INDREPTAR SPOVEDANIE DE VALERIU GAFENCU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...


Cel fãrã pãcat dintre voi sã arunce cel dintâi piatra asupra ei.

Ioan 8, 7

Adevãrat, adevãrat vã spun cã voi veti plânge si vã veti

tângui, iar lumea se va bucura. Voi vã veti întrista, dar

întristarea voastrã se va preface în bucurie.

Ioan 16, 20

S-a sculat de la Cinã, S-a dezbrãcat de haine si, luând un

stergar, S-a încins cu el.

Dupã aceea a turnat apã în vasul de spãlat si a început sã

spele picioarele ucenicilor si sã le steargã cu stergarul cu care

era încins.

Ioan 13, 4-5

Iar la masã era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre

ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus.

Ioan 13, 23

Poruncã nouã dau vouã: Sã vã iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi,

asa si voi sã vã iubiti unul pe altul.

Ioan 13, 34

Întru aceasta vor cunoaste toti cã sunteti ucenicii Mei, dacã veti avea dragoste

unii fatã de altii.

Ioan 13, 35

Ce este pãcatul

Pãcatul este cãlcarea legii lui Dumnezeu, cãlcare voitã sau nevoitã, cu stiintã sau

fãrã stiintã, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul.

Pãcatul este necinstirea adusã lui Dumnezeu, ocarã, dispretuire, defãimare,

nerecunoastere si vãtãmare adusã fiintei Dumnezeiesti, dintr-un sentiment egoist.

Pãcatul este necredintã si neîncredere în Dumnezeu, în legea Lui si prea multã

credintã si încredere în sine, pânã acolo cã omul sã-si fie singur lege, pentru cã de

îndatã ce ai cãlcat Legea lui Dumnezeu, ai urmat o altã lege, fie a ta, fie a diavolului.

Pãcatul este a doua rãstignire adusã Mântuitorului, cãci prin pãcat se reînnoiesc

toate batjocurile de altãdatã si toate bãtãile primite. Piroanele, sulita, spinii, prin

pãcat Mântuitorul le simte din nou. Acum însã nu mai sunt bãtute de cei ce-L

defãimau si strigau: "Sã se rãstigneascã, sã se rãstigneascã"... Acum îi sunt

administrate de cei ce zic cã cred în El, cã-I urmeazã poruncile, cã-L iubesc. Acum Îl

scuipã în fatã cei ce sunt botezati, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc

crestini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu sulita, cei

pentru care suferit batjocoriri si bãtãi si pentru care ªi-a dat sângele Sãu pe Golgota

pentru ca sã-I facã fii ai lui Dumnezeu, pentru ca sã le deschidã Raiul, sã sfarme

moartea si sã dãrâme Iadul.

Pãcatul este îndepãrtare de Dumnezeu si în schimb apropiere de diavol, este

îndepãrtare de casa Tatãlui si pãzire în tarã strãinã a porcilor diavolului.

Pentru cã suntem robi aceluia cãruia îi slujim (Ioan 8, 34), pãcatul înseamnã robia

diavolului.

Când pãcãtuiesti nu mai socotesti ceea ce a fãcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai

esti fiu, si nu te gândesti la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce pãcãtuiesc

împotriva Voii Lui.

Prin pãcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru

care au fost fãcute.

Gura n-a fost fãcutã de Dumnezeu ca sã înjurãm cu ea, sã bârfim si sã blestemãm

pe aproapele, ci gura a fost fãcutã ca, cu ea, sã vorbim lucruri folositoare sufletului.

Mintea nu ti-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, sã gãsesti argumentele care te

îndepãrteazã de Dumnezeu, ci ca sã gãsesti argumentele care te apropie.

Ochii nu au fost fãcuti spre a privi ceea ce aduce vãtãmarea sufletului, ci spre a

vedea creatiile lui Dumnezeu si spre a-I aduce multumiri.

Tot asa urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepãrta de

Dumnezeu.

Bunãtatea si îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu nu vrei sã le socotesti ca atare?

Cãci sã stii cã tot timpul ti s-a dat ca sã câstigi raiul si tu te pierzi socotind cã El nu

va mai judeca, cã ne va ierta, cã sunt altii mult mai rãi decât tine.

Ce urmãri are pãcatul

Rãul pricinuit de el

1.. Prin pãcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu.

Fãrã acest dar, sufletul rãmâne slut.

2.. Prin pãcat Duhul Sfânt este luat de la noi si nu mai suntem recunoscuti fii.

3.. Prin pãcat pierdem fericirea vesnicã a raiului; pierdem posibilitãtile unirii cu

Dumnezeu si petrecerea împreunã cu sfintii; pierdem lumina vesnicã si odihna.

4.. Câstigãm iadul cu focul cel nestins si cu întunericul cel ce este totdeauna.

5.. Prin pãcat pierdem toate bunãtãtile pe care le-am fãcut înainte, cãci Dumnezeu

te va judeca în ceea ce te va gãsi fãcând.

6.. Prin pãcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât esti în pãcat).

Spovedania

Nu plângi gândindu-te cã ai pierdut Raiul?

Nu te cutremurã mâhnirea adusã lui Dumnezeu?

Nu te înfioarã Iadul?

Nu cauti sã-ti dobândesti starea pierdutã?

Se mai poate ?

Da! Trebuie numai sã vrei ...

Dumnezeu a stiut dintru început neputinta noastrã si ne-a dat posibilitatea

curãtirii de pãcate. El a stiut cã omul cât va trãi va pãcãtui si cã, fãrã de gresealã,

nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Sãi: Oricâte veti lega pe pãmânt vor fi

legate în Cer, si oricâte veti dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate si în Cer, cuvinte

prin care se instituie si Taina Spovedaniei.

Spovedania sau pocãinta este o baie din care sufletul scãldat iese usurat de

greutate si curat de murdãria pãcatelor, o baie în care se spalã si se pierd toate

întinãciunile si greselile noastre.

Spovedania este o doctorie care vindecã sufletul rãnit de draci, o doctorie ce

stricã otrava pãcatului.

Spovedania întoarce pe pãcãtos de la diavol la Dumnezeu si le pune din nou în

legãturã cu Fãcãtorul sãu.

Spovedania însemneazã aducerea sufletului la faptele si lucrurile care sunt

pentru si dupã firea lui.

Spovedania redã pe om curat lui Dumnezeu.

Spovedania pregãteste sufletul si trupul pentru primirea Sf. Trupului si Sângelui

Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Spovedeste-te în Bisericã de patru ori pe an la acelasi Duhovnic.

Când îti faci examenul de constiintã gãseste-te vinovat, nu te justifica; gândestete

la urmãtoarele puncte:

1.. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai pãcãtuit. A doua zi cautã sã

ocolesti momentul potrivit respectiv.

2.. Intentia-ce ai voit de ai pãcãtuit.

3.. Împrejurãrile, ocoleste-le a doua zi.

4.. Locul unde ai pãcãtuit.

5.. Cât l-ai rãspândit-ai îndemnat pe altii.

6.. Numãrul... Spovedania trebuie fãcutã cu zdrobire de inimã si cu pãrere de rãu.

Zdrobirea inimii este supãrarea si durerea ce ti se pricinuieste când îti aduci aminte

de pãcat.

Aceastã durere nu stã numai în a simti pãcatul, a suspina si a plânge pentru el, ci

stã mai ales în a urî pãcatul.

Pãrerea de rãu este durerea ce o simte cel ce se pocãieste pentru cã s-a lipsit de

darul lui Dumnezeu si a câstigat munca.

Biserica a stabilit înainte de spovedanie sã tii un post de sapte zile sau chiar mai

putin. Bolnavii sunt scutiti.

Scrie pãcatele pe hârtie si citeste-le singur înaintea Duhovnicului.

Angajeazã-te în fata lui Dumnezeu sã nu le mai faci.

CELE 10 PORUNCI

Porunca întâi: Eu sunt Domnul Dumnezeul tãu, sã nu ai alti dumnezei afarã de

mine.

1.. Crezi în Dumnezeu?

2.. Crezi în Sfânta Treime?

3.. Îl adori pe Dumnezeu?

4.. Îl iubesti?

5.. Îl cunosti? Te-ai silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din cãrtile Sfintei

Scripturi, cãrtile bisericesti sau de altundeva?

6.. Nu cumva crezi în farmece?

7.. Nu ai umblat pe la ghicitori, prezicãtori?

8.. Nu faci spiritism?

9.. Nu crezi în vise? Crede numai în Dumnezeu.

10.. Nu cumva dai mai multã cinstire unei fiinte sau lucru decât lui Dumnezeu?

11.. Nu pretuiesti banul, mâncarea sau vinul, femeia sau bãrbatul, mai mult decât

pe Dumnezeu?

12.. Ai cârtit vreodatã împotriva lui Dumnezeu?

13.. Nu ai deznãdãjduit din cauza vreunui necaz, supãrare sau orice alt rãu venit

asupra ta?

14.. Nu te-ai împotrivit adevãrurilor si învãtãturii crestine?

15.. Nu ai citit cãrti împotriva credintei?

16.. Nu ai dat altuia sã citeascã?

17.. Nu ai fost la adunãrile necredinciosilor?

18.. Nu ai citit cãrtile si revistele lor cu scopul aflãrii altui adevãr decât cel al

Bisericii?

19.. Nu ai apãrat necredinta sau sectele sau mahomedanismul?

20.. Nu ai dus daruri sectarilor?

21.. Nu crezi în credinte desarte sau pãgânesti? Cã mi-a iesit un preot înainte îmi

merge rãu, mi-a iesit un cosar îmi merge bine, mi-a iesit cu plinul sau cu golul etc.?

22.. Este Dumnezeu centrul preocupãrilor tale?

23.. Ti-ai pus întotdeauna nãdejdea în Dumnezeu?

24.. Crezi cã existã Rai sau Iad?

25.. Crezi cã va fi Judecatã?

26.. Nu te încrezi prea mult în bunãtatea lui Dumnezeu si în felul acesta nu te temi

de judecatã?

27.. Nu crezi cã Dumnezeu nu te mai poate ierta din cauza prea multelor (tale) si

grelelor pãcate?

28.. Ai cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu?

29.. Ti-ai fãcut regulat rugãciunile? Seara, dimineata si la prânz?

30.. La Bisericã mergi regulat?

31.. La rugãciune si în Bisericã te gândesti numai la Dumnezeu?

32.. Peste zi îti mai aduci aminte de Dumnezeu?

33.. Multumiri I-ai adus lui Dumnezeu dupã toate faptele tale?

34.. Si înainte de a face ceva I-ai cerut ajutorul?

35.. Rugãciunile nu le spui câteodatã numai din obicei sau sã te scapi?

36.. Nu te gândesti în altã parte în timpul rugãciunii?

37.. Nu-ti vin gânduri cã nu te mai poti mântui?

38.. Nu ai amânat pocãirea spre bãtrânete?

39.. Nu cauti sã mergi târziu la Bisericã?

40.. Asculti slujba atent?

41.. Nu râzi, nu vorbesti sau nu te uiti dupã lume în Bisericã?

Porunca a doua: Sã nu-ti faci chip cioplit nici asemãnarea vreunui lucru, din câte

sunt în cer, pe pãmânt, în ape sau sub pãmânt, nici sã te închini lor, nici sã le

slujesti.

1.. Nu cumva crezi cã unii oameni sunt mari si au valoarea pe care a avut-o

Mântuitorul? Exemplu: filosofii sau sefii de religii.

2.. Crezi în Sfintele Icoane?

3.. Cel de închinare le dai?

4.. Nu crezi cumva cã Icoana este chiar Sfântul pe care îl zugrãveste?

5.. Nu cumva crezi în oameni-femeia ta, bãrbatul tãu, copilul tãu, etc?

6.. Nu te închini vreunui lucru, banului, mâncãrii, bãuturii sau altor plãceri?

7.. Nu cumva mintea este singura ta lege si faci numai ceea ce-ti spune ea?

Porunca a treia: Sã nu iei Numele Domnului Dumnezeului tãu în desert.

1.. Ai înjurat vreodatã de Dumnezeu Tatãl sau de Mântuitorul Iisus Hristos?

2.. Ai înjurat de Îngeri, Arhangheli?

3.. Ai înjurat de Sfânta Fecioarã?

4.. Ai înjurat de Sfinti, Bisericã, Paste, Candelã, Icoane, Cruce si altele?

5.. Ai adus numele Domnului drept mãrturie mincinoasã?

6.. Ai luat altfel de mãrturii: ochii tãi, viata ta, mântuirea sufletului tãu? Cãci

Mântuitorul a zis: Vorba ta sã fie da si nu; cãci ce e mai mult vine de la diavol.

7.. Ai drãcuit? Ai trimis pe altii la dracu sau pe tine?

8.. Ai obiceiul sã blestemi pe cei ce-ti fac rãu? Mântuitorul ne-a învãtat sã ne

rugãm pentru ei.

9.. Jurãmânt fals ai depus?

10.. Dar jurãmânt adevãrat?

11.. Nu întrebuintezi ca jurãmânt formula "zãu", care este prescurtarea lui "pe

Dumnezeul meu"?

Porunca a patra: Adu-ti aminte de Ziua Domnului, sase zile sã lucrezi, iar a saptea

sã o serbezi.

Ziua Domnului este Duminica. Aceeasi valoare o au si toate sãrbãtorile instituite

de Sfânta Bisericã, de peste an.

1. Tinut-ai toate Duminicile si sãrbãtorile?

2. Fost-ai în toate aceste zile la Bisericã?

3. Cei din casa ta le-au tinut, au fost la Sf. Bisericã, nu i-ai oprit pentru vreun

lucru?

4. Altora nu le-ai dat de lucru în aceste zile? Nu mergi prea târziu la Bisericã?

5. Ziua Domnului o serbezi cum trebuie? Sau e pentru tine o zi obisnuitã sau o zi

de chefuri si petreceri? Dimineata mergi la Bisericã? Dupã masã citesti cãrti

folositoare, ziditoare de suflet?

6. Te îngrijesti de suflet mai mult în aceastã zi decât în altele?

7. Nu ai fãcut sau ai participat la clãci?

8. Nu te porti cu necuviintã în Bisericã?

9. Nu ai hulit Biserica si pe slujitorii Sf. Altar?

10. Pe preoti îi cinstesti ca pe slujitorii lui Dumnezeu? Nu-i batjocoresti? Nu-i

bârfesti spunându-le pãcatele?

11. Te rogi pentru ei? Îi asculti?

Porunca a cincea: Cinsteste pe tatãl tãu si pe mama ta ca sã-ti fie tie bine si sã

trãiesti ani multi.

1.. Nu ti-ai bãtut pãrintii sau socrii?

2.. Nu i-ai înjurat sau persecutat?

3.. Ai ascultat sfaturile lor?

4.. Nu i-ai înselat cu ceva?

5.. Nu le-ai speculat buna credintã?

6.. Când au fost în necazuri i-ai ajutat?

7.. Slujbe dupã moarte le-ai fãcut?

8.. Fratii, surorile, le-ai ajutat?

9.. Ai purtat grijã de sotie, de copii? Cãci Sf. Pavel zice: Dacã nu poartã cineva

grijã de ai lui si mai ales de cei din casa sa, s-a lepãdat de credintã si este mai rãu

decât un necredincios. (1 Timotei 5, 8)

10.. Nu ti-ai bãtut sotia? Nu te-ai purtat rãu cu ea? N-ai înjurat- o?

11.. Sotul ti l-ai cinstit? Sotia sau sotul ti-ai iubit ca pe tine însuti?

12.. Nu ti-ai înselat sotul sau sotia?

13.. Nu i-ai fãcut viata mai grea? Nu esti cicãlitor?

14.. De cele sufletesti ale celor din casa ta te-ai îngrijit suficient?

15.. Cum te-ai purtat cu pãrintii sufletesti? Nasi, profesori, preoti? I-ai respectat si

i-ai ajutat?

16.. Nu ai fost obraznic sau încãpãtânat cu pãrintii?

17.. Nu i-ai supãrat? Mâniat?

18.. Nu i-ai vorbit de rãu, batjocorit?

19.. Nu ai râs de neputintele lor?

20.. Ai luat seama sã-si facã datoriile religioase?

21.. Nu te-ai rusinat de ei?

22.. Nu ti-ai cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte plãceri) si în felul

acesta ai lipsit familia de cele trebuitoare?

De esti pãrinte

23.. Ai îndreptat pe copii tãi pe drumul Bisericii, cu fapta si cu cuvântul?

24.. Nu le-ai dat exemplul tãu de certuri, betii, vorbe porcoase, minciunã, furt,

necinste, clevetire, lene?

25.. Nu cumva trãiesti în concubinaj si copiii vãd acest lucru?

26.. Pentru faptele rele: certuri, minciunã, bãtaie, furt, i-ai pedepsit? Nu cumva din

milã i-ai crutat?

27.. Pentru copiii tãi, sotie, sot, frati, surori, pãrinti, ai fãcut rugãciuni?

28.. Nu ai fost prea aspru, sau prea blând cu copiii tãi?

29.. Slugi rele care sã învete copiii lucruri stricãcioase de suflet nu ai tinut? De

esti tutore

30.. Ti-ai îndeplinit toate îndatoririle materiale si morale fatã de copil? De esti

stãpân

31.. Cum te-ai purtat cu servitorii sau ucenicii tãi?

32.. Le-ai plãtit leafa cinstit, nu le-ai retinut pentru cine stie ce motive?

33.. I-ai îndemnat sã-si facã datoriile religioase?

34.. Nu i-ai îndemnat sã facã vreun pãcat? De esti slugã

35.. Ai ascultat stãpânii, patronii etc.?

36.. Ti-ai îndeplinit cu hãrnicie toate datoriile?

37.. Nu le-ai lucrat de mântuialã?

38.. Nu le-ai furat ceva?

39.. Nu le-ai povestit casa?

Porunca a sasea: Sã nu ucizi

1.. Nu cumva ai ucis vreodatã cu voie sau fãrã voie?

2.. Nu doresti sã ucizi, nu ai gânduri de rãzbunare? Ai lãudat pe cineva care a

omorât?

3.. Nu doresti moartea cuiva, fie pentru a-i lua averea, femeia, bãrbatul etc?

4.. Nu ai bãtut pe cineva?

5.. Nu ai amenintat?

6.. Nu urãsti pe cineva, esti împãcat cu toti cunoscutii?

7.. Doresti rãu cuiva, moarte, pagubã?

8.. Te bucuri de rãul ce se întâmplã semenului?

9.. Cum te porti cu cei din jur?

10.. De esti bãrbat ai admis lepãdarea de copii?

11.. De esti femeie, nu ai lepãdat prunc cu voie?

12.. Nu ai cãutat sã te sinucizi direct sau indirect?

13.. Ai fãcut vânãtoare?

Porunca a saptea: Sã nu preacurvesti.

Curvie face cel necãsãtorit; preacurvie cel cãsãtorit.

1.. Nu ai curvit sau de esti cãsãtorit n-ai preacurvit?

2.. Nu trãiesti în concubinaj?

3.. Nu pãcãtuiesti împotriva firii: onanie sau homosexualitate?

4.. Nu cumva poftesti sã curvesti cu bãrbatul sau femeia altuia?

5.. Nu cauti prilej de curvie?

6.. La lucruri rusinoase nu te gândesti prea mult?

7.. Nu cauti sã-ti aduci aminte de asemenea scene?

8.. Nu vrei sã vezi pãrtile rusinoase ale corpului?

9.. Nu vorbesti lucruri rusinoase?

10.. Nu ai citit cãrti care sã-ti producã plãceri sexuale?

11.. Nu ai îndemnat pe altul sã facã acest pãcat?

12.. Nu ai fãcut pe altul sã pãcãtuiascã prin îmbrãcãminte sau gãtire?

Porunca a opta: Sã nu furi.

Preotul nu poate ierta furtul neînapoiat; deci sã restitui ceea ce ai furat si apoi

spovedeste-te.

1.. N-ai furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau vreun om?

2.. N-ai pãgubit pe altii?

3.. Pe cel pãgubit l-ai despãgubit?

4.. De averea altuia, încredintatã tie, ai avut destulã grijã?

5.. Bani sau alte obiecte pe care le-ai luat împrumut, le-ai restituit?

6.. Ai primit lucruri furate?

7.. Lucrurile gãsite le-ai dat înapoi?

8.. N-ai schimbat hotarele pãmântului cu vecinul tãu?

9.. N-ai îndemnat pe altul sã facã acest lucru?

10.. N-ai luat dobândã prea mare?

11.. N-ai falsificat vreo marfã, n-ai vândut-o ca marfã bunã?

12.. La cântar sau socotealã n-ai înselat?

13.. N-ai luat de la cel mai mic decât tine lucruri cu de-a sila?

14.. N-ai luat mitã?

15.. N-ai învãtat copiii sã fure?

16.. N-ai gânduri de îmbogãtire pe cãi necinstite?

Porunca a noua: Sã nu mãrturisesti strâmb împotriva aproapelui.

1.. N-ai jurat strâmb?

2.. N-ai mintit?

3.. N-ai adus mãrturii mincinoase?

4.. Te-ai purtat corect cu semenul tãu?

5.. Nu l-ai mintit?

6.. Nu cumva ai purtat minciuni?

7.. Nu cumva ai umblat cu povesti de la unul la altul?

Porunca a zecea: Sã nu poftesti si sã nu doresti nimic, din ceea ce vezi cã are

fratele tãu.

1.. Dorit-ai femeia, fiica, bãrbatul sau fiul aproapelui tãu?

2.. Dorit-ai averea vecinului?

3.. Nu ai dorit starea socialã a celui mai mare ca tine?

4.. N-ai urât din aceastã cauzã pe vecin?

5.. N-ai dorit casa, sau pãmântul, sau vita, sau lucrul fratelui tãu?

CELE SAPTE PÃCATE DE MOARTE

Mândria

Este izvorul tuturor rãutãtilor sufletesti; ea este o lãcomie spiritualã pentru care

si dracii au cãzut din darul lui Dumnezeu.

1.. Nu esti mândru, fãlos, închipuit?

2.. Nu crezi prea mult în frumusetea sau averea ta, nu te-ai mândrit cu ele?

3.. Cum te porti cu cei mari?

4.. Nu dispretuiesti pe nimeni?

5.. Stai de vorbã cu oricine?

6.. Nu esti fãtarnic, ipocrit (una spui, alta faci)?

7.. Nu te-ai lãudat prin fapte, vorbe, îmbrãcãminte?

8.. Nu ai vorbit ceva spre a fi lãudat?

9.. Nu ai clevetit pe aproapele ca sã-i înjosesti cinstea si vrednicia si spre a te

ridica pe tine?

10.. Ai rãbdat ocara celui ce te-a ocãrât?

11.. Ai iertat pe cei ce s-au supãrat pe tine?

12.. Nu te-ai mândrit cu stiinta, cu cunostintele tale?

Lãcomia

Din abstract, egoismul se concretizeazã prin lãcomie.

Din acest punct de vedere priveste Sf. Apostol Pavel când zice cã lãcomia este

rãdãcina tuturor rãutãtilor.

1.. Nu esti lacom la mâncare sau bãuturã?

2.. Nu vrei sã strângi avere sau alte lucruri?

3.. În strângerea de bani nu esti lacom, n-ai înselat pe aproapele tãu din aceastã

cauzã?

4.. Nu ai mâncat sau ai bãut pe ascuns?

5.. Ai mâncat în sãrbãtori înainte de Sf. Liturghie?

6.. Ai mâncat mortãciuni?

Lenea

Este lipsa de întrebuintare a puterilor trupesti si sufletesti pe care Dumnezeu ni

le-a dãruit ca sã le folosim în viata noastrã

1.. Nu esti lenes?

2.. Nu pierzi timpul fãrã sã lucrezi?

3.. Nu te ocupi cu lucruri rele sau desarte (gãtirea trupului etc.)?

4.. Rugãciunea o faci regulat?

5.. De suflet te îngrijesti?

6.. Datoria ca functionar, lucrãtor, servitor, ti-o faci?

7.. Nu obligi pe cei mai mici sã facã lucrul tãu?

8.. Nu ai cãutat duhovnic mai iertãtor?

9.. Ti-ai îndeplinit canonul?

Mânia

Se întemeiazã tot pe pivotul lãcomiei.

Când omul nu-si poate îndeplini poftele sale, se înfurie cãci este împiedicat de la

scopul sãu cel rãu.

Omul se poate mânia numai contra pãcatului.

1.. N-ai fãcut rele în mânie, înjurãturi, bãtãi, etc.?

2.. Te mânii des? Cât te tine? Stii cã Sf. Pavel a spus: Soarele sã nu apunã este

mânia voastrã (Efeseni 4, 26) ?

3.. Acum esti supãrat pe cineva?

4.. Ai bãtut pe cineva cu bâta, cu palma?

5.. N-ai supãrat sau mustrat pe cineva fãrã temei, cu rãutate?

6.. Ai dorit rãul celui ce ti-a fãcut rãu? Dar celui ce ti-a fãcut bine?

7.. Nu te-ai mâniat pe vecin pe motivul cã e mai bun decât tine? Nu l-ai invidiat?

Nu-ti pare rãu?

8.. Nu ai vãrsat sângele cuiva (în betie)?

9.. Nu te-ai bãtut la duel?

10.. Nu te-ai rugat (în mânie) sã vinã rãul asupra vrãjmasilor tãi?

Zgârcenia

Este materialã si spiritualã.

Materialã este atunci când omul nu voieste sã mângâie trupeste pe cel sãrac, iar

spiritualã când nu voieste sã îndrumeze pe cel nestiutor din rãutate.

1.. Esti zgârcit?

2.. N-ai lipsit de cele necesare pe un vecin din zgârcenie?

3.. Ai ajutat pe sãrac?

4.. La masã ai chemat sãraci sau bogati? Stii cã Mântuitorul ne îndeamnã sã

chemãm la masã pe cei ce nu ne pot chema înapoi.

5.. Nu vinzi prea scump?

6.. Nu înseli?

7.. Nu-ti pare rãu cã ai fãcut vreun bine?

8.. Nu cumva mãnânci putin, te îmbraci prost (pe tine si pe ai tãi) spre a te

îmbogãti?

9.. Nu cumva nu te îngrijesti de sãnãtatea alor tãi, copii, sotie, pãrinti, frati, spre a

nu cheltui bani?

Invidia (cearta sau pizma)

Când cel furios nu poate birui cu mânia lui piedicile care i se opun, si neputând sã

facã altceva, se îndulceste cu inima în patima invidiei, ca sã acopere cinstea si

vrednicia sufleteascã si trupeascã a aproapelui si sã se înalte el.

1.. Esti certat cu cineva?

2.. Îti place sã te certi?

3.. Urãsti pe cineva?

4.. Batjocoresti?

5.. Sfaturi viclene dai?

6.. Acum ai pe cineva invidie?

7.. Vorbesti cu toatã lumea?

8.. Ai poreclit pe cineva?

9.. Nu ai bãgat vrajbã între frati?

10.. Nu porti pizmã pe cineva pentru faptul cã e mai bun ca tine sau se bucurã de

mai multã cinste, avere, situatie socialã etc.?

Desfrânarea (Curvia)

Este tot o lãcomie, dar nu de ordin material sau spiritual, ci de ordin sentimental.

Pãcatul curviei, ca nici un alt pãcat, se face în trup.

Trupul e templul Duhului Sfânt.

(Poti face desfrânare privind sau auzind lucruri care te-ar face sã pãcãtuiesti.

Chiar mâncând, dormind prea mult, vorbind etc.)

1.. Ai cãzut în curvie?

2.. Dar preacurvie?

3.. Nu cumva îti place sã vezi sau sã citesti cãrti care te fac sã pãcãtuiesti cu

gândul, nu cumva îti place sã asculti sau sã vorbesti vorbe porcoase sau de rusine?

Sã stii cã Sf. Pavel ne spune sã nu se audã din gura noastrã nici vorbe spurcate sau

porcoase, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase, nici vorbe nechibzuite.

4.. Nu cumva îti place sã vorbesti cu rost sau fãrã rost?

5.. Nu te stãpâneste nici o patimã?

6.. Nu mãnânci sau dormi prea mult? Stii cã tot Sf. Pavel a spus: Toate îmi sunt

îngãduite, dar nu toate îmi sunt de folos (1 Cor 6, 12).

7.. Nu ai în casã tablouri cu chipuri goale? Nu le privesti cu patimã?

8.. N-ai curvit cu rudenii de sânge sau cu cele spirituale (finã, nase)?

9.. N-ai pipãit trupul altuia cuprins de patima desfrânãrii?

10.. N-ai vrut sã vezi pãrtile rusinoase ale corpului?

PÃCATE STRIGÃTOARE LA CER

A. Uciderea cu voie

1. Ai ucis pe cineva?

2. Ai cãutat sã ucizi?

3. Vrei sã ucizi pe cineva?

4. Vrei sã te rãzbuni luând viata cuiva?

5. Ai bãtut pe cineva?

6. Ai certat, ai amenintat pe cineva?

B. Sodomia (împreunare împotriva firii)

1.. Bãrbat cu bãrbat sau orice fel de animal?

2.. Bãrbat cu femeie împotriva firii?

3.. Onania. Ai fãcut onanie?

B. Oprirea pensiei sau simbriei la orfani, vãduve, muncitori, salariati sau servitori

1.. Ai oprit pensiile sau salariile? Din orice motiv, fie ca despãgubire pentru un

lucru stricat, fie din alte motive?

2.. Retineri partiale sau nedrepte ai fãcut?

3.. Ai plãtit totdeauna pentru ceea ce ti-au lucrat altii?

B. Asuprirea vãduvelor, orfanilor, invalizilor si neputinciosilor

1.. N-ai bãtut copiii, bãtrânii sau orfanii?

2.. Nu ti-ai bãtut joc de ei?

3.. N-ai asuprit pe cel mai mic decât tine?

4.. N-ai râs de ologi sau neputinciosi?

5.. Nu i-ai necãjit?

6.. Nu cumva ai avut datoria sã-i ajuti si nu i-ai ajutat?

7.. Pe cei ce nu ai avut datoria i-ai ajutat sau ai trecut pe lângã ei ca preotul si

levitul din Evanghelia cu Samariteanul milostiv?

8.. Pe orb l-ai fãcut sã cadã conducându-l rãu?

9.. De orice neputincios, surd, gângav, schiop, ciung, chior nu ti-ai bãtut joc?

DATORII FATÃ DE VIATA SUFLETEASCÃ A APROAPELUI

1.. A feri pe altul de a pãcãtui. Ai ferit sau nu ?

2.. A învãta pe cei nestiutori.

3.. A da un sfat bun celui ce are nevoie.

4.. A ne ruga lui Dumnezeu pentru altii.

5.. A mângâia pe cei întristati.

6.. A suferi cu rãbdare când suntem nedreptãtiti.

7.. A ierta greselile altora.

PORUNCI PRIVITOARE LA VIATA TRUPEASCÃ A APROAPELUI

1.. A da hranã celui flãmând. Ai dat sau nu?

2.. A potoli setea celui însetat.

3.. A îmbrãca pe cel gol.

4.. A îngriji pe cel bolnav.

5.. A primi si ospãta pe streini.

6.. A cerceta pe cei din închisori.

7.. A îngropa pe cei morti.

PÃCATE STREINE

1.. Când sfãtuiesti pe altul sã pãcãtuiascã.

2.. Când poruncesti altuia sã pãcãtuiascã.

3.. Când te învoiesti cu altul la pãcat.

4.. Când ajuti pe altul sã pãcãtuiascã.

5.. Când lauzi pe cel ce face pãcatul.

6.. Când poti, dar nu voiesti sã împiedici pe altul de a face pãcatul.

7.. Când stii si nu spui pãcatul altuia (sã i-l spui)

PÃCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT

1.. Nesocotirea harului lui Dumnezeu si încrederea prea mare în tine.

1.. Sã crezi cã Dumnezeu n-are putere sã te ierte, e un pãcat foarte mare.

2.. Sã crezi cã tu esti totul si Dumnezeu n-are nici o putere în lume.

1.. Neîncrederea în Dumnezeu.

2.. Împotrivirea la Adevãrul stabilit de Sfânta Bisericã (sã nu crezi în vreo dogmã).

3.. Lepãdarea de Biserica Ortodoxã. Fereste-te de aceste pãcate, cãci Mântuitorul

spune: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este

vinovat de osânda vesnicã (Marcu, 3, 29).

CELE 9 PORUNCI BISERICESTI

1.. Cercetarea Sfintei Biserici în toate Duminicile si sãrbãtorile legale.

2.. Pãzirea celor patru posturi din an.

3.. Respectul fatã de fetele bisericesti.

4.. Mãrturisirea pãcatelor în cele patru posturi.

5.. A ne feri de eretici.

6.. A ne ruga pentru conducãtorii statului si dregãtorii Bisericii.

7.. A nu face nuntã, petreceri, în post.

8.. A feri Biserica de a i se înstrãina lucrurile.

9.. A pãzi posturile si a face rugãciunile pe care chiriarhul (episcopul) locului le

pune în vremuri grele.

DIFERITE PÃCATE

1.. Neîndeplinirea angajamentelor:

a.. ai îndeplinit pe cele luate în fata lui Dumnezeu, a ta, a aproapelui?

b.. ai îndeplinit canonul dat la Spovedanie?

1.. Furtisag de cele sfinte:

a.. ai mintit la Spovedanie?

b.. ai ocolit sã spui tot si din ce motive?

SFATURI

a.. Spovedeste-te de cel putin patru ori pe an în posturi.

b.. Posteste înainte de spovedanie.

c.. Pãstreazã acelasi duhovnic.

d.. Fã-ti un serios examen de constiintã înainte de a merge la spovedanie.

e.. Scrie pe hârtie pãcatele, altfel le poti uita. Apoi arde hârtia imediat.

f.. Mãrturiseste singur nu numai pãcatele fãcute ci si (pe) cele din inimã.

g.. Nu ascunde nici un pãcat.

h.. Împacã-te cu cel ce ti-a gresit.

i.. Ocoleste prilejul de pãcãtuire.

j.. Pãrãseste pãcatul - angajeazã-te cã nu vei mai pãcãtui.

k.. Regretã pãcatele fãcute.

l.. Fereste-te pe cât poti de ele.

m.. Cuminecã-te numai dacã te simti curat. Altfel vei fi osândit.

n.. Îndeplineste cu sfintenie canonul dat de duhovnic.

o.. Judecã-te singur pentru fiecare pãcat fãcut.

Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie sã stãm sub povata duhovnicului,

care înlãturã voia nepriceputã, fãcând loc voii lãsatã de Dumnezeu în fiecare dintre

noi. Duhovnicul dezvãluie intentiile lui Dumnezeu în noi. Dacã nu stãm sub povata

duhovnicului putem sã intrãm în rãtãciri mai mari ca patimile. Îl simt prieten pe

fiecare suflet care-mi trimite un singur gând de iubire. Si doresc si rog ca fiecare

prieten sã copieze acest îndreptar la spovedanie.

Am scris, cum am putut, în toatã graba, din dorinta curatã de a vã trimite acest

îndreptar la spovedanie.

Cu toatã dragostea, Valeriu


Cel fara pacat dintre voi sa arunce cel dintâi piatra asupra ei.
Ioan 8, 7
Adevarat, adevarat va spun ca voi veti plânge si va veti
tângui, iar lumea se va bucura. Voi va veti întrista, dar
întristarea voastra se va preface în bucurie.
Ioan 16, 20
S-a sculat de la Cina, S-a dezbracat de haine si, luând un
stergar, S-a încins cu el.
Dupa aceea a turnat apa în vasul de spalat si a început sa
spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care
era încins.
Ioan 13, 4-5
Iar la masa era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre
ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus.
Ioan 13, 23
Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi,
asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
Ioan 13, 34
Întru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste
unii fata de altii.
Ioan 13, 35
Ce este pacatul
Pacatul este calcarea legii lui Dumnezeu, calcare voita sau nevoita, cu stiinta sau
fara stiinta, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul.
Pacatul este necinstirea adusa lui Dumnezeu, ocara, dispretuire, defaimare,
nerecunoastere si vatamare adusa fiintei Dumnezeiesti, dintr-un sentiment egoist.
Pacatul este necredinta si neîncredere în Dumnezeu, în legea Lui si prea multa
credinta si încredere în sine, pâna acolo ca omul sa-si fie singur lege, pentru ca de
îndata ce ai calcat Legea lui Dumnezeu, ai urmat o alta lege, fie a ta, fie a diavolului.
Pacatul este a doua rastignire adusa Mântuitorului, caci prin pacat se reînnoiesc
toate batjocurile de altadata si toate bataile primite. Piroanele, sulita, spinii, prin
pacat Mântuitorul le simte din nou. Acum însa nu mai sunt batute de cei ce-L
defaimau si strigau: "Sa se rastigneasca, sa se rastigneasca"... Acum îi sunt
administrate de cei ce zic ca cred în El, ca-I urmeaza poruncile, ca-L iubesc. Acum Îl
scuipa în fata cei ce sunt botezati, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc
crestini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu sulita, cei
pentru care suferit batjocoriri si batai si pentru care ai-a dat sângele Sau pe Golgota
pentru ca sa-I faca fii ai lui Dumnezeu, pentru ca sa le deschida Raiul, sa sfarme
moartea si sa darâme Iadul.
Pacatul este îndepartare de Dumnezeu si în schimb apropiere de diavol, este
îndepartare de casa Tatalui si pazire în tara straina a porcilor diavolului.
Pentru ca suntem robi aceluia caruia îi slujim (Ioan 8, 34), pacatul înseamna robia
diavolului.
Când pacatuiesti nu mai socotesti ceea ce a facut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai
esti fiu, si nu te gândesti la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce pacatuiesc
împotriva Voii Lui.
Prin pacat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru
care au fost facute.
Gura n-a fost facuta de Dumnezeu ca sa înjuram cu ea, sa bârfim si sa blestemam
pe aproapele, ci gura a fost facuta ca, cu ea, sa vorbim lucruri folositoare sufletului.
Mintea nu ti-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, sa gasesti argumentele care te
îndeparteaza de Dumnezeu, ci ca sa gasesti argumentele care te apropie.
Ochii nu au fost facuti spre a privi ceea ce aduce vatamarea sufletului, ci spre a
vedea creatiile lui Dumnezeu si spre a-I aduce multumiri.
Tot asa urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndeparta de
Dumnezeu.
Bunatatea si îndelunga rabdare a lui Dumnezeu nu vrei sa le socotesti ca atare?
Caci sa stii ca tot timpul ti s-a dat ca sa câstigi raiul si tu te pierzi socotind ca El nu
va mai judeca, ca ne va ierta, ca sunt altii mult mai rai decât tine.
Ce urmari are pacatul
Raul pricinuit de el
1.. Prin pacat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu.
Fara acest dar, sufletul ramâne slut.
2.. Prin pacat Duhul Sfânt este luat de la noi si nu mai suntem recunoscuti fii.
3.. Prin pacat pierdem fericirea vesnica a raiului; pierdem posibilitatile unirii cu
Dumnezeu si petrecerea împreuna cu sfintii; pierdem lumina vesnica si odihna.
4.. Câstigam iadul cu focul cel nestins si cu întunericul cel ce este totdeauna.
5.. Prin pacat pierdem toate bunatatile pe care le-am facut înainte, caci Dumnezeu
te va judeca în ceea ce te va gasi facând.
6.. Prin pacat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât esti în pacat).
Spovedania
Nu plângi gândindu-te ca ai pierdut Raiul?
Nu te cutremura mâhnirea adusa lui Dumnezeu?
Nu te înfioara Iadul?
Nu cauti sa-ti dobândesti starea pierduta?
Se mai poate ?
Da! Trebuie numai sa vrei ...
Dumnezeu a stiut dintru început neputinta noastra si ne-a dat posibilitatea
curatirii de pacate. El a stiut ca omul cât va trai va pacatui si ca, fara de greseala,
nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Sai: Oricâte veti lega pe pamânt vor fi
legate în Cer, si oricâte veti dezlega pe pamânt vor fi dezlegate si în Cer, cuvinte
prin care se instituie si Taina Spovedaniei.
Spovedania sau pocainta este o baie din care sufletul scaldat iese usurat de
greutate si curat de murdaria pacatelor, o baie în care se spala si se pierd toate
întinaciunile si greselile noastre.
Spovedania este o doctorie care vindeca sufletul ranit de draci, o doctorie ce
strica otrava pacatului.
Spovedania întoarce pe pacatos de la diavol la Dumnezeu si le pune din nou în
legatura cu Facatorul sau.
Spovedania însemneaza aducerea sufletului la faptele si lucrurile care sunt
pentru si dupa firea lui.
Spovedania reda pe om curat lui Dumnezeu.
Spovedania pregateste sufletul si trupul pentru primirea Sf. Trupului si Sângelui
Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Spovedeste-te în Biserica de patru ori pe an la acelasi Duhovnic.
Când îti faci examenul de constiinta gaseste-te vinovat, nu te justifica; gândestete
la urmatoarele puncte:
1.. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai pacatuit. A doua zi cauta sa
ocolesti momentul potrivit respectiv.
2.. Intentia-ce ai voit de ai pacatuit.
3.. Împrejurarile, ocoleste-le a doua zi.
4.. Locul unde ai pacatuit.
5.. Cât l-ai raspândit-ai îndemnat pe altii.
6.. Numarul... Spovedania trebuie facuta cu zdrobire de inima si cu parere de rau.
Zdrobirea inimii este supararea si durerea ce ti se pricinuieste când îti aduci aminte
de pacat.
Aceasta durere nu sta numai în a simti pacatul, a suspina si a plânge pentru el, ci
sta mai ales în a urî pacatul.
Parerea de rau este durerea ce o simte cel ce se pocaieste pentru ca s-a lipsit de
darul lui Dumnezeu si a câstigat munca.
Biserica a stabilit înainte de spovedanie sa tii un post de sapte zile sau chiar mai
putin. Bolnavii sunt scutiti.
Scrie pacatele pe hârtie si citeste-le singur înaintea Duhovnicului.
Angajeaza-te în fata lui Dumnezeu sa nu le mai faci.
CELE 10 PORUNCI
Porunca întâi: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei afara de
mine.
1.. Crezi în Dumnezeu?
2.. Crezi în Sfânta Treime?
3.. Îl adori pe Dumnezeu?
4.. Îl iubesti?
5.. Îl cunosti? Te-ai silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din cartile Sfintei
Scripturi, cartile bisericesti sau de altundeva?
6.. Nu cumva crezi în farmece?
7.. Nu ai umblat pe la ghicitori, prezicatori?
8.. Nu faci spiritism?
9.. Nu crezi în vise? Crede numai în Dumnezeu.
10.. Nu cumva dai mai multa cinstire unei fiinte sau lucru decât lui Dumnezeu?
11.. Nu pretuiesti banul, mâncarea sau vinul, femeia sau barbatul, mai mult decât
pe Dumnezeu?
12.. Ai cârtit vreodata împotriva lui Dumnezeu?
13.. Nu ai deznadajduit din cauza vreunui necaz, suparare sau orice alt rau venit
asupra ta?
14.. Nu te-ai împotrivit adevarurilor si învataturii crestine?
15.. Nu ai citit carti împotriva credintei?
16.. Nu ai dat altuia sa citeasca?
17.. Nu ai fost la adunarile necredinciosilor?
18.. Nu ai citit cartile si revistele lor cu scopul aflarii altui adevar decât cel al
Bisericii?
19.. Nu ai aparat necredinta sau sectele sau mahomedanismul?
20.. Nu ai dus daruri sectarilor?
21.. Nu crezi în credinte desarte sau pagânesti? Ca mi-a iesit un preot înainte îmi
merge rau, mi-a iesit un cosar îmi merge bine, mi-a iesit cu plinul sau cu golul etc.?
22.. Este Dumnezeu centrul preocuparilor tale?
23.. Ti-ai pus întotdeauna nadejdea în Dumnezeu?
24.. Crezi ca exista Rai sau Iad?
25.. Crezi ca va fi Judecata?
26.. Nu te încrezi prea mult în bunatatea lui Dumnezeu si în felul acesta nu te temi
de judecata?
27.. Nu crezi ca Dumnezeu nu te mai poate ierta din cauza prea multelor (tale) si
grelelor pacate?
28.. Ai cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu?
29.. Ti-ai facut regulat rugaciunile? Seara, dimineata si la prânz?
30.. La Biserica mergi regulat?
31.. La rugaciune si în Biserica te gândesti numai la Dumnezeu?
32.. Peste zi îti mai aduci aminte de Dumnezeu?
33.. Multumiri I-ai adus lui Dumnezeu dupa toate faptele tale?
34.. Si înainte de a face ceva I-ai cerut ajutorul?
35.. Rugaciunile nu le spui câteodata numai din obicei sau sa te scapi?
36.. Nu te gândesti în alta parte în timpul rugaciunii?
37.. Nu-ti vin gânduri ca nu te mai poti mântui?
38.. Nu ai amânat pocairea spre batrânete?
39.. Nu cauti sa mergi târziu la Biserica?
40.. Asculti slujba atent?
41.. Nu râzi, nu vorbesti sau nu te uiti dupa lume în Biserica?
Porunca a doua: Sa nu-ti faci chip cioplit nici asemanarea vreunui lucru, din câte
sunt în cer, pe pamânt, în ape sau sub pamânt, nici sa te închini lor, nici sa le
slujesti.
1.. Nu cumva crezi ca unii oameni sunt mari si au valoarea pe care a avut-o
Mântuitorul? Exemplu: filosofii sau sefii de religii.
2.. Crezi în Sfintele Icoane?
3.. Cel de închinare le dai?
4.. Nu crezi cumva ca Icoana este chiar Sfântul pe care îl zugraveste?
5.. Nu cumva crezi în oameni-femeia ta, barbatul tau, copilul tau, etc?
6.. Nu te închini vreunui lucru, banului, mâncarii, bauturii sau altor placeri?
7.. Nu cumva mintea este singura ta lege si faci numai ceea ce-ti spune ea?
Porunca a treia: Sa nu iei Numele Domnului Dumnezeului tau în desert.
1.. Ai înjurat vreodata de Dumnezeu Tatal sau de Mântuitorul Iisus Hristos?
2.. Ai înjurat de Îngeri, Arhangheli?
3.. Ai înjurat de Sfânta Fecioara?
4.. Ai înjurat de Sfinti, Biserica, Paste, Candela, Icoane, Cruce si altele?
5.. Ai adus numele Domnului drept marturie mincinoasa?
6.. Ai luat altfel de marturii: ochii tai, viata ta, mântuirea sufletului tau? Caci
Mântuitorul a zis: Vorba ta sa fie da si nu; caci ce e mai mult vine de la diavol.
7.. Ai dracuit? Ai trimis pe altii la dracu sau pe tine?
8.. Ai obiceiul sa blestemi pe cei ce-ti fac rau? Mântuitorul ne-a învatat sa ne
rugam pentru ei.
9.. Juramânt fals ai depus?
10.. Dar juramânt adevarat?
11.. Nu întrebuintezi ca juramânt formula "zau", care este prescurtarea lui "pe
Dumnezeul meu"?
Porunca a patra: Adu-ti aminte de Ziua Domnului, sase zile sa lucrezi, iar a saptea
sa o serbezi.
Ziua Domnului este Duminica. Aceeasi valoare o au si toate sarbatorile instituite
de Sfânta Biserica, de peste an.
1. Tinut-ai toate Duminicile si sarbatorile?
2. Fost-ai în toate aceste zile la Biserica?
3. Cei din casa ta le-au tinut, au fost la Sf. Biserica, nu i-ai oprit pentru vreun
lucru?
4. Altora nu le-ai dat de lucru în aceste zile? Nu mergi prea târziu la Biserica?
5. Ziua Domnului o serbezi cum trebuie? Sau e pentru tine o zi obisnuita sau o zi
de chefuri si petreceri? Dimineata mergi la Biserica? Dupa masa citesti carti
folositoare, ziditoare de suflet?
6. Te îngrijesti de suflet mai mult în aceasta zi decât în altele?
7. Nu ai facut sau ai participat la claci?
8. Nu te porti cu necuviinta în Biserica?
9. Nu ai hulit Biserica si pe slujitorii Sf. Altar?
10. Pe preoti îi cinstesti ca pe slujitorii lui Dumnezeu? Nu-i batjocoresti? Nu-i
bârfesti spunându-le pacatele?
11. Te rogi pentru ei? Îi asculti?
Porunca a cincea: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa-ti fie tie bine si sa
traiesti ani multi.
1.. Nu ti-ai batut parintii sau socrii?
2.. Nu i-ai înjurat sau persecutat?
3.. Ai ascultat sfaturile lor?
4.. Nu i-ai înselat cu ceva?
5.. Nu le-ai speculat buna credinta?
6.. Când au fost în necazuri i-ai ajutat?
7.. Slujbe dupa moarte le-ai facut?
8.. Fratii, surorile, le-ai ajutat?
9.. Ai purtat grija de sotie, de copii? Caci Sf. Pavel zice: Daca nu poarta cineva
grija de ai lui si mai ales de cei din casa sa, s-a lepadat de credinta si este mai rau
decât un necredincios. (1 Timotei 5, 8)
10.. Nu ti-ai batut sotia? Nu te-ai purtat rau cu ea? N-ai înjurat- o?
11.. Sotul ti l-ai cinstit? Sotia sau sotul ti-ai iubit ca pe tine însuti?
12.. Nu ti-ai înselat sotul sau sotia?
13.. Nu i-ai facut viata mai grea? Nu esti cicalitor?
14.. De cele sufletesti ale celor din casa ta te-ai îngrijit suficient?
15.. Cum te-ai purtat cu parintii sufletesti? Nasi, profesori, preoti? I-ai respectat si
i-ai ajutat?
16.. Nu ai fost obraznic sau încapatânat cu parintii?
17.. Nu i-ai suparat? Mâniat?
18.. Nu i-ai vorbit de rau, batjocorit?
19.. Nu ai râs de neputintele lor?
20.. Ai luat seama sa-si faca datoriile religioase?
21.. Nu te-ai rusinat de ei?
22.. Nu ti-ai cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte placeri) si în felul
acesta ai lipsit familia de cele trebuitoare?
De esti parinte
23.. Ai îndreptat pe copii tai pe drumul Bisericii, cu fapta si cu cuvântul?
24.. Nu le-ai dat exemplul tau de certuri, betii, vorbe porcoase, minciuna, furt,
necinste, clevetire, lene?
25.. Nu cumva traiesti în concubinaj si copiii vad acest lucru?
26.. Pentru faptele rele: certuri, minciuna, bataie, furt, i-ai pedepsit? Nu cumva din
mila i-ai crutat?
27.. Pentru copiii tai, sotie, sot, frati, surori, parinti, ai facut rugaciuni?
28.. Nu ai fost prea aspru, sau prea blând cu copiii tai?
29.. Slugi rele care sa învete copiii lucruri stricacioase de suflet nu ai tinut? De
esti tutore
30.. Ti-ai îndeplinit toate îndatoririle materiale si morale fata de copil? De esti
stapân
31.. Cum te-ai purtat cu servitorii sau ucenicii tai?
32.. Le-ai platit leafa cinstit, nu le-ai retinut pentru cine stie ce motive?
33.. I-ai îndemnat sa-si faca datoriile religioase?
34.. Nu i-ai îndemnat sa faca vreun pacat? De esti sluga
35.. Ai ascultat stapânii, patronii etc.?
36.. Ti-ai îndeplinit cu harnicie toate datoriile?
37.. Nu le-ai lucrat de mântuiala?
38.. Nu le-ai furat ceva?
39.. Nu le-ai povestit casa?
Porunca a sasea: Sa nu ucizi
1.. Nu cumva ai ucis vreodata cu voie sau fara voie?
2.. Nu doresti sa ucizi, nu ai gânduri de razbunare? Ai laudat pe cineva care a
omorât?
3.. Nu doresti moartea cuiva, fie pentru a-i lua averea, femeia, barbatul etc?
4.. Nu ai batut pe cineva?
5.. Nu ai amenintat?
6.. Nu urasti pe cineva, esti împacat cu toti cunoscutii?
7.. Doresti rau cuiva, moarte, paguba?
8.. Te bucuri de raul ce se întâmpla semenului?
9.. Cum te porti cu cei din jur?
10.. De esti barbat ai admis lepadarea de copii?
11.. De esti femeie, nu ai lepadat prunc cu voie?
12.. Nu ai cautat sa te sinucizi direct sau indirect?
13.. Ai facut vânatoare?
Porunca a saptea: Sa nu preacurvesti.
Curvie face cel necasatorit; preacurvie cel casatorit.
1.. Nu ai curvit sau de esti casatorit n-ai preacurvit?
2.. Nu traiesti în concubinaj?
3.. Nu pacatuiesti împotriva firii: onanie sau homosexualitate?
4.. Nu cumva poftesti sa curvesti cu barbatul sau femeia altuia?
5.. Nu cauti prilej de curvie?
6.. La lucruri rusinoase nu te gândesti prea mult?
7.. Nu cauti sa-ti aduci aminte de asemenea scene?
8.. Nu vrei sa vezi partile rusinoase ale corpului?
9.. Nu vorbesti lucruri rusinoase?
10.. Nu ai citit carti care sa-ti produca placeri sexuale?
11.. Nu ai îndemnat pe altul sa faca acest pacat?
12.. Nu ai facut pe altul sa pacatuiasca prin îmbracaminte sau gatire?
Porunca a opta: Sa nu furi.
Preotul nu poate ierta furtul neînapoiat; deci sa restitui ceea ce ai furat si apoi
spovedeste-te.
1.. N-ai furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau vreun om?
2.. N-ai pagubit pe altii?
3.. Pe cel pagubit l-ai despagubit?
4.. De averea altuia, încredintata tie, ai avut destula grija?
5.. Bani sau alte obiecte pe care le-ai luat împrumut, le-ai restituit?
6.. Ai primit lucruri furate?
7.. Lucrurile gasite le-ai dat înapoi?
8.. N-ai schimbat hotarele pamântului cu vecinul tau?
9.. N-ai îndemnat pe altul sa faca acest lucru?
10.. N-ai luat dobânda prea mare?
11.. N-ai falsificat vreo marfa, n-ai vândut-o ca marfa buna?
12.. La cântar sau socoteala n-ai înselat?
13.. N-ai luat de la cel mai mic decât tine lucruri cu de-a sila?
14.. N-ai luat mita?
15.. N-ai învatat copiii sa fure?
16.. N-ai gânduri de îmbogatire pe cai necinstite?
Porunca a noua: Sa nu marturisesti strâmb împotriva aproapelui.
1.. N-ai jurat strâmb?
2.. N-ai mintit?
3.. N-ai adus marturii mincinoase?
4.. Te-ai purtat corect cu semenul tau?
5.. Nu l-ai mintit?
6.. Nu cumva ai purtat minciuni?
7.. Nu cumva ai umblat cu povesti de la unul la altul?
Porunca a zecea: Sa nu poftesti si sa nu doresti nimic, din ceea ce vezi ca are
fratele tau.
1.. Dorit-ai femeia, fiica, barbatul sau fiul aproapelui tau?
2.. Dorit-ai averea vecinului?
3.. Nu ai dorit starea sociala a celui mai mare ca tine?
4.. N-ai urât din aceasta cauza pe vecin?
5.. N-ai dorit casa, sau pamântul, sau vita, sau lucrul fratelui tau?
CELE SAPTE PACATE DE MOARTE
Mândria
Este izvorul tuturor rautatilor sufletesti; ea este o lacomie spirituala pentru care
si dracii au cazut din darul lui Dumnezeu.
1.. Nu esti mândru, falos, închipuit?
2.. Nu crezi prea mult în frumusetea sau averea ta, nu te-ai mândrit cu ele?
3.. Cum te porti cu cei mari?
4.. Nu dispretuiesti pe nimeni?
5.. Stai de vorba cu oricine?
6.. Nu esti fatarnic, ipocrit (una spui, alta faci)?
7.. Nu te-ai laudat prin fapte, vorbe, îmbracaminte?
8.. Nu ai vorbit ceva spre a fi laudat?
9.. Nu ai clevetit pe aproapele ca sa-i înjosesti cinstea si vrednicia si spre a te
ridica pe tine?
10.. Ai rabdat ocara celui ce te-a ocarât?
11.. Ai iertat pe cei ce s-au suparat pe tine?
12.. Nu te-ai mândrit cu stiinta, cu cunostintele tale?
Lacomia
Din abstract, egoismul se concretizeaza prin lacomie.
Din acest punct de vedere priveste Sf. Apostol Pavel când zice ca lacomia este
radacina tuturor rautatilor.
1.. Nu esti lacom la mâncare sau bautura?
2.. Nu vrei sa strângi avere sau alte lucruri?
3.. În strângerea de bani nu esti lacom, n-ai înselat pe aproapele tau din aceasta
cauza?
4.. Nu ai mâncat sau ai baut pe ascuns?
5.. Ai mâncat în sarbatori înainte de Sf. Liturghie?
6.. Ai mâncat mortaciuni?
Lenea
Este lipsa de întrebuintare a puterilor trupesti si sufletesti pe care Dumnezeu ni
le-a daruit ca sa le folosim în viata noastra
1.. Nu esti lenes?
2.. Nu pierzi timpul fara sa lucrezi?
3.. Nu te ocupi cu lucruri rele sau desarte (gatirea trupului etc.)?
4.. Rugaciunea o faci regulat?
5.. De suflet te îngrijesti?
6.. Datoria ca functionar, lucrator, servitor, ti-o faci?
7.. Nu obligi pe cei mai mici sa faca lucrul tau?
8.. Nu ai cautat duhovnic mai iertator?
9.. Ti-ai îndeplinit canonul?
Mânia
Se întemeiaza tot pe pivotul lacomiei.
Când omul nu-si poate îndeplini poftele sale, se înfurie caci este împiedicat de la
scopul sau cel rau.
Omul se poate mânia numai contra pacatului.
1.. N-ai facut rele în mânie, înjuraturi, batai, etc.?
2.. Te mânii des? Cât te tine? Stii ca Sf. Pavel a spus: Soarele sa nu apuna este
mânia voastra (Efeseni 4, 26) ?
3.. Acum esti suparat pe cineva?
4.. Ai batut pe cineva cu bâta, cu palma?
5.. N-ai suparat sau mustrat pe cineva fara temei, cu rautate?
6.. Ai dorit raul celui ce ti-a facut rau? Dar celui ce ti-a facut bine?
7.. Nu te-ai mâniat pe vecin pe motivul ca e mai bun decât tine? Nu l-ai invidiat?
Nu-ti pare rau?
8.. Nu ai varsat sângele cuiva (în betie)?
9.. Nu te-ai batut la duel?
10.. Nu te-ai rugat (în mânie) sa vina raul asupra vrajmasilor tai?
Zgârcenia
Este materiala si spirituala.
Materiala este atunci când omul nu voieste sa mângâie trupeste pe cel sarac, iar
spirituala când nu voieste sa îndrumeze pe cel nestiutor din rautate.
1.. Esti zgârcit?
2.. N-ai lipsit de cele necesare pe un vecin din zgârcenie?
3.. Ai ajutat pe sarac?
4.. La masa ai chemat saraci sau bogati? Stii ca Mântuitorul ne îndeamna sa
chemam la masa pe cei ce nu ne pot chema înapoi.
5.. Nu vinzi prea scump?
6.. Nu înseli?
7.. Nu-ti pare rau ca ai facut vreun bine?
8.. Nu cumva manânci putin, te îmbraci prost (pe tine si pe ai tai) spre a te
îmbogati?
9.. Nu cumva nu te îngrijesti de sanatatea alor tai, copii, sotie, parinti, frati, spre a
nu cheltui bani?
Invidia (cearta sau pizma)
Când cel furios nu poate birui cu mânia lui piedicile care i se opun, si neputând sa
faca altceva, se îndulceste cu inima în patima invidiei, ca sa acopere cinstea si
vrednicia sufleteasca si trupeasca a aproapelui si sa se înalte el.
1.. Esti certat cu cineva?
2.. Îti place sa te certi?
3.. Urasti pe cineva?
4.. Batjocoresti?
5.. Sfaturi viclene dai?
6.. Acum ai pe cineva invidie?
7.. Vorbesti cu toata lumea?
8.. Ai poreclit pe cineva?
9.. Nu ai bagat vrajba între frati?
10.. Nu porti pizma pe cineva pentru faptul ca e mai bun ca tine sau se bucura de
mai multa cinste, avere, situatie sociala etc.?
Desfrânarea (Curvia)
Este tot o lacomie, dar nu de ordin material sau spiritual, ci de ordin sentimental.
Pacatul curviei, ca nici un alt pacat, se face în trup.
Trupul e templul Duhului Sfânt.
(Poti face desfrânare privind sau auzind lucruri care te-ar face sa pacatuiesti.
Chiar mâncând, dormind prea mult, vorbind etc.)
1.. Ai cazut în curvie?
2.. Dar preacurvie?
3.. Nu cumva îti place sa vezi sau sa citesti carti care te fac sa pacatuiesti cu
gândul, nu cumva îti place sa asculti sau sa vorbesti vorbe porcoase sau de rusine?
Sa stii ca Sf. Pavel ne spune sa nu se auda din gura noastra nici vorbe spurcate sau
porcoase, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase, nici vorbe nechibzuite.
4.. Nu cumva îti place sa vorbesti cu rost sau fara rost?
5.. Nu te stapâneste nici o patima?
6.. Nu manânci sau dormi prea mult? Stii ca tot Sf. Pavel a spus: Toate îmi sunt
îngaduite, dar nu toate îmi sunt de folos (1 Cor 6, 12).
7.. Nu ai în casa tablouri cu chipuri goale? Nu le privesti cu patima?
8.. N-ai curvit cu rudenii de sânge sau cu cele spirituale (fina, nase)?
9.. N-ai pipait trupul altuia cuprins de patima desfrânarii?
10.. N-ai vrut sa vezi partile rusinoase ale corpului?
PACATE STRIGATOARE LA CER
A. Uciderea cu voie
1. Ai ucis pe cineva?
2. Ai cautat sa ucizi?
3. Vrei sa ucizi pe cineva?
4. Vrei sa te razbuni luând viata cuiva?
5. Ai batut pe cineva?
6. Ai certat, ai amenintat pe cineva?
B. Sodomia (împreunare împotriva firii)
1.. Barbat cu barbat sau orice fel de animal?
2.. Barbat cu femeie împotriva firii?
3.. Onania. Ai facut onanie?
B. Oprirea pensiei sau simbriei la orfani, vaduve, muncitori, salariati sau servitori
1.. Ai oprit pensiile sau salariile? Din orice motiv, fie ca despagubire pentru un
lucru stricat, fie din alte motive?
2.. Retineri partiale sau nedrepte ai facut?
3.. Ai platit totdeauna pentru ceea ce ti-au lucrat altii?
B. Asuprirea vaduvelor, orfanilor, invalizilor si neputinciosilor
1.. N-ai batut copiii, batrânii sau orfanii?
2.. Nu ti-ai batut joc de ei?
3.. N-ai asuprit pe cel mai mic decât tine?
4.. N-ai râs de ologi sau neputinciosi?
5.. Nu i-ai necajit?
6.. Nu cumva ai avut datoria sa-i ajuti si nu i-ai ajutat?
7.. Pe cei ce nu ai avut datoria i-ai ajutat sau ai trecut pe lânga ei ca preotul si
levitul din Evanghelia cu Samariteanul milostiv?
8.. Pe orb l-ai facut sa cada conducându-l rau?
9.. De orice neputincios, surd, gângav, schiop, ciung, chior nu ti-ai batut joc?
DATORII FATA DE VIATA SUFLETEASCA A APROAPELUI
1.. A feri pe altul de a pacatui. Ai ferit sau nu ?
2.. A învata pe cei nestiutori.
3.. A da un sfat bun celui ce are nevoie.
4.. A ne ruga lui Dumnezeu pentru altii.
5.. A mângâia pe cei întristati.
6.. A suferi cu rabdare când suntem nedreptatiti.
7.. A ierta greselile altora.
PORUNCI PRIVITOARE LA VIATA TRUPEASCA A APROAPELUI
1.. A da hrana celui flamând. Ai dat sau nu?
2.. A potoli setea celui însetat.
3.. A îmbraca pe cel gol.
4.. A îngriji pe cel bolnav.
5.. A primi si ospata pe streini.
6.. A cerceta pe cei din închisori.
7.. A îngropa pe cei morti.
PACATE STREINE
1.. Când sfatuiesti pe altul sa pacatuiasca.
2.. Când poruncesti altuia sa pacatuiasca.
3.. Când te învoiesti cu altul la pacat.
4.. Când ajuti pe altul sa pacatuiasca.
5.. Când lauzi pe cel ce face pacatul.
6.. Când poti, dar nu voiesti sa împiedici pe altul de a face pacatul.
7.. Când stii si nu spui pacatul altuia (sa i-l spui)
PACATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT
1.. Nesocotirea harului lui Dumnezeu si încrederea prea mare în tine.
1.. Sa crezi ca Dumnezeu n-are putere sa te ierte, e un pacat foarte mare.
2.. Sa crezi ca tu esti totul si Dumnezeu n-are nici o putere în lume.
1.. Neîncrederea în Dumnezeu.
2.. Împotrivirea la Adevarul stabilit de Sfânta Biserica (sa nu crezi în vreo dogma).
3.. Lepadarea de Biserica Ortodoxa. Fereste-te de aceste pacate, caci Mântuitorul
spune: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este
vinovat de osânda vesnica (Marcu, 3, 29).
CELE 9 PORUNCI BISERICESTI
1.. Cercetarea Sfintei Biserici în toate Duminicile si sarbatorile legale.
2.. Pazirea celor patru posturi din an.
3.. Respectul fata de fetele bisericesti.
4.. Marturisirea pacatelor în cele patru posturi.
5.. A ne feri de eretici.
6.. A ne ruga pentru conducatorii statului si dregatorii Bisericii.
7.. A nu face nunta, petreceri, în post.
8.. A feri Biserica de a i se înstraina lucrurile.
9.. A pazi posturile si a face rugaciunile pe care chiriarhul (episcopul) locului le
pune în vremuri grele.
DIFERITE PACATE
1.. Neîndeplinirea angajamentelor:
a.. ai îndeplinit pe cele luate în fata lui Dumnezeu, a ta, a aproapelui?
b.. ai îndeplinit canonul dat la Spovedanie?
1.. Furtisag de cele sfinte:
a.. ai mintit la Spovedanie?
b.. ai ocolit sa spui tot si din ce motive?
SFATURI
a.. Spovedeste-te de cel putin patru ori pe an în posturi.
b.. Posteste înainte de spovedanie.
c.. Pastreaza acelasi duhovnic.
d.. Fa-ti un serios examen de constiinta înainte de a merge la spovedanie.
e.. Scrie pe hârtie pacatele, altfel le poti uita. Apoi arde hârtia imediat.
f.. Marturiseste singur nu numai pacatele facute ci si (pe) cele din inima.
g.. Nu ascunde nici un pacat.
h.. Împaca-te cu cel ce ti-a gresit.
i.. Ocoleste prilejul de pacatuire.
j.. Paraseste pacatul - angajeaza-te ca nu vei mai pacatui.
k.. Regreta pacatele facute.
l.. Fereste-te pe cât poti de ele.
m.. Cumineca-te numai daca te simti curat. Altfel vei fi osândit.
n.. Îndeplineste cu sfintenie canonul dat de duhovnic.
o.. Judeca-te singur pentru fiecare pacat facut.
Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie sa stam sub povata duhovnicului,
care înlatura voia nepriceputa, facând loc voii lasata de Dumnezeu în fiecare dintre
noi. Duhovnicul dezvaluie intentiile lui Dumnezeu în noi. Daca nu stam sub povata
duhovnicului putem sa intram în rataciri mai mari ca patimile. Îl simt prieten pe
fiecare suflet care-mi trimite un singur gând de iubire. Si doresc si rog ca fiecare
prieten sa copieze acest îndreptar la spovedanie.
Am scris, cum am putut, în toata graba, din dorinta curata de a va trimite acest
îndreptar la spovedanie.
Cu toata dragostea, Valeriu

MAICA DOMNULUI: APEL LA CONSTIINTA MAMELOR CARE-SI UCID PRUNCII IN PANTECE !

MAICA DOMNULUI: APEL LA CONSTIINTA MAMELOR CARE-SI UCID PRUNCII IN PANTECE ! BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                           

APEL LA CONSTIINTA MAMELOR CARE-SI UCID PRUNCII IN PANTECE !

N-AI VRUT SA FII MAMA CE-AM GRESIT EU MAMA,VIATA SA MI-O IEI? MA ALUNGI DIN TINE,DE CE NU MA VREI? N-AM CUM SA MA APAR,SA STRIG …N-AM PUTERE. TE IUBESC ,MAMICO,CAT NU POTI TU CERE. UNDE MI-E MORMANTUL,IN CARE CIMITIR? N-AI VRUT SA GUST ,MAMA,AL VIETII SFANT POTIR. ITI VOI ZICE” MAMA”CHIAR DE NU-MI ESTI MAMA. STRIGA-MA PE NUME…NU STIU CUM MA CHEAMA! MI-AI PUS CAPAT ,MAMA,ZILELOR DE VIS, TE IUBESC ,MAMICO,CHIAR DE M-AI UCIS. NU-MI CUNOSTI TU CHIPUL CA SA-L PUI IN RAMA, DESI MI-AI LUAT VIATA,TOT MI-ESTI DRAGA, MAMA. GLASUL CONSTIINTEI L-AI LASAT DEOPARTE. TOCMAI TU IUBIRE MA TRIMITI LA MOARTE? TU DIN NECREDINTA TE-AI IUBIT PE SINE, EU CU ATAT MAI TARE TE IUBEAM PE TINE. IAR LA JUDECATA CUM SA TE PREZINTI? NU VA FI SCAPARE,N-AI SA POTI SA MINTI. UCIGASA FAPTA TU N-O POTI ASCUNDE, N-O SA AI CUVINTE PENTRU A RASPUNDE. SUNT ATATEA MAME CE-SI DORESC COPII, DATI-NE O SANSA SA RAMANEM VII. CIN’SA PLANGA,DOAMNE ;NOAPTEA-ATATOR DRAME, CINE SA TREZEASCA ZECI DE MII DE MAME? CUVANT DESPRE AVORT  - PR.ARHIM.CLEOPA ILIE Adam şi Eva, după ce au fost scoşi din raiul pămîntesc pentru păcatul neascultării de Dumnezeu, s-au însoţit şi născînd Eva Primul copil, anume Cain, a zis lui Adam: Am dobîndit om prin ajutorul lui Dumnezeu (Facere 4,1). Deci, naşterea de prunci, de orice sex, se face prin ajutorul lui Dumnezeu, fie că este bun creştin, fie că este pagîn, şi fiecare nou-născut are în sine, afară de trupul pămîntesc, şi scînteia dumnezeirii, adică sufletul nemuritor. Căci spune Sfînta Scriptură: domnul Dumnezeu a făcut om din ţărîna pămîntului şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a facut om suflet viu(Facere 2,7). Suflet viu, adică nemuritor. Astfel, la zămislirea fiecărui prunc în pîntecele maicii sale, Dumnezeu pune încă de la început suflet nemuritor în fiecare om. De aceea şi proorocul David, insuflat de Duhul Sfînt, zice: Că Tu ai zidit rărunchii mei, sprijinitu-m-ai din pîntecele maicii mele… Minunate-s lucrurile Tale, Doamne şi sufletul meu le cunoste foarte…(Psalm 138,13-16). Sufeltul pruncului se zămisleşte în pîntecele maicii sale numai prin lucrarea Domnului şi chiar şi zilele lui îi sunt socotite de Dumnezeu cît să trăiască pe pamînt, încă înaite de a se zămisli. Prin avort se întelege uciderea pruncilor în pîntece prin tot felul de mijloace. Deoarece fătul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar în clipa zămislirii, pentru aceea avortul este combătut de Biserică şi de Sfinţii Părinţi cu atîta tărie; pentru că se ucide viaţa, se pierde sufletul, atît a celui ucis, cît şi acelui care săvîrşeşte uciderea şi se calcă porunca lui Dumnezeu, Care zice: Creşteţi şi vă înmulţiţi(Facere 1,28). Se calcă şi poruca a V-a din Decalog, care zice: Să nu ucizi (Iesire 20,13). Prin avort se ameninţă viaţa de pe pămînt, se calcă porunca creaţiei dată de Dumnezeu în rai, se atentează la viaţa celor mai nevinovate fiinţe omeneşti, care sunt copiii; se destramă familia, se îmbolnăveşte societatea întreagă şi se aduc peste cei vinovaţi cumplite pedepse dumnezeieşti, atît în viaţa, cît şi după moarte. Apoi, sufletele copiilor avortaţi, nefiind botezaţi, nu pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci aşteaptă acea ziuă infricoşată a Judecăţii, cînd singuri vor acuza pe părinţii care i-au ucis în faţa Dreptului Judecator Iisus Hristos. Iată pentru ce avortul este crima, adică ucidere de om şi trebuie combătut cu toată tăria de Biserica şi de păstorii ei. Femeile care işi avortează copiii, indiferent prin ce mijloace, se numesc ucigaşe de copii, iar nu mame, şi primesc pedepse grele încă din viaţă aceasta. Iată ce spun şi canoanele Sfinţilor Părinţi în legătură cu păcatul uciderii de prunci: „Despre femeile care păcătuiesc şi-şi omoară fătul în pîntece, forţîndu-se să facă ucideri, să se oprească, după hotărîrea dată mai înainte, ca să se împărtăşească la ieşirea din viaţa. Dar procedînd cu iubire de oameni, după cum am aflat, hotărîm ca să fie oprite vreme de zece ani după treptele canonisirilor hotărîte” (Ancira, 21). „Femeile care dau buruieni otrăvitoare şi pierzătoare, precum şi cele ce primesc otrăvurile omorîtoare de prunci, să se supună canonului de 20 de ani al ucigasului” (VI Ecumenic, 91; Sfîntul Vasile cel Mare, 56). „Femeia care bea ierburi ca să-şi piardă rodul trupului şi să nu nască coconi, aceea să aibă pocanie cinci ani şi mătănii cîte trei sute pe zi. Iar de va face şi bărbatul aşa, mai rău este. Nici Biserica să nu-i primească prescura lui, nici prinosul lui, de nu se va pocai” (Pravila Bisericească, Govora, 20). „Femeia de va zămisli şi va bea ceva ca să se lepede începerea dintr-însa, să se pocăiască opt ani şi mătănii 367 zilnic; iar de i se va întîmpla ei a muri să nu se îngroape în cimitir”(Ibidem, 115; Indreptarea legii cap.364). „Femeia care a născut pe cale şi nu a purtat grijă de prunc, să fie supusă vinovaţiei ucigaşului”(Sfîntul Vasile, 33). Femeile care mor făcînd avort nu pot fi pomenite la nici o slujbă. Deci, să înţeleagă femeile care îşi ucid copiii, că sunt ucigaşe ale zidirii lui Dumnezeu şi vinovate de gheena focului. Căci dacă numai a urî pe cineva se socoteste ucidere de oameni, după cuvîntul lui Hristos, Care zice: Cel ce urăşte pe fratele său, ucigaş de oameni este(I Ioan 3,15) – şi orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică – oare ce urgie a lui Dumnezeu va ajunge pe acea mamă care-şi ucide propriul său copil, chiar de ar fi zămislit prin puterea lui Dumnezeu, de numai o clipa ? Deci, să ştie orice femeie care şi-a ucis copiii, ori în ce chip, că nu va scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu de nu se va pocăi, părăsind păcatele, spovedindu-se şi făcînd canon (oprire de la Sfînta Impărtăşanie, născînd copii, făcînd milostenie şi alte fapte bune). Să nu spună că era zămislit numai de o zi sau de un ceas, că Dumnezeu nu caută la timp ci la intenţia gîndului. Dacă cineva ar semăna în ţarină sa grîu, porumb sau altceva şi altul, venind, ar distruge semănătura sa, apoi nu l-ar da în judecata şi nu i-ar cere despăgubire ? Dar Dumnezeu va lasă nepedepsiţi pe cei ce distrug sămînţa şi ţarina unde se zămislesc pruncii ? Să-şi aducă aminte femeile ucigaşe de copii, de Cain, care a facut o singură ucidere şi s-a pedepsit încă din viaţă cu şapte feluri de pedepse. Este clar că femeia nu trebuie în nici un caz să se supună bărbatului ei, cind acela o îndeamnă, sau o sileşte la avort, adică la ucidere sau la pază de a nu naşte prunci. Sfîntul Apostol Pavel zice asa: Femei, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, întru Domnul(Coloseni 3, 18). Aici trebuie să înţelegem că nu întru toate se cuvine femeii să se supună bărbatului, ci numai la cele ce se cuvin în Domnul. Poate bărbatul să o îndemne şi la lucruri fărădelege, la furat, la fumat, la beţie, la ură, la ceartă, la desfrînare, la ucidere, la secte, la necredinţă, etc. La aceasta nu se cuvine a se supune bărbatului, măcar şi moarte de ar răbda de la el. Că nu se cade a iubi şi asculta de bărbat mai mult decît legea lui Dumnezeu. Iar dacă femeia este bolnavă şi din aceast motiv vrea să-şi piardă copiii, niciodată o pricină ca aceasta nu o va scăpa pe ea de osînda cea veşnică, de-şi va ucide pruncii ei. Boala, însă, de multe ori, o trimite Dumnezeu ca o pedeapsa pentru păcate (Numerii 11,33; Levitic 26,16; Deuteronom 28, 15; 22, 59; II Regi 7, 14; Iov 33, 19-23; Psalm 105, 17-18; I Corinteni 11, 30 etc.). Iar dacă vreo femeie este bolnavă, nu la ucidere de prunci să-şi găsească scăpare de pedeapsa lui Dumnezeu. Ci, să se roage lui Dumnezeu cu umilinţă, cu post şi cu durere în inimă, căci la El este puterea şi îndurarea de vindecare a celor bolnavi. Femeia creştină şi credincioasă, mai înainte de naştere este datoare să se spovedească la duhovnicul ei, să se împărtăşească cu Trupul şi Sîngele lui Hristos, chiar dacă are vreun canon de făcut şi, astfel, să se pregătească de moarte. Tocmai de aceea Sfînta Biserică dă voie femeilor inaite de naştere să se împărtăşească, chiar de ar fi oprite mulţi ani, căci Biserica lui Hristos are în vedere durerile naşterii şi primejdiile morţii pentru mamele care nasc. O adevărată mamă creştină trebuie să fie gata întotdeauna de o jertfă totală la naştere, adică de moarte. Prin durerile naşterii, femeia cîştigă mîntuirea sufletului ei, după cuvîntul Sfîntului Pavel, care zice: Dar se va mîntui (femeia) prin naştere de fii, dacă stăruie cu deplină înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie(I Timotei 2, 15). Durerile naşterii s-au dat femeii, ca un canon pentru greşeala ei cea dintîi, după cuvîntul Domnului, care zice: Inmulţind, voi înmulţi necazurile tale şi suspinul tău, în dureri vei naşte fii şi spre bărbatul tău va fi întoarcerea ta şi el te va stăpîni (Facere 3, 16). Aşadar, să înţeleagă femeile cele întelepte şi credincioase şi să primească canonul cel dat lor de Preabunul Dumnezeu cu toată bucuria şi mulţumirea, că este spre iertarea păcatelor şi spre mîntuirea sufletelor lor. Iar dacă vreuna din ele va muri în chinurile naşterii, pe altarul jertfei, şi va avea dreapta credinţă, aceea se va mîntui, cum spune Sfîntul Pavel, şi cu mucenicii se va socoti. Căci Biserica lui Hristos nu acceptă nici un motiv pentru uciderea de copii, adică, sărăcie, primejdie, copii mulţi, bărbaţi răi etc. Toţi creştinii sunt datori să se jerfească pînă la moarte, acolo unde i-a rînduit Dumnezeu să trăiască. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! de Arhimandrit CLEOPA ILIE .

Rugaciune de dimineata scrisa de Parintele Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

(primita de la Gheorghe Moraru si Maica Eftimia Ciungan, manastirea Hurezu)

SFÂNTUL NECTARIE - Povestea unei minuni

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...


Vizitatorii care ajung la mânăstirea Eghina din Grecia afirmă că de ziua lui, Sfântul Nectarie deschide, uneori, ochii. Una din multele sale minuni

Acum cinci veri, circula prin oraş un pliant cu semnele de alertă ale aluniţelor. ADAS, scris vertical, fiecare literă conducându-te către o spaimă particulară (A = asimetrie, D = dimen­siu­ne etc.)

Nu l-am refuzat când mi-a fost întins, aşa cum refuz, de regulă, orice alt pliant de la ambulanţi. I-am aruncat o privire indiferentă în lift, dar apoi una pli­nă de grijă soţului meu, care stătea cu bustul gol, aplecat peste cădiţa în care o spălam pe Sofia noastră mică. Avea pe spate 1000 de semne şi aluniţe. Printre ele, una mare, în două culori, care semăna leit cu una din pozele de pe pliant. "Ha-ha-ha, ai cancer", am glu­mit, apoi ne-am văzut mai departe de băiţă şi de viaţa noas­tră de părinţi tineri, cu doi copii cruzi.
Pentru că una dintre colegele mele de birou se plângea că are o aluniţă cu halou, am sunat o prietenă să-mi recomande un doctor dermatolog. Pe lângă ea, am făcut o programare şi pentru soţul meu, şi s-a în­tâm­plat să fie exact de ziua lui. A mormăit, s-a codit, mi-a spus că sunt nebună, dar a venit. Colega mea avea un halou închipuit. Pe noi, în schimb, doctorul ne-a programat pentru operaţie în regim fulger a doua zi. "Doamnă, ce să vă spun..." s-a codit medicul. "Este un melanom, dar sperăm să fie un Clark II". Biopsia a du­rat două săptămâni, timp în care am intrat pe toate fo­rumurile de cancer de piele şi am aflat cum stăm: era cea mai rapidă formă de tumoră; unul dintre cei mai periculoşi adversari, care metastazează aproa­pe instantaneu; iar tinereţea nu era deloc un atu, mai degrabă o împrejurare agravantă.
Ca să nu plâng acasă sau la birou, am stat jumătate de zi din fiecare zi a celor două săptămâni, într-un in­ternet café de lângă Universitate. Îmi făcusem prieteni noi: o mamă de doi copii, medic, cu un soţ la fel de bol­­nav, o tânără dintr-un alt oraş, care lupta cu aceeaşi plagă şi tot aşa, o listă de oameni cu poveşti care m-ar fi lăsat indiferentă până ieri. Înainte să se îm­pli­nească cele două săptămâni, eram din ce în ce mai convinsă că biopsia va fi un dezastru. Începusem să văd negru pe alb, cu scris de doctor: Clark IV.
Era într-o joi când a sunat telefonul de la spital: "Lucrurile sunt amestecate! Clark IV, dar...". Pro­babil că ar fi urmat încurajări, dar ştiam deja că şi du­pă un Clark II au murit oameni cu metastaze cere­brale, aşa că am închis. Am încercat să nu fac mişcări bruşte, ca să nu se năruie de tot lumea mea. M-am îmbrăcat cu­min­te, am sunat după un taxi, cu un ton egal, şi am dis­părut din bi­rou. Prima explozie a început pe scaunul din spatele şofe­rului. Am plâns cu spasme, cu neaju­to­rare şi cu dispe­rarea că nu mă pot stăpâni în­tre oamenii care conduc ma­şini galbene şi nu plâng.



Imaginea de pe mormânt
Am încercat să mă rog în drum spre casă. Nu reu­şeam deloc să fac un videoclip în care să nu plâng cu sughiţuri: "Sun la uşă, el îmi deschide şi mă întreabă: «cum este bi­op­sia?». Eu îi spun că nu mare lucru, nişte tâmpenii. Cine a auzit de Clark IV?". Nu mai ştiu cum am făcut, dar n-am văr­sat lacrimi cu el de faţă. L-am convins că are o problemă, dar nu alar­man­tă. Să n-o lăsăm să sca­pe de sub control, atât. Toată sea­ra am căutat cu disperare cărticica cu care ple­­casem de la Bi­se­rica "Radu Vodă", cu trei săptămâni înainte. Îmi făcuse intrarea acolo o prietenă. Auzise ea că dacă ci­teşti acatistul Sfântului Nectarie timp de 40 de zile, ţi se poate îndeplini orice dorinţă. N-am vrut să o jig­nesc, dar m-am uitat la ea ca la o fe­meie pierdută. Când am mai auzit că este şi vin­decător de cancer, m-a buşit râsul. Am încercat de câteva ori să citesc din el, dar nu reuşeam să trec de "bucură-te", "icoase" şi "con­­dace". Cu min­tea mea periculoasă, am catalogat experi­mentul drept unul sectar şi am aruncat cartea ca pe un reţetar de care nu aveam nevoie. Am aruncat-o, bun! Dar unde? O ve­deam peste tot şi nu era nicăieri. Am răscolit ha­otic peste tot şi, într-un sfârşit, am gă­sit-o. După ce i-am adormit pe toţi şi am terminat ul­tima treabă din casă, am căutat un colţ pentru mine şi acatist.
N-aveam decât două camere, aşa că cel mai sigur loc s-a întâmplat să fie în baie. M-am încuiat, m-am aşe­­zat pe jos şi am început să citesc. Toate cuvintele ca­re nu se legau acum trei săptămâni au că­pă­tat un sens evident. Pe la jumă­ta­tea acatistului, am izbucnit în plâns: "Că la tine nimic nu este cu nepu­tinţă, Sfinte Nec­tarie!" şi am ştiut că dacă ar vrea să mă ajute, n-ar fi deloc im­po­sibil pentru el. Am ter­minat de citit şi toa­tă greutatea zilei s-a dus în sus. M-am culcat liniştită, în prima mea noapte de femeie aproape văduvă, şi am spus aşa: "De-acum, nu mai pot să fac nimic. De-acum este treaba ta, Sfinte Nec­tarie!". Cele 40 de zile s-au scurs între drumuri la doctori şi pro­gra­mări dis­perate în Elveţia, pentru in­vestigaţia PET (tomo­grafie cu emi­sie de pozitroni). Cu fire nevăzute, Sfân­tul Nectarie mă ajuta să ajung la birou, apoi acasă, un­de-mi spălam copiii, cu aceleaşi mişcări pe care le fă­­ceam şi înainte să aflu că nu vor mai avea tată. Mă ajuta să vorbesc cum vorbesc toţi oamenii, la birou, chiar dacă aş fi deschis gura doar să le spun că l-am întâlnit pe Hristos; stătea în fiecare noapte, la mine în baie, pe jos.


Abia aşteptam să se facă noapte şi să mă duc, ne­văzută de nimeni, la întâlnirea mea. Uneori plân­geam, la partea de în­ceput; alteori, dacă mă apu­cam de plâns, nu mă mai opream până la sfârşit; pot spu­­ne, cu mâna pe inimă, că ni­ciodată nu a lipsit de la în­tâl­­niri. L-am întâlnit pe Hris­tos într-o baie, deşi merita să-l invit într-o sală de tron regal; l-am întrezărit într-o disperare de care nu m-a putut vindeca ni­ciun doctor sau om; l-am cunoscut pe Hris­tos, când tot ce îmi era cunoscut nu mi-a mai fost de folos. Pe Hris­tos nu poţi să-l simţi câtă vreme mai simţi om aproape. Este o chestiune privată între tine şi El. Hristos vine la tine tiptil, când eşti moale; când eşti căzut la pământ, fără şanse reale să te ridici. Întâi te mângâie blând, apoi te susţine să urci şi tot ce îţi cere este să nu-L uiţi după ce nu mai ai nevoie de El, ca să zburzi. Hristos îşi face intrarea pe uşile trân­­tite de medici, ca lespezile pe un mormânt.
Am ajuns în Elveţia într-o du­minică de iulie. Ora­şul pe­tre­cuse peste zi şi era plin de cheflii şi de tarabe cu bere şi wurşti. Ne înlăn­ţu­i­sem cu bra­ţele strâns şi um­blam ca doi stranieri legaţi la galere; ne-am învârtit pe străzi, abătuţi şi excluşi din­tr-o lume care mer­gea mai de­parte, cu bucurii. Am plâns până am adormit şi m-am ţi­nut pentru ultima oară de aca­tist. Am cântărit fiecare cuvânt şi m-am temut că se vor ter­mina şi nu am apucat să-l con­ving pe Iisus. A doua zi, eram pro­gra­maţi la Nu­clear Me­dicine, pentru un diag­nos­tic precis. Înainte să alunec în somn, m-am gândit cât de bun a fost Sfântul Nec­tarie cu mine. Atât de bun, încât dacă aş mai fi fă­cut un copil, l-aş fi nu­mit ca pe el.
Primul contact cu spitalul s-a petrecut abrupt. L-au luat de lân­gă mine brusc şi l-am mai văzut după jumă­tate de oră, trecând dezbrăcat, dintr-o cameră în alta. Go­liciunea nu are nimic uman în spital. Te lasă desco­perit şi vulnerabil şi vorbeşte cu glas tare despre slăbi­ciunea ta. I-au dat să bea o soluţie de contrast şi l-au întins, pentru o oră, pe pat. După 5 ani, mi-a mărturisit teama animalică pe care a trăit-o, în aşteptarea unui diagnostic.
După investigaţie, l-am văzut pe medic venind că­tre locul în care îl aşteptam cu inima bubuind. Mi s-a pă­rut că s-a încruntat şi eram convinsă că ţinea în mâ­nă o hartă de metastaze. S-a oprit lângă noi îmbufnat: "Unde spuneaţi că aţi avut melanomul? Vă întreb pentru că nu am găsit nicio urmă din el. Dar am găsit o tumoră cu celule-gigant în genunchi. Nu pune pro­ble­me, dar trebuie ţinută sub control".


Mormântul Sfântului Nectarie
Am ieşit din spi­tal în zbor. Am anunţat lumea întreagă că nu me­la­nomul, ci poate un altfel de cancer ne va despărţi. Au urmat două operaţii grele şi necesare, o recuperare chi­nui­toare, un an de interferon şi o jumătate de an de ci­tos­tatice. Printre toate protocoalele de spital, se insera şi dorinţa mea: "Şi cu Nectarie cum rămâne?". "Poa­te doar ca poreclă, draga mea! Cum să-i spun co­pi­lu­lui meu: «Nectarie, coboară imediat de pe to­bogan?». Şi cum să facem al treilea copil, când eu fac cură de citostatice?".

Ei bine, Petru Nectarie va împlini 3 ani în martie. Nectarie este curcubeul din viaţa noastră, care nu poate însemna decât că bunul Dumnezeu nu ne va mai tri­mite potop.
Dragii mei, dacă viaţa va fi pentru voi grea, vestea cea bună şi minunată este că există un sfânt, printre mulţi alţii, care poate face minuni. Cine i-a cunoscut apropierea mărturiseşte că este un sfânt cald şi bun, deschis să te ajute şi să te iubească.
Avocat OTILIA SAVA
sursa
http://www.formula-as.ro/2013/1055/spiritualitate-39/sfantul-nectarie-povestea-unei-minuni-16045

Părintele Paisie Aghioritul confirmă dezmembrarea Uniunii Europene !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Părintele Paisie Aghioritul confirmă dezmembrarea Uniunii Europene !


Câteva din evenimentele ce vor urma în viitor profeţite de Părintele Paisie Aghioritul

Odată, au venit în Sfântul Munte trei oameni de vază din străinătate, care auziseră că există aici un mare ascet cu numele Paisie şi că s-ar putea folosi dacă l-ar vizita. Fireşte că pe aceştia îi însoţeam şi eu. Unul dintre ei l-a întrebat pe Stareţ care este părerea lui despre Comunitatea Europeană. Atunci el le-a răspuns: ”A, mă întrebaţi despre Europa? Mă întrebaţi despre Comunitatea Europeană? Sângele este încă foarte cald…”. La auzul acestor cuvinte toţi am rămas uimiţi, căci nu înţelegeam ce voia să spună. După câtva timp, când am mers din nou la Stareţ, l-am întrebat:
- Gheronda, ce înseamnă “sângele este înca prea cald”?
- Este foarte simplu. Este oare cu putinţă să existe colaborare între englezi, francezi, germani, austrieci şi italieni atunci când încă mai există oameni care şi-au pierdut părinţii, rudele lor în al doilea război mondial? Este cu putinţă ca aceşti oameni să se unească şi să spună celuilalt “camarade” şi să creadă aceasta? Este cu putinţă să nu iasă la iveala naţionalismul, fie al francezilor, fie al germanilor, fie al englezilor? Aşa că vom avea aceleaşi probleme pe care le-am avut în al doilea război mondial. Este cu putinţă să nu vedem limpede lucrurile care se petrec şi să credem că, de dragul economiei, aceste state vor uita scopurile pe care le-au avut în urmă cu patruzeci-cinzeci de ani? Putem crede, oare, că se vor schimba deodată şi se vor linişti? Înca este foarte cald sângele celui de-al doilea război mondial.”
Altă dată, m-am aflat la Coliba Panaguda tot cu nişte personalităţi, de data aceasta greceşti. Stareţul ne-a spus: ‘Turcia se va dezmembra. Aceasta dezmembrare, nouă, grecilor, ne va fi de folos. Atunci ţinuturile noastre vor fi eliberate. La fel şi Constantinopolul, va fi eliberat şi va redeveni oraş grecesc. Biserica Sfânta Sofia se va deschide şi se va sluji din nou în ea”.
Vasilidis Stavros, fost comandant al sectiei de politiei din Sfântul.Munte, teolog

În martie 1994 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie la Mânăstirea Surotti. M-am emoţionat atunci când m-a prins de mână şi când, în ciuda stării lui critice, mi-a spus următoarele:
- Tu nu trebuie să te mahneşti şi să te temi de Turcia, căci ea se va destrăma. O vor destrăma chiar aliaţii ei. În Bosnia se va forma un stat musulman (în acea vreme nu exista acest stat). Dar acest fapt se va întoarce împotriva lor, a musulmanilor, deoarece în acest fel se va crea mai târziu şi statul Kurd în inima ei (a Turciei).
Şi, fiindcă Stareţul m-a văzut că am căzut pe gânduri, mi-a spus:
- Aşa cum ştii, eu nu citesc ziare. Aceste lucruri le aflu din altă parte…
Iconomo Alexandru, general de aviaţie în rezervă, Atena

Pe 10 ianuarie 1992, am mers la coliba Stareţului Paisie şi am avut o discuţie cu el.
- Gheronda, cum vedeţi dezmembrarea Iugoslaviei? L-am întrebat.
- Să nu vă fie frică! Pentru Grecia nu va fi nici o primejdie.
- Ce se întâmplă cu “arcul musulman”?
- Nici de aici nu va ieşi nici o primejdie.
Stareţul mi-a explicat în continuare că diavolul urmăreşte distrugerea omului, însă Dumnezeu nu îngăduie aceasta. Dar ce face EL? Îngăduie diavolului să facă rău până la un punct, dar numai atunci când din acest rău va ieşi un bine. Apoi a spus că ceea ce va păţi Irakul, va păţi şi Turcia de la o putere aliată şi mai ales de la americani. Îşi va pierde chiar şi prietenii cei mai buni, pe germani. De asemenea, a spus că în Italia va apărea un nou Mussolini, în Germania un nou Hitler, iar Comunitatea Europeană se va dizolva. Comunitatea Europeană, a spus Stareţul, nu are nici o legătura cu America. Statele Unite seamănă cu un război de ţesut care asimileaza toate peticele, în timp ce în Comuniunea Europeană există interese contrare şi împletite.
Karafeizis Vasile, comandant de brigadă în rezervă, Didimotiho-Evros

În vara anului 1992 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie :
- Gheronda ce influenţă va avea Comunitatea Europeană asupra Greciei ?
- Ascultă! În America au mers oameni din diferite locuri. Fiecare a adus cu el peticul său şi astfel s-a făcut acolo un covor din petice. În Comunitatea Europeană însă, ţările care intră sunt covoare gata ţesute. Iar aceste covoare, oricât ai încerca să le uneşti, niciodată nu se vor putea potrivi. Aşadar, nu te teme de urmările nefaste venite din partea Comunităţii Europene.Ţările Europei niciodată nu se vor putea uni deplin încât să ne poată vătăma.
Papatzimos Atanasie, Stavros –Tesalonic

În iulie 1992, ca aghiotant al Diviziei 113 (Aeroportul militar din Tesalonic), am organizat un pelerinaj în Sfântul Munte cu şaptezeci de ofiţeri şi, printre altele, am vizitat şi coliba Stareţului Paisie. Acolo am început să discutăm diferite probleme naţionale. La un moment dat l-am întrebat pe Stareţ:
- Gheronda, cum vedeţi problema Macedoniei?
- Oricare soluţie se va da, pe termen lung va fi în folosul grecilor. De câinele care latră în spatele autobuzului să nu vă temeţi, căci nu muşcă.
- Gheronda, vom lua înapoi Constantinopolul?
- Englezii şi americanii ne vor ceda Constantinopolul, nu pentru că ne iubesc, ci pentru că aceasta va fi în interesul lor.
- Când vom lua Cetatea, o vom păstra şase luni?
- Nu, fiul meu, ci pentru totdeauna.
- Vom trăi oare aceste evenimente?
- Desigur că le veţi trăi!
Zurnazoglu Nicolae, ofiţer în rezervă

SURSA
http://secretele--sistemului.blogspot.com/2011/07/parintele-paisie-aghioritul-confirma.html

MAICA DOMNULUI: DESPRE SMERENIE, OSÂNDIRE DE SINE SI EGOISM

sursa..

MAICA DOMNULUI: DESPRE SMERENIE, OSÂNDIRE DE SINE SI EGOISM

DOAMNE AJUTA !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                                                  CATEDRALA DIN TIMISOARA

                MOASTELE SFANTULUI IOSIF DE LA PARTOS OCROTITORUL TIMISOAREI...

* Cel care ne nesocoteste, ne nedreptăteste si ne învinuieste, arde rana egoismului nostru ca să ne
facem bine. Dumnezeu îi îngăduie ca să ne însănătosim, pentru că atâta timp cât avem egoism,
avem si dureri. Când va veni vremea în care ne vom smeri, nu ne va mai durea, si atunci ne va cuprinde pacea si linistea.

* Ce a zis Sfântul Antonie cel Mare? “Îndată ce am luat greutatea lucrului si am aruncat-o asupra
mea, linistea mi s-a asezat în suflet. Din clipa în care am aruncat greutatea pe altul si am spus, linistea.vină si nu eu, atunci am simtit în mine supărare si amărăciune“. Iată care este drumul: aruncă vina pe tine,

osândeste-te si spune “Eu sunt de vină pentru păcatele mele. Dumnezeu a îngăduit asta spre îndreptare,
pentru că sunt plin de egoism, si de aceea mi s-a întâmplat...“. Dacă zicem “de ce să-mi facă asta?“
si altele asemenea, trăim în boala egoismului nostru.

* Trufia este o boală greu de deosebit pentru că este duhul abia văzut al mândriei. Se arată prin
patimi si cugete, si doctorul duhovnicesc o zăreste si începe să cerceteze pentru a găsi cauza.

* Dacă vrem să umilim patimile si pe diavol, să umilim cugetul nostru, să facem ceea ce e nevoie,
ceea ce porunceste Dumnezeu.

* Chiar si între soti, când se iveste scandalul? Când se iscă certurile? Când apar înjurăturile? Când
un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice celălalt, si se face foc si pulbere, si familia e aruncată în aer.

Ce trebuie să facem în această situatie? Când unul din ei vede că celălalt e înfuriat, să închidă gura,
 sa se linistească, să se roage pentru celălalt, si astfel pacea va reveni.

Ce face amiralul când vede valurile spumegând? Dacă începe să se lupte cu valurile, făcând pe
viteazul, va distruge corabia. Ce face cel cu experientă? Opreste motorul si lasă corabia să meargă
 dupa cum o duc valurile. Si, când marea se linisteste, porneste încet motorul si astfel salvează si
 corabia si echipajul. De aceea e nevoie de întelepciune când se întâmplă un asemenea caz între
 doua persoane egoiste; unul dintre ei trebuie să cugete, să oprească motorul, si încet-încet să meargă împreună cu valul, să lase egoismul si strigătele celuilalt să se sfârsească si, când acela se va linisti, vor găsi rezolvarea neîntelegerii. 

Asa trebuie să facă sotii în familie, si nu numai ei, ci în general oamenii din obste si din stat.

* Care este cauza certurilor, despărtirilor si divorturilor? Egoismul... Când dragostea pleacă, pleacă si Dumnezeu...

* Fără smerenie nici o lucrare nu împrăstie mireasmă. E ca si când am spune: “nici o mâncare nu
este gustoasă dacă nu pui sare“. Dacă nu pui smerenie în lucrarea ta, mică sau mare, nu are nici un sens.
Nici gust, nici bună-mireasmă, nici frumusete, pentru că nu are în ea continuturile potrivite, care vindecă.
Căci mândria este otravă, distruge totul, orice continut de folos ar cuprinde sufletul, îl otrăveste, îl
anulează definitiv. Vedem lucrări mari ale oamenilor care, neavând smerenie în ele, sunt nefolositoare.

Dumnezeu le respinge pe toate.

* Fără să ai mândrie, nu-l poti judeca pe om. Smerenia este aceea care îl scapă pe om. De aceea si
părintii zic: “faptele lipsite de smerenie nu-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu; însă smerenia fără fapte
 il face pe om fiu al lui Dumnezeu“.

* Nimeni nu poate urca spre înăltimi dacă nu coboară, dacă nu se apleacă, dacă nu îngenunchează,
dacă nu este chinuit de preocuparea de a izgoni toate ispitele. Nu e de-ajuns să se cunoască pe el,
slăbiciunile si neputinŃele lui, ci trebuie să aibă fapte bune.

* Fără smerenie nu înaintăm. Ispitele pregătesc smerenia. Fără ispite nu se câstigă smerenia. Vom
trece prin truda si cazna tăierii propriei vointe. Ne vom smeri cugetul si astfel vom urca spre înăltimi.

Alt drum nu există. Smerindu-ne ne vom înălta. Dacă nu ne smerim, vom rămâne jos, în patimi si neputinte, si în acestea vom muri.

* Când vin ispitele asupra noastră, să nu ne certăm cu altii. Să ne întoarcem dioptria înlăuntrul
nostru ca să vedem starea noastră scăldată de patimi, de unde începe tulburarea inimii. Când avem
lumina vedem că pricina îsi are izvorul în inimă, în starea plină de patimi. În omul vechi care trăieste în noi.

* Când omul nu rabdă durerea cercetării, a mustrărilor, a tăierii propriei voi, a nesocotintei, a ironiei

celorlalti, atunci va rămâne în patimi, bolnav, si la sfârsitul vietii va vedea cu limpezime că nu a
 lucrat cum trebuia pentru mântuirea sa... Fără răbdarea durerii, omul nu se vindecă. Trebuie să
 rabdam încercările tămăduitoare ale lui Dumnezeu.

* Ascultarea este pentru noi mântuire. Este sigurantă. Omul care ascultă se găseste în liniste
duhovnicească.

* Să fim cu luare-aminte la purtarea noastră, să nu fie necuviincioasă, ci să trăim cu cumintenie si
atentie. Să nu facem ceva fără ascultare si binecuvântare. Un vapor nu se scufundă numai din cauza
 unei  rupturi mari, ci si din cauza mai multor crăpături mici. Asa si greselile mici, când se repetă,
 devin o greutate mare si ne scufundă sufletul.

* Smerenia se dobândeste când cerem iertare, când luăm greselile asupra noastră. Dobândim
smerenia când ne spovedim si primim povetele duhovnicului. Atunci dobândim si discernământul, ca
 care se naste din smerenie, iar smerenia este rodul spovedaniei.

* Noi toti suferim de egoismul si mândria noastră, si tocmai de aceea suntem bolnavi sufleteste. Om
sănătos înseamnă om smerit. Sănătate sufletească este când omul este eliberat de păcate, când nu
 are boli sufletesti. Când nu suferă nici de gelozie, nici de invidie, nici de judecarea aproapelui, nici de obrăznicie, nici de mândrie si egoism. Doar cel pe deplin sănătos este omul smerit al lui Hristos.

* Nu există amăgire fără trufie si mândrie. În amăgire nu se găseste nici urmă de smerenie si de
aceea cel amăgit nu acceptă nimic!

* Să nu nesocotim îndelung-răbdarea lui Dumnezeu. Hristos apreciază foarte mult strădania omului.

Si, când crestinul se străduieste, Dumnezeu îi va da putinta si ocazia de a se îndrepta. Să cercetăm
 iubirea si îndrumarea lui Dumnezeu, ca să ne smerim sufleteste în fata Lui.

* Egoismul este cauza tuturor relelor si rana îngrozitoare care ne provoacă toate durerile păcatelor.
Smerenia este virtutea cea mai îmbucurătoare. În omul smerit, diavolul nu poate intra niciodată.

* Nenumărate sunt milele lui Dumnezeu si din iubire pentru noi S-a răstignit. Poate o asemenea
iubire să conducă la nedreptate? Dumnezeu este Acelasi, nu Se schimbă niciodată. Dacă nu avem în noi constiinta iubirii lui Dumnezeu, ne vom clătina.

* Ca să fim fericiti, trebuie să ne apropiem de lumina si bucuria lui Dumnezeu, prin rugăciune si
viată virtuoasă, si să ne străduim să supunem constiinta, când ne cercetează, prin ascultare.

* Pe pământ, lucrurile nu sunt statornice, lumea când îl înaltă pe om, când îl umileste, si asta se
întâmplă pentru că omul este nestatornic. Nestatornice sunt lucrările lui, gândurile lui, nestatornice
 sunt cele ce se petrec în viata lui în această lume. Minunată este smerenia Hristosului nostru.

 Întreaga viată a omnului nostru nu este altceva decât un exemplu de smerenie, ca să ne ajute să ne 

smerim cugetele noastre, căci mereu vrem să avem mai mult si să satisfacem egoismul nostru întunecat.

* Viata lui Hristos, de la Nasterea Lui si până la răstignire, nu este altceva decât o lectie
cutremurătoare de smerenie. Prin smerenie l-a învins Hristos pe diavol. Iar omul a fost înfrânt de
diavol prin egoismul său.

* Asa si acum, când facem ascultare la strigătele diavolului, la cugetele rele la care ne îndeamnă, la
mândrie, la egoism, la împotrivire, ne înfumurăm. Si, fiind înfumurati, facem greseli în gândire, în
vorbire, facem gesturi urâte si multe altele.

* Smerenia nu ne lasă să alunecăm, să păcătuim grav. Însă când ne cuprinde mândria, căderea
noastră va fi prăpăstioasă.

* Hristos a propovăduit pretutindeni iubirea si iertarea, prin smerenia Lui. De aceea smerenia este
frumusetea crestinilor.

* Întreaga înfătisare a lui Hristos este smerită, simplă, fără slăviri si cinstiri... Prin smerenie vine la
pătimirea mântuitoare. L-a înfruntat pe diavol în fată, cu smerenie, si l-a dezarmat.

* Smerenia adevărată si sinceră, izvorâtă din experientă, este vesmânt dumnezeiesc. Cel ce este
învesmântat cu smerenie adevărată este învesmântat cu Dumnezeu.

* În firea omenească si-a ascuns Hristos Dumnezeu dumnezeirea Sa, si a coborât pe pământ si a
vorbit cu omul. În firea omenească si cu smerenie a dat marea luptă cu diavolul, si ca învingător al
 luptei l-a câstigat pe om cu Sângele Lui si ne-a adus la Dumnezeu Tatăl...

* Dumnezeu l-a biruit pe diavol cu smerenia Lui; si noi, îmbrăcati cu smerenia, îl vom birui pe
vrăjmas. Dar din păcate, pe noi ne învinge diavolul, pentru că suntem egoisti. Egoismul nostru
 devine pricina datorită căreia diavolul ne loveste cu cugete necurate, patimi, neputinte, întrucât nu
 dispunem de vesmânt dumnezeiesc prin puterea căruia să-l izgonim pe diavol de lângă noi. Se
apropie de noi  pentru ca nu avem vesmântul dumnezeirii, smerenia adevărată în inima noastră.

* Când noi, oamenii, luptăm de partea egoismului, diavolul ne înseală, si noi nu îl pricepem... La
asemenea nesocotintă ne aduce egoismul nostru înfricosător. De aceea Hristos a venit pe pământ, ca să ne

salveze si să ne dea si leacul pentru a ne face bine. A venit să ne înarmeze cu armele luminii ca să-l
războim pe vrăjmas. Si armele luminii sunt în mâinile noastre. Să îngenunchem si să ne rugăm cu lacrimi,
iată o armă; altă armă este smerita cugetare, apoi arme sunt si iubirea, studierea Sfintei Scripturi,
participarea la slujbele Bisericii, spovedania, Sfânta Împărtăsanie. Si ce nu avem? Avem cuvintele
duhovnicesti, avem trezvia, atunci când cercetăm omul lăuntric ca să nu primim microbi. Aceasta
 este lucrarea privegherii: să tină departe pe orice vrăjmas. Si astfel păstrăm în noi dumnezeiasca pace.

* Dumnezeu, dragii mei, cu toată slava Sa, este smerit, iar noi, oamenii sărmani, plăsmuiti din lut,
ne înăltăm fruntea si cerem dreptate, si atunci cădem în nesocotintă, care ne face să fim încontinuu
vinovati în fata smereniei lui Dumnezeu.

* Când dinadins nu oferim, când fără să ne dăm seama ne revoltăm, atunci vom merge cu traista
goală. N-o să avem nimic să-i oferim lui Hristos. Ce-i vom da? În loc să avem în traistă aur, diamante,

lucruri frumoase si pretioase, vom avea paie, gunoaie, resturi. Acestea vor fi lucrările noastre. Si ne
 va zice Hristos: “Bine, în toti anii pe care i-ati trăit, pe care vi i-am dat, atât ati reusit? Asta ati lucrat?
 asta mi ati  adus?“... Atunci constiinta ne va spune adevărul. Atunci vom avea martorul acuzării care este
constiinta si omul va tăcea, îsi va închide gura, nemaiavând nimic cu care să se apere.

* Dacă nu ne smerim cugetul si dacă nu credem nesovăielnic că suntem mici si neînsemnati, că
suntem cei mai păcătosi, nu vom putea simti bucuria Învierii. Dumnezeu ascultă rugăciunea celui smerit.

Doar prin smerenie se curăteste inima. Fiecare virtute, strădanie si trudă are ca scop curătirea inimii.
Smerenia este medicamentul cel mai puternic. Cerurile s-au deschis si Hristos a coborât între noi si
 noi oamenii, nu ne închinăm fruntile în fata Domnului. Nu ne smerim cugetele, ci lăsăm să trăiască în
 noi duhul mândriei.

* În vreme ce Dumnezeu, Care a făcut cerul si pământul, a zis că este smerit si blând, noi, cei mici,
păcătosi, plini de patimi, miluiti din belsug de Dumnezeu, ne mândrim si ne închipuim că suntem
cineva?... Egoismul spurcat este acela care făureste toate relele din viata noastră.

* Cei smeriti Îl vor vedea pe Dumnezeu în lumea cealaltă. Cei mândri vor fi lăsati afară din
împărătia Cerurilor.

* Să ne luptăm împotriva egoismului înarmati cu rugăciunea. “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-
mă“  să nu se oprească, dacă e posibil, zi si noapte. Când rugăciunea lipseste din suflet, acesta
 devine  locas al bolilor molipsitoare. E nevoie de luptă pentru a-L slăvi pe Dumnezeu în Sfânta Treime, si cu glasul si cu duhul.

* Asa cum Hristos ne-a învătat prin exemplul Său, suntem chemati si noi să urmăm smerenia,

iertarea, iubirea si îndelung-răbdarea Sa. Si precum Tatăl nostru ceresc este îndurător, milostiv,
 indelung rabdator si preabun, asa trebuie să fim si noi cu semenii nostri, pentru ca Hristos să ne
  deschida portile Împărătiei Lui. Aici e toată întelepciunea. Ecuatia pretioasă a mântuirii omului se află în fraza: orice dai, vei lua .

* Să ajungem la o asemenea iubire si smerenie încât să ne rugăm pentru fratii nostri cu lacrimi.

* Dacă nu ne smerim si nu-l iertăm pe fratele nostru, nu vom fi în stare să-L urmăm pe Hristos în
lucrările Lui si să ne aflăm împreună cu El.

* Dacă vreti să aveti pace în casa voastră, la lucru, oriunde ati fi, smeriti-vă. Doar în anumite cazuri
ne putem dezvinovăti...

* Smerita cugetare este cea mai mare virtute. Pe aceasta a îmbrăcat-o Cuvântul lui Dumnezeu si a

venit pe pământ, a luat trup si l-a biruit pe diavol. Asa si noi, dacă vom îmbrăca smerita cugetare, îl
 vom birui pe diavol, vom birui patimile noastre, vom deveni si noi hristosi si dumnezei după har.

* Să credem că, dacă avem smerenie, vom atrage harul-această mare putere a lui Hristos. Prin
smerenie vom atrage puterea lui Hristos si vom învinge.

* Să studiem cele care ne-au fost date spre învătătură, ca să se modeleze în noi Hristos în virtutile
Lui.

* Îndată ce începem justificările, “eul“ si “de ce-ul“, smerenia îsi ia zborul si pleacă. Numai prin
smerenie si pocăintă suntem condusi cu sigurantă la intrarea în Împărătia lui Dumnezeu.

* Noi putem să aducem harul lui Dumnezeu în ajutorul nostru când avem smerenie si cerem sprijin
de la Dumnezeu.

* La toate găsim vindecare, dar nu vrem să ne trudim pentru a ajunge la vindecare.

* Osândirea de sine are înlăuntrul ei umilintă, are harul smereniei, care este mireasma lui Hristos.

* Nu trebuie nici să-l deznădăjduim si nici să-l lăudăm pe om înainte de sfârsit si înainte de moarte.

Toată sporirea, tot rezultatul duhovniciei omului constă în dobândirea smereniei, care contine
discernământ. Discernământul se schimbă si se anulează când omul este cuprins de duhul mândriei.

* Dacă nu hrănim fiara egoismului cu delăsări, încet-încet va fi stârpită cu harul lui Dumnezeu.

* Orice om mândru si egoist se îndepărtează de Dumnezeu, pe când omul smerit se face iubit si
îndrăgit de Dumnezeu.

* Harul lui Dumnezeu trebuie să vină ca să ne îndepărtăm de omul vechi, ca să ne facem oameni ai
lui Hristos, ai Adevărului si Învierii. Lupta nu este usoară, si izbânda si triumful împotriva egoismului –
această fiară cu multe capete – nu se obtine în timp scurt. Lupta noastră trebuie să fie continuă si
rugăciunea neîntreruptă.

* Leacul principal împotriva egoismului este smerenia si blândetea, pentru că ne dăruiesc odihnă
duhovnicească în suflet si lumină, încât să vedem lucrurile mai limpede. Diavolii tremură în fata
smereniei.

* Când omul pune încuietoare gurii si limbii sale, scapă de o multime de păcate.

* Mândria si egoismul îl macină pe om în interior, si duhoarea ajunge si se simte în fapte si în
vorbe, si ne facem de râs.

* Dacă inima nu s-a curătit, dacă nu a scăpat de egoismul scârbos, de trăirea mândră, si dacă în ea
nu si-a făcut sălas smerenia lui Hristos, lumina Învierii nu e văzută de ochii sufletului, nu e simtită
 de inimă. Hristos ne-a arătat drumul curătiei. “Învătati-vă de la Mine că sunt blând si smerit cu inima,
 si veti afla odihnă sufletelor voastre“.

* Ce dovedesc greselile si păcatele noastre? Dovedesc egoism... Astăzi Dumnezeu trebuie să ne
trimită milă nesfârsită ca să ne curătească.

* Când lipseste rugăciunea, asceza, păzirea mintii, pocăinta, privegherea, spovedania, Sfânta
Împărtăsanie, studierea cuvântului dumnezeiesc, atunci răutatea va pătrunde adânc în noi. Lipsurile
devin cauza intrării relelor...

* Nu avem acea osândire de sine care să zdruncine sufletul din temelie si să-l facă să se smerească
să plângă. Adică avem un simplu simtământ al păcatelor si al păcătuirii. Acest simtământ nu este
 profund si de aceea nu avem în ochii nostri lacrimile ce izvorăsc din adânc, si folosul este foarte mic.