Fragment din “Comentarii la Epistola catre Evrei”

Însuşi Stăpânul cel de sus întrând în inimele noastre….

Sfantul Ioan Gura de Aur

«Mare bun, Iubiţii mei, este cetirea Sf. Scripturi. Aceasta face sufletul filosof, aceasta face pe om plăcut, aceasta face pe cineva de a nu se teme de nimic din cele presenle, aceasta face de a râvni cugetul nostru după cele de acolo….
Că de aici se poate afla exact pronia lui Dumnezeu, vitejia celor drepţi, bunătatea stăpânului şi măreţia resplăţei.. De aceia vă rog, ca cetirea Sf. Scripturi să o facem cu multă băgare de seamă, căci numai aşa ne vom învrednici de cunoştinţa adevărată, dacă vom vorbi incontinuu cele de acolo…
Dealtfel nici că se poate, ca cel ce se îndeletniceşte cu cuvântul lui Dumnezeu, cu toată sâguinţa şi cu toată mulţumirea, să-şi peardă vremea în zădar. Chiar de nu am avea nici un dascăl, Însuşi Stăpânul cel de sus întrând în inimele noastre ni va lumina cugetul, va desvâşi cele acoperite, şi va deveni dascăl nouă celor cari nu ştim, numai dacă noi vom voi să contribuim cu cele ce se cer de la noi.
Căci El Însuşi zice: «să nu chemaţi pe nimeni dascăl pe pământ, că unul este dascălul vostru cel din ceriuri».
Deci, când noi luăm în mână o carte duchovnicească, încordându-ne gândul, şi alungând de la noi orice idee omenească, vom face cetirea cu toată evlavia, cu toată băgarea de samă, ca să putem fi conduşi de Sf. Duch în priceperea celor scrise, şi a trage de aici un mare folos…
Că este suficient de a avea ca dascăl al nostru pe acest barbar (eunuchul împărătesei Etiopenilor), şi cei ce sunt învăluiţi în afacerile lumeşti, şi cei ce sunt înrolaţi în armată, şi cei căzuţi şi în general vorbind toţi, nu numai bărbaţi, ci şi femei, ori-şi cât stau ele în casă încontinuu, ba încă şi cei ce sunt în viaţa monachală, toţi zic să cunoască, că nici un timp nu poate fi pedică la cetirea sfintelor şi dumnezeeştilor cuvinte, ci e cu putinţă nu numai acasă, ci încă şi prin târg umblând..
Căci văzând Stăpânul dorinţa noastră cătră cele duchovniceşti, nu ne va trece cu vederea, ci ni va trimite lumina cea de sus, şi va lumina cugetul nostru. Deci să nu ne lenevim, vă rog, în cetirea Sf. Scripturi, ci fie că pricepem puterea celor cetite, încontinuu să le rumegăm în noi.
Căci studiul incontinu întăreşte memoria, şi de multe-ori neînţelegând ceia ce am cetit astăzi, aceasta repetând’o măine o vom afla fără de veste, Dumnezeu cel iubitor de oamini luminând nevăzut cugetul nostru».