Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron (17 februarie)

Acesta era din cetatea Amasiei, care se numea Mialon. Tiron se tâlcuieşte „recrut”. Pentru cunoştinţa şi vitejia sa, sfântul Teodor intră în oastea Legheon, cea mai aleasă dintre toate cetele, care se numea şi a Margariţilor, adică tari şi puternici.

Pe când oastea sa trecea în părţile Răsăritului, aproape de locul ce se numeşte Evhaita, se afla o pădure în care era un balaur înfricoşător, încât toţi ocoleau acea cale. Deci aflând sfântul de acesta şi vrând să afle dacă este voia Domnului să mărturisească numele Lui, merse acolo, căutând a afla balaurul. Şi adormind dânsul, fu aflat de o femeie pe nume Evsevia, care îl îndemnă să îşi cruţe viaţa şi să părăsească locul acela, iar sfântul mulţumindu-i că l-a trezit, îşi făcu cruce, încălecă pe cal şi porni mai departe. Şi numaidecât auzi zgomotul fiarei, aflând pe balaurul înfricăşător. Deci pornindu-se spre el, sfântul aruncă tare cu suliţa, străpungându-i capul, încât acesta curând muri.

În vremea aceea, izbucni prigoana împăraţilor Maximian şi Maximus împotriva creştinilor. De vreme ce sfântul nu încercase să se tăinuiască pe sine că este creştin, fu târât la judecată şi aruncat în temniţă. Aceasta fu încuiată şi pecetluită căci ticălosul judecător voia ca sfântul Teodor să moară de foame. Iar noaptea, i se arătă Domnul spunându-i:

- Îndrăzneşte, Teodore, iată, Eu sunt cu tine. să nu primeşti hrană sau băutură pământească, că vei avea altă viaţă nepieritoare şi veşnică în ceruri.

Iar sfântul Teodor, începu a cânta şi a se veseli, căci îi slujeau mare mulţime de îngeri. Iar străjerii, auzind acea cântare dulce, merseră şi aflând uşile încuiate, văzură înăuntru mult popor cu haine albe, cântând împreună cu Teodor. Deci mergând ei şi spunând ighemonului, acesta se înspăimântă şi porunci să i se dea în fiecare zi o bucată mică de pâine şi apă, însă sfântul Teodor nu primi, zicându-le lor:

- Pe mine mă hrăneşte Domnul şi Împăratul meu, Iisus Hristos.

Chemându-l iară la sine, ighemonul încercă iară a-l îndupleca pe sfântul Teodor, însă acesta se arătă neclintit:

- Chiar şi cu foc de vei arde trupul meu şi cu felurite munci îl vei rupe, cu săbiile de-l vei tăia, fiarelor spre mâncare de-l vei da, totuşi, până ce duhul meu este în mine, nu mă voi lepăda de numele Hristosului meu.

Atunci porunci tiranul să fie spânzurat pe un lemn şi să i se strujească trupul cu unchii de fier. Iar slujitorii săvârşiră aceasta până rămaseră oasele goale. Văzând că nici grozăvia durerilor nu l-au clintit căci încă mărturisea pe Dumnezeul cel adevărat, porunci să fie aruncat în foc. Deci îndată slujitorii aduseră mulţime de lemne de la casele din apropiere, iar când încercară a-l pironi pe sfântul Teodor, acesta spuse:

- Lăsaţi-mă nepironit, căci Hristos, Care mi-a dat putere să rabd celelalte torturi, mă va întări să rabd şi focul.

Iar Dumnezeu voind să slăvească pe bineplăcutul Său rob, iconomisi ca văpaia să ardă ca o lumânare, încât a înconjurat trupul sfântului Teodor, fără a-l vătăma. Iar sfântul îşi dădu astfel sufletul său în mâinile Domnului, iar unii din cei de acolo văzură sufletul său urcându-se la cer ca un fulger.

Mai apoi, Evsevia, femeia care îl aflase pe sfântul Teodor în pădure, cumpără cinstitele moaşte ale sfântului mucenic ducându-le în patria sa ca o comoară de mult preţ, căci multe boli se tămăduiau, sfântul Teodor arătându-se doctor sufletesc şi trupesc.

Sfântul Teodor primi cununa mucenicească cea cu bună mireasmă în anul 360.



Din prealuminată prăznuirea dumnezeiescului mucenic să ne ospătăm cu toţii; şi cu credinţă să ne veselim, iubitorilor de praznic, cinstind luminata prăznuire a săvârşirii lui, şi cu cântări să lăudăm pe Iisus, Cel ce a mărit pomenirea lui.
(Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Credincioşilor, adunându-ne împreună, cu un glas să prăznuim în cântări de taină, ca pe un puternic ostaş al adunării noastre, pe cel mai viteaz bărbat al oştirii cereşti, zicând: vrednicule de laudă, mucenice al lui Hristos, roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine. (Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Harul minunilor tale cel de Dumnezeu dăruit, mucenice Teodor, îl aşterni peste toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru care te lăudăm pe tine zicând: pe cei robiţi îi răscumperi, pe bolnavi îi tămăduieşti, pe cei săraci îi îmbogăţeşti şi izbăveşti pe cei ce plutesc cu corăbiile; alergarea spre cele zadarnice ale slugilor o opreşti şi descoperi pagubele celor cărora li s-au făcut; pe ostaşi îi înveţi să se ferească de robie; pruncilor le dăruieşti cu milostivire cererile; fierbinte ajutor te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Cu care, preasfinţite nevoitorule, cere de la Hristos mare milă şi pentru noi cei ce lăudăm mucenicia ta.(Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Tuturor dai harurile tămăduirilor din destul, sfinte, purtătorule de biruinţă, Teodor, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, totdeauna, grăbeşte şi izbăveşte pe cei ce cu credinţă firbinte te cheamă, preafericite. (Luminânda ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Acatistului Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron (audio, clic aici)

Acatistul Sfinţilor Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat (text, aici)

Minunea Sfântului Teodor



La 50 de ani dupa mucenicia Sfântului Teodor Tiron, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, porunci guvernatorului cetăţii Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare.

Creştinii nu cunoşteau nicidecum gândul viclean al păgânului împărat. Însă Domnul cel Atoatevăzător, strică meştesugul cel tăinuit şi înşelător al călcătorului de lege, căci trimise la patriarhul Constantinopolului Eudoxie pe răbdătorul Său de chinuri, sfântul marele mucenic Teodor, care era din rânduiala tironilor. Acesta, venind la arhiereu, îi zise:

- Degrab sculându-te, să aduni turma lui Hristos şi să porunceşti cu tărie ca nimeni să nu mănânce bucatele şi băuturile cele ce se vând în târg, căci toate sunt întinate cu sânge din jertfele idoleşti, după porunca păgânului împărat.

Nedumerit, arhiereul întrebă:

- Cum s-ar putea ca cei săraci să nu cumpere bucate din târg?

Atunci îi grăi sfântul:

- Să li se dea colivă şi se va mângâia neajungerea lor.

Nepricepându-se arhiereul ce este coliva, sfântul îl lumină:

- Coliva este făcută din grâu fiert şi aşa ne-am obişnuit noi a numi grâul fiert în Evhaita.

Dupa ce a aflat numele sfântului care apoi se făcu nevăzut, patriarhul îndată adună toată lumea creştinilor şi le spuse ceea ce văzuse şi auzise. Deci, făcând creştinii coliva, se feriră neîntinaţi de meşteşugul diavolului. Nimeni ni cumpără din bucatele împărăteşti, încât toate se stricară în săptămâna aceea şi fură aruncate în mare.

Nelegiuitul împărat, văzând că tăinuita lui cursă se vadi şi nimic nu spori, foarte se ruşină. El porunci ca iarăşi să se vândă în târg obişnuitele bucate.

Nu mult după aceasta, sărbătoarea sfântului mare mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare fu rânduită în calendar, în vremea patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397). Vineri seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite, dupa rugăciunea amvonului, se cântă Canonul sfantului mare mucenic Teodor, compus de sfântul Ioan Damaschin, după care se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în



+ * + * +

Minune a Sfântului Teodor Tiron






+ * + * +

Pătimirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron





+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea, Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia





Frească din veacul al XIV-lea, Patriarhia din Peci, Kosovo, Serbia







Frescă din veacul al XIV-lea, Sfântul Munte Athos





Sfinţii Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat



Icoană rusească din veacul al XV-lea







Icoană din veacul al XVI-lea, Măn. Pantocrator, Sfântul Munte Athos, Grecia



TE