferice.
Pe termen lung: fumatul este factorul de risc principal pentru apariţia aterosclerozei, contribuie la instalarea accidentului vascular cerebral, cardiopatiei ischemice (angina pectorală, infarct miocardic acut), anevrismului aortic, bolii vasculare periferice, BPOC (boala pulmonară obstructiva cronică), este factor de risc în cancere (în special carcinom bronho-pulmonar), impotenţă.
Efectele fumatului activ la copii
Copiii au de trei ori mai multe şanse să fumeze dacă ambii părinţi sunt fumători. Copii care fumează au şanse mai mari să dezvolte ulterior diverse boli pulmonare. Fumatul în perioada copilăriei determina modificări genetice ireversibile la nivel pulmonar.
Fumul de ţigareta este de 2 tipuri: fumul rezultat direct din arderea ţigaretei (85% din fumul dintr-o cameră provine direct din arderea ţigaretei și conţine o concentraţie mai mare de substanţe toxice și carcinogene decât fumul expirat de fumător) și fumul expirat de fumător.
Efectele fumatului pasiv la adulţi
Pe termen scurt: greaţă, cefalee, tuse, iritaţia ochilor, exacerbări la pacienţii astmatici, fluxul sanguin coronarian este redus la nefumători după doar 30 de minute de fumat pasiv.
Pe termen lung: creşterea riscului de cancer pulmonar, creşterea riscului de boli cardiace, creşterea riscului de accident vascular cerebral.
Efectele fumatului pasiv la copii
Copiii ai căror părinţi fumează sunt de 1,5 ori mai susceptibili să sufere de astm bronşic, sunt de 1,5 ori mai susceptibili să dezvolte o infecţie de tract respirator în copilărie, inhalează echivalentul fumatului a 30 - 80 ţigarete pe an. La copiii ai căror mame fumează în timpul sarcinii sindromul de moarte subită infantilă apare de 2 ori mai frecvent.
Efectele fumatului pasiv la locul de muncă
Un studiu pe 10 ani a demonstrat o reducere semnificativ mai rapidă a funcţiei pulmonare la nefumătorii expuşi la fumat pasiv la locul de muncă față de cei neexpuşi. Nefumătorii expuşi la locul de muncă la fumat pasiv au prezentat semnificativ mai frecvent: tuse, expectoraţie, dispnee (senzaţie subiectivă de dificultate în respiraţie), iritaţia ochilor, viroze pulmonare, absenteism datorat afecţiunilor respiratorii.
BOLILE SPECIFICE FUMĂTORILOR
„La fiecare 6 secunde, un om moare din cauza consumului de tutun” afirma OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii). Studiile arată că acei care încep să fumeze în adolescenţă (mai mult de 70% dintre fumători) și continuă în următorii 20 ani sau mai mult, vor muri cu 20 până la 25 ani mai devreme decât cei care nu au aprins niciodată o țigara. Nu numai cancerul pulmonar și bolile de inimă provoacă probleme serioase de sănătate sau moartea. Mai jos sunt prezentate câteva din efectele mai puţin cunoscute ale consumului de tutun, „din cap până în picioare”.
1. Cancerul bronho-pulmonar (NBP) - s-a demonstrat că există mai mult de 40 de substanţe cancerigene în fumul de țigară. Fumătorii au o probabilitate de 20 ori mai mare de a face un cancer pulmonar, comparativ cu nefumătorii. Tabagismul cauzează aproximativ 90% din cancerele pulmonare la bărbaţi și 80% la femei. Numeroase studii arată că, cu cât fumează mai mult timp, cu atât un fumător își creşte riscul de a dezvolta un cancer în alte organe: de 2 ori pentru cancerul de nas și sinusuri, de 4-5 ori riscul de cancer al cavităţii bucale, de 2 ori pentru cancerul de rinofaringe, de 4-5 ori pentru cancerul de oro și hipofaringe, de 10 ori pentru cel de laringe, de 2-5 ori pentru cel de esofag, de 2 ori pentru cel de stomac, de 2-4 ori pentru cancerul de pancreas și de 1,5-2 ori pentru cancerul renal și de vezica urinară. Studii recente sugerează o legătură între fumat și cancerul de sân. Filtrul țigărilor micşorează riscul, tutunul negru îl creşte. Oprirea fumatului determina scăderea substanţială a riscului pentru majoritatea cancerelor menţionate.
Majoritatea datelor de etiologie privind NBP sunt centrate pe rolul dovedit al tutunului în carcinogeneza (apariţia cancerului). Astfel, NBP este mai frecvent la bărbaţi decât la femei, explicabil prin prevalenta (numărul cazurilor de îmbolnăviri) mai mare a fumătorilor bărbaţi - raport care tinde să scadă în societatea modernă. Aceeaşi cauză explica în mare parte incidenta (numărul de cazuri noi de boală sau de persoane îmbolnăvite pe o perioadă de timp data și într-o populaţie determinată) mai mare a NBP în mediul urban și industrial, față de mediul rural. Vârsta de apariţie este în medie peste 50 ani la bărbaţi și aproximativ cu zece ani mai mult la femei.
Fumatul este principala cauză dovedită a NBP, iniţial prin observaţii empirice și ulterior prin ample studii epidemiologice și date de patologie. În SUA, se estimează că cel puţin 87% din totalul cazurilor de cancer pulmonar sunt atribuite fumatului de ţigarete (90% la bărbaţi și 79% la femei). Într-un studiu larg efectuat în Marea Britanie pe 3070 pacienţi, numai 2% din cazuri s-au întâlnit la nefumători.
Riscul de NBP este de cel puţin 10-30 mai mare la fumători decât la nefumători. Acest risc este demonstrat prin rata deceselor prin NBP, de 10/100.000 locuitori la nefumători și de 140/100.000 locuitori la fumătorii de ţigarete, per ansamblu, și de 251/100.000 locuitori la marii fumători.
Studiile epidemiologice au demonstrat că riscul pentru NBP este direct proporţional cu durata totală a obiceiului de a fuma, cu doza cumulativa de ţigarete (număr pachete-an care se calculează înmulţind numărul de pachete fumate/zi cu numărul de ani de fumat), dar și cu vârsta de începere a fumatului, conţinutul în nicotina al țigărilor, folosirea țigărilor fără filtru, gradul inhalării fumului. Vârsta de la care creşte riscul fumătorilor de a dezvolta cancerul pulmonar este de 40 ani. Un risc crescut ar exista și pentru fumătorii pasivi.
Până recent, dovezile care legau cauzal fumatul de ţigarete de apariţia NBP erau indirecte, în special epidemiologice. S-a stabilit însă, în ultimii ani, prin studii genetice o legătură directă între tutun și NBP. Un metabolit specific al benzopirenului, constituient chimic al fumului de tutun, ar modifica trei loci (punct precis de pe un cromozom, unde se găseşte o genă) specifici de pe gena supresoare p53, care este anormală la aproximativ 60% din cazurile de NBP.
Mecanismul precis al carcinogenezei prin tutun este necunoscut; este posibil ca unii constituienti chimici ai tutunului să fie carcinogeni sau cocarcinogeni, împreună cu alți factori inductori. Analiza chimică a fumului de tutun a identificat un mare număr de agenţi mutageni și carcinogeni, care se găsesc fie în faza particulară a fumului (benzopiren, dibenzantracen, nicotina, catechol, nichel, cadmiu etc.) sau în faza sa volatilă (hidrazina, clorura de vinil, uretan, formaldehida, urme de nitrosamine etc.). Carcinogenele din fumul de tutun sunt nu numai absorbite de epitelilul de suprafaţă a cailor aeriene și alveolelor, dar sunt de asemenea metabolizate, fiind evidenţiat prin prezenta de mutagene în urină fumătorilor.
AȘA ARATĂ O BUCATĂ DIN PLĂMÂNUL UNUI PACIENT DECEDAT ÎN URMA DIAGNOSTICULUI DE CANCER BRONHO-PULMONAR
AȘA ARATĂ O BUCATĂ DIN PLĂMÂNUL UNUI PACIENT DECEDAT ÎN URMA ALTOR CAUZE DECÂT BOLILE DE PLĂMÂNI (PLĂMÂN NORMAL)
2. Psoriazisul - se pare că fumătorii sunt mai predispuşi să dezvolte psoriazis, o boală inflamatorie necontagioasa a pielii care se manifestă prin apariţia unor pete roşiatice și pruriginoase (care „mănâncă”).
3. Cataracta - Se consideră că tutunul produce/agravează o serie de afecţiuni oculare. Cataracta, boala în care cristalinul devine opac și împiedică trecerea razelor luminoase, putându-se ajunge până la orbire, este cu 40% mai frecvenţă la fumători. Acest efect este explicat prin două mecanisme: prin iritarea directă a ochilor de către fumul de țigară și prin eliberarea în plămân de substanţe chimice care apoi sunt transportate prin sânge până la nivelul globilor oculari. Fumatul se asociază și cu degenerescenta maculară senilă, o boală oculară incurabilă provocată de degradarea părţii centrale a retinei (macula lutea). Această zonă e responsabilă de focalizarea imaginilor și ne oferă abilitatea de a citi, conduce o maşină, recunoaşte figurile sau culorile și de a vedea detaliile cele mai fine ale obiectelor.
4. Ridurile - Fumatul provoacă o îmbătrânire prematură a tegumentelor deoarece distruge proteinele care conferă elasticitate pielii, micşorează aportul de vitamina A și diminuează circulaţia sanguină. Fumătorii au o piele uscată, aspră și cu riduri, în special în jurul buzelor și ochilor.
5. Pierderea auzului - Deoarece fumul de țigară antrenează apariţia unor placi de aterom pe pereţii vaselor de sânge (adică se îngroaşă vasele de sânge), cu scăderea irigaţiei sanguine a urechii interne, fumătorii își pot pierde auzul mai curând decât nefumătorii și sunt mai expuşi riscului de surditate cauzată de infecţii ale urechii sau de zgomote puternice. De asemenea, fumătorii au un risc de 3 ori mai mare de a suferi infecţii ale urechii medii comparativ cu nefumătorii.
6. Cariile dentare - Fumatul influenţează echilibrul chimic de la nivelul cavităţii bucale provocând formarea tartrului dentar și îngălbenirea dinţilor. Există studii care arată că fumatul contribuie la formarea cariilor. De asemenea, fumătorii au un risc de 1,5 ori mai mare de a-și pierde dinții.
7. Bronşita cronică, definită ca inflamaţie cronică nespecifică a peretelui bronşic, cu alterarea structurilor ce secretă mucus, manifestată clinic prin tuse cu expectoraţie, cu evoluţie cronică de minimum trei luni pe an, timp de minimum doi ani consecutiv. S-a demonstrat de fapt că substanţele iritante conţinute în fumul de țigară nu numai că irită mucoasa căilor respiratorii, dar și modifică proprietăţile fizice și chimice ale structurilor ciliare, producând grave dezechilibre ale mecanismelor mucociliare de epurare, ceea ce presupune reducerea severă a posibilităţii plămânilor de a se apăra și conserva (pe suprafaţa interioară a traheelor și bronhiilor mari există nişte „perişori” care se numesc cili. Prin mişcarea lor împing spre laringe unii corpi străini de mici dimensiuni pătrunşi acolo, cum ar fi de exemplu praful).
8. Emfizemul pulmonar - În afara cancerului pulmonar, fumatul produce și emfizem, o boală în care dilatarea și ruptura alveolelor pulmonare scade capacitatea de preluare a oxigenului și de eliminare a dioxidului de carbon. În cazuri extreme, este necesară traheostomia pentru ca pacientul să poată respira: se face o incizie a traheei și aerul e împins în plămâni cu ajutorul unui ventilator. În bronşita cronică se formează mucus purulent care se acumulează în bronhii producând tuse.
AȘA ARATĂ O BUCATĂ DIN PLĂMÂNUL UNUI PACIENT DECEDAT ÎN URMA DIAGNOSTICULUI DE EMFIZEM PULMONAR
9. Osteoporoza - Monoxidul de carbon, principalul gaz toxic al gazelor de eşapament și al fumului de țigară, este absorbit în sânge mult mai rapid decât oxigenul. De aceea, la marii fumători, capacitatea de a transporta oxigenul e redusă cu până la 15%. Ca urmare, oasele fumătorilor își reduc densitatea, se fracturează mai uşor și au nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca în cazul fracturilor (cu până la 80% mai mult timp). De asemenea, fumătorii sunt mai predispuşi la probleme la nivelul coloanei vertebrale. Un studiu a demonstrat că muncitorii din industrie care fumează au un risc de 5 ori mai mare de a rămâne cu o durere de spate, după un traumatism.
10. Bolile cardiace - În lume, bolile cardiovasculare sunt responsabile de 1 din 3 decese. Se cuvine să menţionăm, de exemplu, că fumatul este cauza a peste 26–30% din decesele datorate bolilor cardiovasculare și s-a dovedit de altfel că unii compuşi volatili ai tutunului, precum monoxidul de carbon, nicotina, oxidul de azot sau gudronul pătrund în alveolele pulmonare, de unde sunt absorbite în fluxul sanguin. Fumatul determină de fapt, creşterea cu peste 200–400% a riscului de infarct miocardic acut și de AVC (accident vascular cerebral) deoarece nicotina pătrunde în sânge și determină creşterea TA (tensiunea arterială) și accelerarea frecventei bătăilor inimii, ceea ce înseamnă că inima suportă o activitate și presiune mult mai intense. Fumatul e unul din cei mai importanţi factori de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Aceste afecţiuni omoară într-un an mai mult de 1.000.000 oameni în ţările în curs de dezvoltare. Bolile cardiovasculare legate de fumat provoacă anual mai mult de 600.000 decese în ţările dezvoltate.
11. Ulcer gastric - Fumatul scade rezistenta organismului la bacteria numită Helicobacter pylori, asociată cu UG (ulcer gastric). De asemenea, scade capacitatea stomacului de a neutraliza acizii care pot apoi eroda straturile peretelui gastric. Deci UG e mai greu de tratat la fumători, iar riscul de recidivă e mai mare. Incriminarea fumatului în ulcerogeneză este categoric concludentă deoarece acesta este asociat cu incidența crescută a ulcerului iar frecventa acestuia la fumători se corelează pozitiv cu durata fumatului. În plus, s-a dovedit că la fumători vindecarea ulcerului este întârziată și recurentele sunt mult mai frecvente decât la nefumători. Fumatul intervine prin anularea mecanismelor inhibitorii ale secreţiei acide gastrice și scăderea secreţiei alcaline pancreatice.
12. Colorarea degetelor – Gudronul (tarul) din fumul de țigara se acumulează în pielea degetelor și în zona unghiilor de unde și tenta gălbui-maronie specifică.
13. Cancerul de col uterin și avortul spontan – În afara creşterii riscului de cancer al colului uterin, fumatul provoacă probleme de fertilitate la femei și complicaţii în timpul sarcinii și a naşterii. Fumatul pe parcursul sarcinii creşte riscul ca nou născutul să aibă o greutate mică la naştere și probleme de sănătate în viitor. La fumătoare pierderea sarcinii e de 2-3 ori mai frecvenţă, ca și naşterea prematură, de feţi morţi, din cauza privării de oxigen a fătului și anomaliilor placentare produse de monoxidul de carbon și de nicotină din fumul de țigară. De asemenea, sindromul de moarte subită a nou născutului se asociază cu consumul de tutun. În plus, prin scăderea nivelului estrogenilor, fumatul poate induce instalarea prematură a menopauzei. Când nicotina este inhalata în plămâni, fluxul sangvin preia această substanţă și o transportă către ţesuturi într-un interval de zece secunde. Atât în cazul femeilor, cât și al bărbaţilor, răspândirea tuturor afecţiunilor respiratorii cronice este strâns legată de obiceiul fumatului. Este un fapt cunoscut că fumatul poate afecta anumite aspecte ale sexualităţii feminine. Fumatul a mai mult de o jumătate de pachet de țigări pe zi este asociat cu un număr ridicat de cazuri de infertilitate. Ciclul menstrual neregulat are o cotă ridicată printre fumătoare, numărul potenţial de ani fertili este redus, iar menopauza survine mai devreme. Numărul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar este mult crescut de când și numărul fumătoarelor este în creştere. Copiii născuţi din mame fumătoare cântăresc în medie cu 300 de grame mai puţin decât cei ai unei nefumătoare. Acest fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la naştere este importantă pentru evoluţia ulterioară a copilului. Se pare că aceasta scădere a greutăţii la naştere este legată de cantitatea mai mică de oxigen pe care fătul o primeşte intrauterin. Un alt efect este acela al creşterii riscului de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu în cazul fumătoarelor. Există, de asemenea, o mare varietate de complicaţii posibile în timpul sarcinii și al travaliului (ex. risc de hemoragii și de naştere prematură). De asemenea, exista o legătură certa între fumat și cazurile de moarte subită a nou-născuţilor. Copiii născuţi din mame fumătoare se pot dezvolta mult mai lent, sunt predispuşi disfuncţiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihică defectuoasă și un coeficient de inteligenta sub medie. Chiar dacă fumatul nu produce în mod obligatoriu malformaţii ale fătului/copilului, el reprezintă un factor de risc ce poate fi evitat și responsabilitatea mamei în acest caz este, într-adevăr, mare.
14. Afectarea spermei - Fumatul poate altera sperma și implicit ADN-ul prezent la nivelul spermatozoizilor, putând astfel provoca avorturi spontane și anomalii congenitale. Unele studii au demonstrat că riscul de cancer e mult mai mare la copilul al cărui tată fumează. Totodată, fumatul reduce numărul spermatozoizilor și îngreunează circulaţia sângelui la nivelul penisului, ceea ce poate duce la tulburări de dinamică sexuală (probleme de potenţa). Infertilitatea de cuplu e mai frecvenţa în rândul fumătorilor.
15. Boala Buerger (trombangeita obliterantă) – această boală e o inflamaţie a arterelor, venelor și nervilor, localizată în special la nivelul membrelor inferioare și în care se produce o reducere a circulaţiei sanguine. Dacă nu e tratată adecvat poate evolua către gangrena, necesitând amputarea zonei afectate.
În concluzie, fumatul este o cauză majoră a morbidităţii și mortalităţii, ceea ce reclamă organizarea unor ample campanii educaţionale pentru conştientizarea oamenilor asupra pericolelor care îi ameninţă pe fumători și nefumători deopotrivă.
Mai multe articole interesante gasiti aici...
http://www.parohiamacin4.org/pacatul_fumatului.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.