Parintele Cleopa Ilie
- Constantin Ilie, fericitul intru pomenire, s-a nascut in comuna
Sulita, judetul Botosani, la 10 aprilie 1912. Parintii sai, Alexandru si
Ana Ilie, au fost un exemplu viu de traire crestina, fiind iubitori de
Dumnezeu, de Biserica si de copii. Familia Cleopa a fost binecuvantata
de Dumnezeu cu zece copii, dintre care doi au murit de mici, iar opt
copii (patru baieti si patru fete) au supravietuit.
Parintii sai nu lipseau niciodata de la sfintele
slujbe, faceau milostenie, se rugau mult impreuna cu copiii, ducand o
viata curata si bineplacuta lui Hristos. Casa lor era ca o biserica,
precum povestea Parintele Cleopa: "Aveam
o camera toata numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Iar
la miezul noptii ne sculam, citeam la Psaltire si faceam sute de
metanii. Apoi iar ne culcam.ť"Aici este praznic?". Ca eu am stat la Schitul Cozancea, si acolo era viata de sine: fiecare cu masa lui, cu casa lui. "Mai
frate, a zis el, nu este praznic! Aici este viata de obste. Asa stau la
masa calugarii, cu totii totdeauna!" Batranul le citea cuvant. El
slujea Liturghia si se hranea numai cu Sfanta Impartasanie, aproape
douazeci de ani. Numai sambata si Duminica gusta asa, oleaca, de prin
castroane. Stiu, pentru ca eu eram bucatar. Dumnezeu sa-l odihneasca,
saracul! Tare a mai fost cu frica de Dumnezeu si tare a mai fost cu
credinta! M-a calugarit in anul 1937, in postul Sfintei Marii. Imi aduc aminte...
Nu se auzeau la ei certuri, nici cuvinte
necuviincioase, nici alte lucruri neplacute lui Dumnezeu, ci viata lor
de zi cu zi curgea lin ca o apa dulce de izvor, caci asa se mostenea din
mosi-stramosi si asa era traditia crestina in partea locului.
Nu intamplator s-au nascut in aceasta zona, cu
randuiala lui Dumnezeu, multi oameni mari, dintre care nu putini
calugari, preoti, ierarhi alesi si cuviosi, cum a fost si Sfantul Ioan
cel Nou de la Neamt (1913-1960). Intre acestia nu gresim daca il numaram
si pe vrednicul de pomenire, parintele nostru duhovnicesc al tuturor,
Arhimandritul Cleopa Ilie, cat si pe duhovnicul sfintiei sale,
ieroschimonahul Paisie Olaru.
Parintele Cleopa Ilie a fost ales de Dumnezeu de la
nastere pentru a povatui duhovniceste si a mangaia atat pe calugari si
preoti, cat si multimea credinciosilor. Prea cuviosia sa era duhovnicul
si povatuitorul de obste al tuturor celor ce-i cereau rugaciunile si
voiau sa urmeze lui Hristos. A fost o binecuvantare a lui Dumnezeu
pentru intreaga noastra tara.
Casa parinteasca in care s-a nascut arhimandritul
Cleopa Ilie era ca o biserica vie, dar nu o inlocuia pe cea din sat,
unde slujea incepand cu anul 1877, vestitul preot de atunci, Parintele
Gheorghe Chiriac. Caci, precum spunea insusi Cuviosia sa, locuitorii din
satul Sulita ascultau de preotul lor ca de insusi Hristos si nimic nu
faceau fara sfatul si binecuvantarea lui. De aceea, viata de zi cu zi
era linistita, biserica era plina de credinciosi, iar copiii, foarte
numerosi, formau podoaba satului.
Parintele Cleopa Ilie - Constantin - o viata daruita lui Hristos si oamenilor
Parintele Cleopa Ilie
s-a nascut la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai
familiei Alexandru Ilie. El a urmat scoala primara de sapte ani in satul
natal. Avea o memorie cu totul deosebita, asemanandu-se mamei sale.
Trei ani de zile a facut ucenicie duhovniceasca impreuna cu fratii sai
la schimonahul Paisie Olaru, pustnic in Schitul Cozancea.
In anul 1929, la inceputul lui decembrie, a intrat in
obstea Schitului Sihastria, impreuna cu fratele sau mai mare, Vasile
Ilie. Dupa trei zile de ispitire la poarta schitului, au fost primiti in
obstea de la Sihastriei, in ziua Sfantului Ierarh Spiridon, la 12 decembrie. De aceea Parintele Cleopa avea mare evlavie la Sfantul Ierarh Nicolae, patronul bisericii din satul natal, si la Sfantul Ierarh Spiridon.
Pana in anul 1935, Constantin - Cleopa a pascut oile
Schitului Sihastria, impreuna cu alti frati. Apoi este luat in armata in
orasul Botosani. Se reintoarce la schit in toamna anului 1936 si este
tuns in monahism la 2 august 1937, primind numele de Cleopa. Dupa
aceasta face ascultare la oile schitului pana in vara anului 1942,
impreuna cu parintii Galaction Ilie si Antonie Olaru.
In iunie 1942 este adus in schit si numit loctiitor
de egumen, intrucat staretul Ioanichie Moroi era greu bolnav. In anul
1944, la 27 decembrie, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar la
23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de episcopul Galaction Cordun,
pe atunci staret al Manastirii Neamt. Dupa aceasta data este numit
oficial egumen al Schitului Sihastria.
In anul 1947, Schitul Sihastria, numarand peste 60 de
vietuitori, a fost ridicat la rang de manastire, iar Protosinghelul
Cleopa Ilie este facut arhimandrit, cu aprobarea Patriarhului Nicodim.
In anul 1948, fiind urmarit de organele politice de atunci, se retrage
pentru, sase luni in padurile din jurul Manastirii Sihastria.
In anul 1949, la 30 august, arhimandritul Cleopa Ilie
este numit staret al Manastirii Slatina - Suceava si se transfera acolo
cu 30 de calugari din obstea Manastirii Sihastria, in urma deciziei
Patriarhului Justinian. In locul sau este numit staret Protosinghelul
Ioil Gheorghiu.
La Manastirea Slatina, parintele intemeiaza o obste
care a ajuns la peste 80 de vietuitori. Intre anii 1952-1954, fiind
urmarit de securitate, se retrage in Muntii Stanisoara, impreuna cu
ieromonahul Arsenie Papacioc. Dupa mai bine de doi ani de viata
pustniceasca, amandoi au fost readusi in Manastirea Slatina, la porunca
Patriarhului Justinian.
In anul 1956, parintele Cleopa
revine la metanie in Manastirea Sihastria, iar in primavara anului
,1959, se retrage pentru a treia oara in Muntii Neamt, unde se nevoieste
mai bine de cinci ani de zile. In toamna anului 1964 revine in
Manastirea Sihastria, ca duhovnic al intregii obsti, si povatuieste fara
intrerupere atat calugari, cat si mireni, timp de 34 de ani, pana la 2
decembrie 1998, cand isi da duhul in bratele lui Hristos.
Parintele Cleopa Ilie - Cuvantul de pe urma al parintelui
- rostit catre obstea Manastirii Sihastria, in trapeza, la 1 martie 1998 -
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
Prea Cuvioase Parinte Staret, Prea Cuviosi Parinti si
frati, asa cum va vad aici, dragul mamei, asa, pe toti, sa va vad la
rai, in bucuriile fara margini ale raiului, caci toti sunteti in slujba
Mantuitorului si a Maicii Domnului, si fiecare, saracul, face ascultare
in directia lui, unde este pus.
Tare imi este drag cand va vad! Dar pe multi nu va
cunosc. Eu vin rar pe aici. Am atata lume pe capul meu acolo si sunt
bolnav. Dar mai cunosc din ei, care vin la marturisire si care sunt mai
vechi. Eu doresc ca toti, toti sa mergeti la bucuria cea vesnica si nici
unul, Doamne fereste, la munci.
Dragii mei parinti si frati, sa stiti ca Biserica
este mama noastra spirituala. Ea ne-a nascut pe noi la botez prin apa si
prin Duh. Ati auzit ce spune Sfantul Apostol Pavel:
ati luat darul infierii in baia nasterii de-a doua si al innoirii
Duhului Sfant. De atunci suntem toti fii dupa dar ai lui Dumnezeu, de
cand ne-am botezat in numele Preasfintei Treimi.
De aceea va rog din toata inima sa iubiti Biserica,
mama! Sa va fie draga Biserica si, cat puteti, ziua si noaptea sa
mergeti la sfintele slujbe. Care sunt mai batrani si nu pot saracii, sa
stea mai putin. Care sunt tineri pot sa stea mai mult, pentru ca pravila
Bisericii imbogateste memoria fiecaruia si darul Preasfantului Duh vine
asupra aceluia care asculta cu evlavie sfintele slujbe ale Bisericii.
Dragii mei, eu pacatosul si nevrednicul sunt batran,
86 de ani, sase operatii, mana dreapta mi-e rupta, am stat in ghips 32
de zile, maine-poimaine imi veti canta Vesnica pomenire! Ce sa mai
astept? Psalmul 89 spune clar: Anii lor sunt saptezeci de ani, iar daca
vor fi in putere optzeci de ani. Iar la stihul unsprezece spune asa: Ce
este mai mult decat acestia, osteneala si durere! Eu am intrat in anii
durerii. Am imbatranit, optzeci si sase de ani implinesc acum, pe zece
aprilie.
Dragii mei parinti, va rog din toata inima, care
aveti dragoste si puteti, sa nu ma uitati la rugaciune. Sa ma pomeniti!
Eu am dragoste cand va vad pe toti in slujba Mantuitorului si a Maicii
Domnului. Asa sa va vad la rai, dragul mamei, pe toti! Toti sunteti in
slujba Mantuitorului si a Maicii Domnului.
Manastirea noastra este o manastire cu randuiala
canonica: nu se mananca carne, spovedania este la vreme, slujbele merg
dupa randuiala Sfantului Sava. Cand am venit eu aici am gasit
paisprezece parinti, incaltati cu opinci, cu barbile pana la brau, cu
metanii de lemn in mana. M-a adus fratele meu Vasile. Cand am venit
aicea aveam cincisprezece ani jumatate, nu stiam...
Si cand am vazut la masa calugarii toti, si staretul,
batranul, citea cuvant de folos in capul mesei, de la Sfantul Teodor
Studitul, eu am intrebat pe fratele:
Era un parinte, Nicolae Gradinara, cu barba mare, poate l-ati apucat unii. El a zis, cand m-a dus in fata altarului: "Prea
Cuvioase parinte, sa-i punem numele Cleopa, ca nu avem nici un Cleopa
aici!". Si batranul a pus mana pe foarfece si Cleopa mi-a zis. Asa a
fost scris!
Dumnezeu sa-i odihneasca! Am pomelnicul acasa, al
tuturor celor ce au murit aici; am si episcopi si patriarhi, cati sunt.
Cat mai am o scanteie de viata ii pomenesc in fiecare zi! Dar va rog,
dragul mamei, pe toti, sa nu ma uitati in sfintele voastre rugaciuni! Si
asa cum va vad aici sa va vad la rai, in bucuria cea vesnica, fara
margini!
Mila Preasfintei Treimi si acoperamantul rugaciunilor
Preasfintei Maicii lui Dumnezeu si ale tuturor sfintilor, sa fie cu voi
cu toti, dragii mei, si pe toti sa va duca la rai. Amin.
DIN CRESTIN-ORTODOX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.