Sfantul Ioan Iacob Hozevitul a intrat in obstea monahala de la Manastirea Neamt, in anul 1933. A fost primit cu bucurie de staretul Nicodim Munteanu, cel care avea sa devina al doilea patriarh al Romaniei.
A fost tuns in monahism pe 8 aprilie 1936, primind numele de Ioan. Nas si parinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spatarul, egumenul schitului Pocrov.
Cu aprobarea lui Nicodim Munteanu pleaca in noiembrie 1936, impreuna cu alti doi calugari, in Tara Sfanta. Ajuns aici, ia hotararea de a nu se mai intoarce in tara. Alege sa traiasca vreme de doi ani intr-o pestera din pustiul Iordanului. Apoi ajunge la Manastirea "Sfantul Sava", unde se nevoieste timp de opt ani. In aceasta manastire, alaturi de alti cinci calugari romani, a indeplinit felurite ascultari: ingrijitor al bolnavilor, paracliser, ghid, ajutor de econom si bibliotecar.
La propunerea arhimandritului Victorin Ursache, Patriarhia noastra l-a numit pe Ioan Iacob Hozevitul egumen al Schitului Romanesc de la Iordan. Pe 14 septembrie 1947, a fost hirotonit preot in Biserica Sfantului Mormant si va conduce Schitul Romanesc pana in anul 1952.
In noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, impreuna cu ucenicul sau Ioanichie, a intrat in obstea Manastirii Sfantul Gheorghe. Aceasta manastire este situata la apus de Ierihon, pe Valea paraului Cherit din Vechiul Testament, numit azi Hozeva, in preajma caruia a trait Prorocul Ilie, in timpul prigonirii de catre regele Ahab.
In vara urmatoare se retrage intr-o pestera, numita Chilia Sfanta Ana, care tinea deManastirea "Sfantul Gheorghe Hozevitul". Aceasta pestera se gaseste in pustiul numit Ruva, pe malul stang al paraului, la vreo trei km de manastire. Intrarea in pestera era posibila numai cu ajutorul unei scari, caci ea se afla la o inaltime de sapte metri.
Pestera avea trei incaperi: prima, de vreo doisprezece metri patrati, cu o firida sapata in piatra, era locul unde se ruga, odihnea, medita sau scria poezii, Cuviosul Ioan Iacob. Printr-o scobitura in piatra se ajungea in a doua incapere, de sase metri patrati, in care pustnicul manca din putina hrana pe care i-o aducea din manastire ucenicul sau, schimonahul Ioanichie Paraiala. Alaturi se gasea a treia incapere, o "pestera" a mormintelor, locul unde erau asezate spre odihna vesnica, trupurile celor ce se nevoisera aici.
Cuviosul Iacob Ioan Hozevitul a trecut la cele vesnice pe 5 august 1960, la numai 47 de ani. Timp de 20 de ani trupul Cuviosului Ioan a ramas in pestera Sfanta Ana.
Dezgropat dupa doua decenii, s-a constatat ca trupul sau nu putrezise si raspandea buna mireasma.
Sfintele sale moaste au fost coborate pe 15 august din pestera Sfanta Ana si aduse spre cinstire in Manastirea "Sf. Gheorghe Hozevitul".
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat in sedinta din 20 iunie 1992, cu data de praznuire in calendar pe 5 august.
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce mare eşti şi întru Sfinţi Te odihneşti, Cel ce cu bogăţie de har îi măreşti pe cei ce Te preamăresc pe Tine, mulţumim Ţie că ni l-ai descoperit odihnit între Sfinţii Tăi şi pe Părintele nostru Ioan, făcându-ne prin el dovada mângâietoare că şi astăzi sporeşte mereu numărul Sfinţilor Tăi.
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce Acelaşi eşti, ieri, astăzi şi în veac, mulţumim că ne descoperi prin el că mijloacele prin care s-au sfinţit cei din vechime bineplăcute îţi sunt Ţie şi astăzi şi că în viaţa lumii nu există vremuri, ci vreme de mântuire. Mulţumim că ne încurajezi prin el că şi astăzi, cerând ajutorul Tău, oamenii împuterniciţi prin har pot împlini nevoinţele lăsate ca pildă de Sfinţii Părinţi.
Doamne Dumnezeul nostru, Cel care şi pe păcătoşi iubeşti, dar îi ai de prieteni pe Sfinţi, fiindcă şi ei Te iubesc pe Tine, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi întăreşte-ne în iubirea cea pentru Tine, ca să ne numeri şi pe noi în ceata de prieteni ai prietenilor Tăi, căci iubindu-i pe ei, pe Tine Te iubim, după cum şi iubindu-Te pe Tine nu se poate să nu-i iubim pe ei.
Sfinte Ioane, laudă ţie pentru felul mântuitor în care ţi-ai trăit viaţa pământească, laudă ţie pentru nevoinţele tale ştiute, dar mai ales neştiute, căci cu smerită grijă ţi-ai ascuns toată viaţa ta, laudă ţie pentru că râvna arătată Casei Domnului te-a mâncat, dar te-a şi hrănit, laudă ţie pentru că nu ai pus nimic din lumea aceasta între tine şi Dumnezeu, laudă ţie pentru cuvintele de învăţătură pe care, insuflat de Duhul Sfânt, ni le-ai lăsat spre folos şi după plecarea ta la Domnul.
Sfinte Ioane, destul îţi este că ai trăit între străini aproape toată viaţa pământească; acum, când eşti încă mai mult decât erai pe pământ rugător pentru toată lumea, venind să ne închinăm sfintelor tale moaşte, îndrăznim a-ţi cere să te rogi pentru toţi cei de o seminţie cu tine ca să păstrăm până în sfârşit dreapta credinţă şi unitatea Bisericii şi să ieşim din viaţa aceasta ca mădulare sănătoase ale Trupului lui Hristos, avându-L pe El drept cap.
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce singur eşti sfânt şi toate le sfinţeşti, pentru mijlocirile bine-plăcutului Tău Sfânt Ioan, pe care îl rugăm să îndrăznească a le face pentru noi la faţa Ta, sfinţeşte-ne ca să putem fi şi noi alături de el, căci nimic ce nu este sfânt nu poate intra în împărăţia Ta. Şi de îţi este plăcut Ţie, ascultă rugăciunea poporului român şi întoarce-1 în pământul în care l-ai chemat la viaţă, căci mare nevoie avem de el în aceste vremuri din urmă în care ni se stinge evlavia, Doamne, fiind el unul dintre cei care ne-ar putea ajuta să o ţinem aprinsă. Amin.
Rugăciuni extrase din cartea “Mântuitoarea frică de Dumnezeu” scrisă de Ierom. Grigorie Sandu, Editura Christiana, Bucureşti, 2008, pp. 298-317
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.