DESPRE CULTUL SFINTILOR

www.resurse-ortodoxe.ro - » Despre credinta ortodoxa - Parintele ILIE CLEOPA »


DESPRE CULTUL SFINTILOR
SI AL INGERILOR

INVATACELUL: Pentru care pricina, noi, ortodocsii, ne inchinam la ingeri si la sfinti si ii punem pe ei mijlocitori catre Dumnezeu pentru mantuirea noastra? Nu exista - zic unii - decat un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Iisus Hristos. Apostolul ne invata in aceasta privinta: “Unul este Dumnezeu, Unul este si mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, Cel ce S-a facut om, Iisus Hristos” (I Tim., 2, 5). Deci, nici ingerii, nici sfintii, nimeni in afara de Hristos nu poate mijloci la Dumnezeu pentru mantuirea noastra.

PREOTUL: Intr-adevar, nimeni in afara de Iisus Hristos nu este mijlocitor inaintea Tatalui, pentru ca nimeni in afara de El nu s-a adus pe sine jertfa pentru mantuirea lumii. Deci, in afara de Hristos, nimeni nu poate mantui de pacate. Cinstind pe sfinti, insa, nu ii punem in locul lui Hristos, nici macar alaturi de El. Cand sfintii se roaga pentru noi, ei tocmai cer lui Hristos ca El sa mijloceasca mantuirea noastra. Ei cer de la Hristos mantuirea noastra. Si, in acest inteles, spunem ca mijlocesc pentru noi. Singurul care mantuieste este Hristos, iar sfintii, prin rugaciunile lor, cer mantuirea noastra, dar nu o dau ei insisi. De aceea, noi nu ne inchinam la sfinti si la ingeri ca la Dumnezeu, inchinarea pe care o aducem noi sfintilor si ingerilor este numai o cinstire (venerare), iar lui Dumnezeu ne inchinam si ii slujim cu desavarsita inchinare, care se mai numeste si latrie sau adorare. Noi veneram pe sfintii lui Dumnezeu pentru ca ei sunt prieteni si casnici ai lui Dumnezeu, dupa cum este scris: “Voi prietenii Mei sunteti daca faceti cele ce va poruncesc” (Ioan, 15, 14). Iar despre Avraam citim de asemenea: “Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i-a socotit lui spre dreptate si prietenul lui Dumnezeu s-a chemat” (Iacov, 2, 23). Si marele apostol Pavel scrie efesenilor: “Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu” (Efes., 2, 19). Asadar, ca pe niste prieteni ai lui Dumnezeu si casnici ai Lui ii veneram (cinstim) pe sfinti, inca mai stim ca sfintii sunt preaslaviti de Dumnezeu in ceruri (Luca, 20, 36). Sfintii, inca pe pamant fiind, aveau darul proorocirii (III Regi, 14, 1-17) ca, de pilda, proorocia lui Elisei asupra lui Ghezi (IV Regi, 5, 25-27). Sfintii, inca in viata aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac., 20, 7). Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor etc.

INVATACELUL: Dar cum pot sfintii si ingerii sa fie mijlocitori la Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce noi trebuie sa asteptam mantuirea numai de la Hristos, Mantuitorul si Mijlocitorul mantuirii noastre, dupa cum este scris: “intru nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat noua oamenilor, intru care sa ne mantuim” (Fapte, 4, 12) ? Deci, nu este nevoie sa ne adresam sfintilor, daca voim sa dobandim mantuirea.

PREOTUL: Dimpotriva, acest lucru este de mare nevoie, dupa cum se arata luminat din cuvantul Apocalipsei, care zice: “Si cand (Mielul) a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alaute si nastrape de aur, pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor” (Apoc., 5, 8). Dar sfintii se roaga lui Dumnezeu nu numai pentru ei si nu numai dupa ce s-au savarsit, ci si fiind inca in lumea aceasta, dupa cum am aratat mai sus ca s-a rugat Avraam pentru Abimelec, Moise pentru popor si dupa cum se ruga marele apostol Pavel cand scrie: “Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi si va pomenim in rugaciunile noastre, aducandu-ne aminte neincetat inaintea lui Dumnezeu si Tatal nostru, de lucrul credintei voastre…” (I Tes., 1, 2-3). Si iarasi: “Pentru aceasta ne si rugam pururea pentru voi ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa…” (II Tes., 1, 2). Si iarasi: “Nu incetez a multumi pentru voi pomenindu-va in rugaciunile mele, ca Dumnezeu… sa va dea voua duhul intelepciunii…” (Efes., 1, 16-17). Si iarasi: (Aceasta si cerem in rugaciunea noastra: desavarsirea voastra” (II Cor., 13, 19). Iar lui Timotei ii scrie: “Multumesc lui Dumnezeu, pe Care il slujesc - ca si stramosii mei - intr-un cuget curat, ca te pomenesc neincetat zi si noapte in rugaciunile mele” (II Tim., 1, 3).

De asemenea, Dumnezeu trimite pe ingerii Sai spre ajutorul celor ce se roaga Lui (Fac., 24, 7); Dumnezeu trimite pe ingerul Sau la Daniel si il scapa de gura leilor (Dan., 4, 22). Si marele apostol Pavel arata ca ingerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El ii trimite spre ajutorul celor ce vor sa mosteneasca mantuirea (Evr., 1, 14). Cine primeste pe sfinti primeste pe Hristos (Matei, 10, 40-41).

Asadar, din marturiile scripturistice de mai sus se vede ca sfintii si ingerii pot sa mijloceasca la Dumnezeu pentru noi, cei de pe pamant, prin rugaciunile lor, ca niste prieteni ai lui Dumnezeu (Ioan, 15, 14), ca niste iubiti ai lui Dumnezeu (Dan., 10, 19) si ca niste casnici ai lui Dumnezeu (Efes., 2, 19).

INVATACELUL: Am auzit pe cineva ca noi, ortodocsii, prin inchinarea si slujirea la ingeri si la sfinti, umbrim slava si cinstea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mustra si opreste cu asprime pe coloseni, scriindu-le: “Nimeni sa nu va smulga biruinta, prin fatarnica smerenie sau prin slujirea ingerilor… in loc sa tina cu putere la capul (Hristos) de la care tot trupul, prin incheieturi si legaturi, indestulandu-se si intocmindu-se, sporeste in cresterea lui Dumnezeu” (Col., 2, 18-19).

PREOTUL: Nici o umbrire sau micsorare nu se aduce slavei lui Dumnezeu prin venerarea si slujirea slugilor Lui. Mai intai, ca una este inchinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu si alta este cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi ingerilor si sfintilor lui Dumnezeu, insusi Duhul Sfant ne indeamna sa laudam pe Dumnezeu prin sfintii Lui, zicand: “Laudati pe Domnul intru sfintii Lui” (Ps. 150, 1). Noi, cand cerem ajutorul si mijlocirea sfintilor si a ingerilor in rugaciunile noastre, tot pe Dumnezeu il slavim, deoarece si sfintii, la randul lor, duc cererile si rugaciunile noastre, impreuna cu rugaciunile lor, la Dumnezeu (Fapte, 9, 32-42; 20, 36; 28, 3-9; Apoc., 5, 8). insusi Dumnezeu a proslavit pe sfintii Sai (Rom., 2, 10) si i-a imbracat pe ei cu slava Sa: “Si Eu, slava pe care Mi-ai dat-o Mie, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi suntem una” (Ioan, 17, 22) si le-a zis lor: “Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cel ce Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cel ce primeste prooroc in nume de prooroc plata de prooroc va lua, si cel ce primeste pe un drept in nume de drept plata dreptului va lua” (Matei, 10, 40-41).

Aceste marturii dovedesc pana unde ajunge ratacirea tuturor celor ce, lepadandu-se de cinstirea sfintilor si a ingerilor - care sunt slugile iubite ale lui Dumnezeii -, nu-si dau seama ca, de fapt, ei se leapada de insusi Dumnezeu, Ziditorul tuturor.

INVATACELUL: Dar, de ce sfintii, chiar daca pot, nu vor sa mijloceasca la Dumnezeu pentru mantuirea noastra? Avraam, de pilda, n-a vrut sa mijloceasca la Dumnezeu pentru bogatul nemilostiv, desi acesta il rugase staruitor (Luca, 16, 24-31).

PREOTUL: Avraam n-a mijlocit pentru ca bogatul, in timpul vietii sale, n-a cerut ajutorul sfintilor si nici macar nu si-a adus aminte de Dumnezeu, in Faptele Apostolilor, 10, 25-26, apostolul Petru respinge inchinarea ce i-o aduce Corneliu, sub cuvant ca si el este om. Sutasul roman era familiarizat cu notiunea de zeu, ca unul ce fusese pagan. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, era foarte inclinat a-l socoti zeu, sau macar un om superior celorlalti oameni sau semizeu, caruia i se cuvenea nu venerarea, ci adorarea, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat sa i se aduca.

In citatul din Faptele Apostolilor, 14, 3-15, Pavel si Varnava resping inchinarea ce li s-a adus, pentru acelasi motiv ca si mai sus, caci erau socotiti ca zei si li s-a adus adorare, nu cinstire. Contextul ne spune clar ca locuitorii pamantului din Listra, uimiti de minunea vindecarii ologului din nastere de catre Pavel, intr-un glas au strigat: “Zeii luand asemanare omeneasca s-au pogorat la noi”. Si ziceau de Varnava ca este Zeus, iar de Pavel ca este Hermes, de vreme ce este “purtatorul cuvantului” (Fapte, 14, 8-12). Astfel, este lesne de inteles refuzul apostolilor de a fi adorati ca niste zei, de vreme ce ei tocmai impotriva zeilor predicau intoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte, 14, 15-17). “Si vorbind acestea, de abia au domolit multimile ca sa nu le aduca jertfe” (Fapte, 14, 18), se spune in continuare.

In alt citat (Apoc., 9, 10), ingerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge inchinarea ce i-a adus-o apostolul si evanghelistul Ioan, motivand astfel: “Sunt impreuna-slujitor cu tine…”, adica sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu cum esti si tu si nu se cuvine sa primesc de la tine inchinare, mai cu seama ca esti si tu aici, nu in trup, ci in “duh” (Apoc., 1, 10), adica in stare ingereasca; in plus, si tu ca si mine esti in “duhul proorociei”, care consta in a marturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat in cuvintele: “Lui Dumnezeu te inchina”. Dumnezeu era de fata si ingerul descoperitor I-ar fi adus o jignire daca ar fi primit pentru sine, chiar in fata lui Dumnezeu, inchinarea de la Ioan. Chiar si intre oameni este jignitor a respecta prea mult pe un inalt slujitor al unui conducator de tara, cand acel conducator este de fata. Totdeauna, toata atentia si toata cinstea se indreapta catre cel ce este mai marele tuturor, atunci cand el este prezent. Dar aceasta nu inseamna ca cei din jurul lui nu ar fi oameni de cinste.

In citatul din urma (Apoc., 22, 8-9), de asemenea, ingerul exprima chiar mai bine, mai limpede decat in citatul dintai, egalitatea sa cu apostolul Ioan si necuviinta ce ar face-o primindu-i inchinarea.

Astfel, in toate citatele de mai sus, invocate de unii in motivarea invataturilor lor gresite, refuzul sfintilor si al ingerilor de a li se aduce inchinare isi are explicatie proprie si particulara: apostolii Petru, Pavel, si Varnava au refuzat sa li se aduca adorare ca unor zei, in loc de cinstirea sau venerarea pe care sfintii o primesc. Iar ingerul descoperitor a respins inchinarea lui Ioan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca impreuna slujitor al lui Dumnezeu.

In ce priveste cinstirea si venerarea pe care oamenii o aduc sfintilor si ingerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, dupa cum se poate vedea in diferite locuri ale dumnezeiestii Scripturi.

Un prim exemplu se poate vedea atunci cand al treilea capitan trimis de imparatul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, “a ingenunchiat inaintea lui Ilie si s-a rugat lui si a grait catre el si a zis: Omule al lui Dumnezeu, cauta cu ochi milostivi la sufletul meu si la sufletul acestor cincizeci de robi ai tai!” (IV Regi, 1, 13). Si iarasi: “…feciorii proorocilor cei din Ierihon… au venit inaintea lui Elisei si s-au inchinat lui pana la pamant” (IV Regi, 2, 15). Si iarasi: “Atunci imparatul Nabucodonosor a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Daniel” (Dan., 2, 46). Si iarasi, vedem ca Valaam “plecandu-se cu fata sa s-a inchinat…” ingerului Domnului (Num., 22, 31). ingerii au primit inchinaciunea de la Lot (Fac., 19, 1). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Manoe si femeia lui care i s-au inchinat pana la pamant, iar ingerul Domnului s-a inaltat ca para focului de pe jertfelnic (Jud., 13, 18-21). Ingerul Domnului a primit inchinarea de la David si de la batranii poporului (I Par., 21, 16-18). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Daniel proorocul (Dan., 8, 11; 10, 9-15).

Iata, in cele de pana aici ti-am raspuns la cele ce ai fost dumneata ispitit sa crezi, ca ingerii si sfintii lui Dumnezeu nu voiesc a primi inchinaciune de la oameni. Citeste cu atentie locurile indicate din Sfanta Scriptura si vei intelege destul de clar ca atat sfintii lui Dumnezeu, cat si ingerii Lui primesc cinstire de la oameni, fara ca aceasta venerare a lor sa aduca vreo mahnire lui Dumnezeu.

INVATACELUL: Care sunt acele daruri si puteri deosebite cu care Dumnezeu a inzestrat pe sfintii Sai ?

PREOTUL: Mai intai sunt puterile date lor de a face minuni, dupa cum scrie: “Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel” (Ps. 67, 36) si iarasi: “Prin sfintii care sunt pe pamantul Sau, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Ps. 15, 3).

Oare nu prin mana proorocului Sau, Moise, a batut Dumnezeu Egiptul (Ies., 7, 10-12), a prefacut apa in sange (7, 20-21), a adus broaste (8, 6), tauni (8, 24), ciuma vitelor ,(9, 3), basici usturatoare, grindina si foc (9, 8, 18, 33), lacuste (10, 4-6), intuneric (10, 21), moartea primilor nascuti (12, 29-30), i-a trecut pe evrei prin Marea Rosie (14, 15- 16), l-a pierdut pe faraon si pe ostasii lui (14, 27)? Apoi, invingerea lui Amalec (Ies., 17), indulcirea apei la Mera (Ies., 15), scoaterea apei din piatra la Horeb (Ies., 17, 6), inghitirea lui Core si Datan in pamant (Num., 16, 28, 31), vindecarea prin sarpele de arama (Num., 21), izvorarea apei din piatra la Cades (Num., 20).

Apoi, prin Iosua Navi: oprirea apelor Iordanului (Ios., 3, 11-17), caderea zidurilor Ierihonului (Ios., 6, 6-20), prin Ghedeon: nimicirea madianitilor (Jud., 7, 16-23); prin Samson: leul sfasiat (Jud., 14), filistenii ucisi, portile Gazei luate si daramarea templului lui Dagon (Jud., 16, 23-31); prin Samuel: tunet si ploaie peste seceris (I Regi, 12, 16-18); prin Ilie Proorocul: seceta cea mare (III Regi, 17, 1), faina si untul de lemn al vaduvei (III Regi, 18, 14); invierea fiului vaduvei din Sarepta Sidonului (III Regi, 17, 17-23); foc din cer peste jertfe (III Regi, 18, 36-38); deschiderea cerului si ploaie mare (III Regi, 18, 41-42). Se mai arata: Ohozia, pedepsit cu moartea (IV Regi, 1, 16); despartirea apelor Iordanului cu mantia (IV Regi, 2, 8); prin Elisei; despartirea apelor Iordanului (IV Regi, 2, 14), curatirea apelor Ierihonului (IV Regi, 2, 19-22), copiii din Betel sfasiati de ursi (IV Regi, 2, 23), invierea fiului sunamitencei (IV Regi, 4, 32-35), vindecarea lui Neeman (IV Regi, 5, 10). Ghehazi lovit cu lepra (IV Regi, 5, 20-27), omul inviat prin oasele lui Elisei (IV Regi, 13, 21), iar prin Isaia, vindecarea lui Iezechia (IV Regi, 22, 1-7).

Cei doisprezece sfinti apostoli au adus diferite vindecari (Matei, 10, 1; Marcu, 3, 14-15; 6, 7, 13; Luca, 9, 1-6). Cei saptezeci de ucenici au facut diferite minuni (Luca, 10, 9, 17). Apoi alte nenumarate minuni ale apostolilor (Marcu, 16, 20; Fapte, 2, 43; 5, 12, 16); vindecarea ologului (Fapte, 3, 2-8), moartea lui Anania si a Safirei (Fapte, 5, 1-10), vindecari de bolnavi (Fapte, 15-16), vindecarea slabanogului Enea (Fapte, 9, 34), invierea Tavitei (Fapte, 9, 36-41), redarea vederii lui Saul (Fapte, 9, 17-18; 22, 11-13), orbirea lui Elimas (Fapte, 13, 11), invierea lui Eutih (Fapte, 20, 9-12), vindecarea tatalui lui Publius (Fapte, 28, 8), si alte nenumarate minuni si puteri pe care nu este aici loc a le pomeni.

Iata, deci, frate, cu ce puteri si cu ce daruri a impodobit Dumnezeu pe sfintii Sai, atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Pentru aceasta, in incheierea cuvantului despre minunile sfintilor lui Dumnezeu, repet cele ce zice Duhul Sfant: “Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel” (Ps. 67, 36).

Iar daca veneram si pe ingerii lui Dumnezeu intocmai ca pe sfinti, apoi trebuie aratat ca multe si preaslavite minuni a facut Dumnezeu in lume prin mijlocirea sfintilor Sai ingeri, ca de pilda: ingerul Domnului a condus pe izraeliti din Egipt (Ies., 14, 19; 23, 20; 32, 34; 33, 2; Num., 20, 16); nimicirea Sodomei si Gomorei, de asemenea, s-a facut prin ingeri (Fac., 19, 13), molima in Ierusalim (II Regi, 24, 15-7; I Par., 21, 14-16), nimicirea ostii asiriene (IV Regi, 19, 35; II Par., 22, 21; Isaia, 37, 36); Irod lovit de moarte (Fapte, 12, 23), vestirea zamislirii lui Iisus Hristos si a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul (Matei, 1, 20-21; Luca, 1, 31), vestirea nasterii lui Hristos (Luca, 2, 10), invierea Domnului (Matei, 28, 5-7), inaltarea si a doua venire a Domnului (Fapte, 1, 51); ingerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei, 4, 11; Marcu, 1, 13), ei au vestit pastorilor nasterea Domnului (Luca, 2, 9), ei au vestit sfintelor mironosite invierea Domnului (Matei, 28, 1), ei vor desparti pe cei drepti de cei nedrepti in ziua judecatii celei de apoi (Matei, 13, 39-42; 24, 31) si inca multe, nenumarate minuni si puteri ale lui Dumnezeu s-au facut prin sfintii Lui ingeri - si se fac si se vor face pana la sfarsitul veacurilor.

Aceste binefaceri facute de Dumnezeu prin sfintii Sai ingeri ne obliga sa-i cinstim pe cei ce slujesc cu mila si cu blandete la mantuirea noastra (II Petru 2, 11; Iuda, 1, 9 , Ps. 67, 17; 90, 11; 102, 21 etc.).

INVATACELUL: Dar pentru care pricina Dumnezeu primeste pe sfinti si pe ingeri sa se roage si sa mijloceasca pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce numai Mantuitorul nostru Iisus Hristos este singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni ?

PREOTUL: Dumnezeu primeste rugaciunile si mijlocirile care se fac catre El, prin sfinti si prin ingeri, fiindca El voieste a-i slavi pe ei, precum si ei Il slavesc in cer si pe pamant. Fiindca sfintii au suferit pentru slava lui Dumnezeu, au primit de la El nu numai slava, ci si darul de a face minuni mari, chiar mai mari decat a facut El cand era pe pamant, implinindu-se astfel cuvantul Mantuitorului care a zis: “Cel ce crede in Mine va face si el lucrurile pe care le fac Eu, si mai mari decat acestea va face… (Ioan 14, 12). Noi ne inchinam sfintilor lui Dumnezeu nu ca unora care ar fi prin fire dumnezei, ci ca unor slujitori ai lui Dumnezeu, care au dobandit de la El deplina incredere, incat orice vor cere primesc de la El, ca unii ce I-au pazit poruncile (I Ioan, 3, 21-22).

Noi veneram (cinstim) pe sfintii lui Dumnezeu fiindca insusi imparatul Dumnezeu Se simte cinstit vazand ca sluga lui iubita este cinstita nu numai ca o sluga, ci si ca prieten al lui Dumnezeu (Ps., 138, 17; Ioan, 15, 14). Noi credem ca Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostru Mijlocitor si ca El S-a dat pre Sine pret de rascumparare pentru toti si cu Sangele Sau a facut impacarea omului cu Dumnezeu, ca El este ingrijitorul, mangaietorul si curatitorul pacatelor noastre. Dar marturisim, de asemenea, ca sfintii intervin pentru noi in rugaciuni si cereri si, din iubire pentru ei, Mantuitorul ne comunica si prin ei ceea ce are in Sine pe seama noastra, inaintea tuturor ne comunica prin Prea Sfanta Sa Maica, ascultandu-i cuvantul cu care se roaga pentru noi.

Tot astfel zicem si despre sfintii ingeri si pazitorii nostri; despre apostoli, prooroci, martiri, ierarhi, drepti si despre toti aceia care au preamarit pe Dumnezeu si care ii sunt slugi credincioase. Cu ei impreuna numaram pe arhierei, pe preoti, ca pe unii ce stau la dumnezeiestile altare, precum si pe barbatii drepti, distinsi prin virtuti. Domnului Ii place sa ne rugam unii pentru altii, ca mult poate rugaciunea dreptului (Iacov, 5 16). Ca Dumnezeu asculta mai mult pe cei sfinti, decat pe cei ce raman in pacate, aceasta o aflam din Sfintele Scripturi (Ioan, 9, 31).

Marturisim ca sfintii sunt ajutatori si mijlocitori pentru noi inaintea lui Dumnezeu nu numai aici, in timpul petrecerii cu noi, ci inca mult mai mult dupa moarte, cand ei, dupa indepartarea “oglinzii” (de care pomeneste Sfantul Apostol), contempla curat Sfanta Treime si nemarginita Ei lumina. Caci nu ne indoim nici de sfintii profeti care, in trup muritor fiind, au vazut lucrurile cele ceresti, prin care se prevesteau cele viitoare.

INVATACELUL: Dar se spune in Sfanta Scriptura ca Dumnezeu ii asculta pe sfinti cand acestia se roaga pentru noi?

PREOTUL: Am aratat ca sfintii sunt slaviti de Dumnezeu cu cinste (Rom., 2, 10), ca vor judeca lumea (I Cor., 6, 3), ca sunt iubiti de Dumnezeu (Dan., 10, 19). Iar cum ca sfintii sunt ascultati de Dumnezeu cand se roaga pentru noi, cauta in Dumnezeiasca Scriptura la citatele pe care ti le insemnez aici: Fac., 27, 7; Iov, 42, 8-10; I Regi, 7, 9; Ier., 15, 15-21; Iacov, 5, 13, 15; Apoc., 8, 3, 4, 5; Fac., 20, 7; II Tim., 1, 3; Dan., 10, 12. De asemenea, cauta despre mijlocirea ingerilor pentru noi la: Fac., 24, 7; Dan., 3, 19-25; Evr., 1, 14; Ies., 19, 22; Num., 20, 16; Fac., 19, 13; II Regi, 24, 16-17; I Par., 21, 14-16. Dar vei gasi si inca alte multe marturii in aceasta privinta, in dumnezeiasca Sfanta Scriptura, care confirma cele de mai sus. Nu ramane la indoiala in aceasta privinta, ca sa nu te osandesti si tu ca cei ce stau impotriva adevarului invederat si dovedit.