Să vă spun ceva:
-Să nu credeţi în vise sau vedenii! Când visezi ceva deosebit, te scoli de dimineaţă, te speli pe faţă, faci rugăciune şi spui aşa:“Doamne, dacă visul care l-am avut e de la Tine, mai dă-mi-l şi în noaptea aceasta care urmează, iar dacă e de la vrăjmaşul, pe pustie să se ducă pentru că eu nu cred în el “Nu vorbeşti cu nimeni despre visul pe care l-ai avut. Dacă-ţi aminteşti în cursul zilei visul, spui în mintea ta: “Nu cred în tine decât dacă vii şi la noapte.”
Dacă visul vine şi în a doua noapte, tot nu te încrezi, ci, la fel procedezi când te trezeşti, mai ceri şi a treia oară să ţi-l arate dacă este de la Dumnezeu, pentru că a doua oară ţi-l poate da şi diavolul, însă a treia oară dacă-l ceri, fiind în numele Sfintei Treimi, diavolul nu ţi-l mai arată şi pentru că eşti botezat în numele Sfintei Treimi.
Deci, pentru visele care au fost trei nopţi la rând, la fel nu spui nimănui decât preotului. Preotul dacă are descoperire îţi interpretează imediat visul, iţi spune ce a vrut să-ţi arate, iar dacă nu, îţi spune să vii a doua zi, pentru că trebuie să pună rugăciune să-i descopere Dumnezeu lui şi el să-ţi spună matale. Aşa să procedaţi dacă vreţi să nu fiţi păcăliţi de vrăjmaşul cu visele.
465.- Când eram la Boroaia, pe la ora 5 după masă a venit la mine un bărbat foarte agitat să-l spovedesc urgent că la ora 7,oo seara, moare.
-De unde ştii matale că o să mori ? L-am întrebat.
-Am visat, părinte !
-Ce ai visat ?
-Am visat o femeie care, cred că era o sfântă, nu ştiu cine era dar, mi-a spus: “ştii când erai să păţeşti necazul cutare, eu te-am scăpat, acum îţi spun ca să ştii că vei muri la ora 7 în această seara, du-te la Argatu şi te spovedeşte, ca să mori liniştit!”
-Şi matale ai crezut ce ţi-a spus ea ?
-Da părinte, pentru că cele ce mi-a spus că am păţit, erau adevărate şi de data asta am venit să mă spovediţi urgent.
Eu l-am văzut cât era de agitat, de neliniştit şi disperat, tâmplele i se zbăteau de credeai că vor să iasă de sub piele, i-am spus că-l spovedesc, dar mai am puţină treabă cu lumea. Erau mulţi oameni veniţi şi eu trebuia să-i povestesc lucruri deosebite şi interesante pentru a-i capta atenţia, să-l fac curios şi să uite că va muri, până ce va trece de ora 7,00. Am început să-i povestesc fel de fel de lucruri. În timp ce-i povesteam mă tot uitam la faţa lui să văd cum mai arată. Venele de la gât şi de la tâmple se umflaseră şi se zbătea sângele în ele de parcă se mutase inima la gât. Din cauza asta trebuia să moară. Diavolul i-a dat termen limită şi în acelaşi timp disperarea care-l tensiona până ce crăpa inima sau venele în el. Visul era de la diavol, prin el diavolul vroia să-l piardă. Uneori se mai liniştea apoi iar îşi amintea.
-Părinte, e cinci jumate ceasul, când mă mai spovediţi?
-Acuşi, numai puţin, hai să fac şi o rugăciune pentru toţi. Trebuia să fac cumva să treacă cele două ore. Pentru a-l salva, trebuia să-l duc cu vorba până după ora 7,00. Am făcut rugăciuni, apoi de faţă cu lumea am povestit câteva întâmplări şi lucruri interesante, unii dintre oameni mai adăugau şi ei câteva povestiri şi deodată îl văd că se uită la ceas şi mă întreabă speriat:
-Părinte, e 8,oo ceasul şi n-am murit!? Se pipăia şi nu ştia ce să creadă. Atunci i-am zis:
-Hei, hei ! Moşul Gheorghe e mort de o oră! Ce te-a păcălit visul !!!... Femeia din vis, care ţi-a zis că ai să mori nu era o sfântă, era o drăcoaică care vroia să ne prindă pe amândoi în această greşeală. Dacă eu te spovedeam, eram vinovat de moartea matale, iar matale puteai să mori cu adevărat de frică. Iţi pocnea vreo venă, că m-am uitat tot timpul la matale cât de agitat erai.
-Vă mulţumesc părinte ! Doamne ce era să păţesc!?
-Să nu mai crezi în vise şi i-am argumentat de ce este păcat să crezi în ele. Unii pot să viseze că au păţit un accident şi se gândesc tot timpul la ce-au visat, nu mai sunt atenţi cum merg pe jos sau cu maşina şi îşi fac singuri necazul. Diavolul e tatăl minciunii, pe toţi vrea să ne păcălească şi pe noi preoţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.