Evghenie Rodinov - ostasul martir

Când era mic, bunica sa i-a dăruit
un lănţişor cu o cruciuliţă din
argint. El ţinea atât de mult la
această cruciuliţă încât, deşi era
interzis, o purta chiar şi la şcoală.
Mama sa îşi aminteşte că în acele
timpuri elevilor li se interzicea să
creadă în Dumnezeu şi din acest
motiv l-a avertizat pe micuţul
Jenia să fie atent cu cruciuliţa pe
care o avea. Evghenie s-a
încăpăţânat şi a purtat-o în
continuare şi, fără a ţine seama
de sfatul mamei sale, a refuzat să
o dea jos de la gât. Înainte de
armată reuşeşte să se califice în
două meserii: tâmplar
(asamblator de mobilă) şi şofer.
“Nu l-am ajutat cu nimic, arată
Liubova Vasilievna, singur şi-a
dat examenele şi singur a obţinut
permisul pentru două categorii.”
Cum era Jenia? “La fel ca şi ceilalţi
tineri, continuă ea. Nu mergea
foarte des la biserică, asculta
muzică cu prietenii lui, făcea
sport. Totuşi, avea un respect
doesebit pentru acea cruciuliţă
pe care nici în ruptul capului nu o
dădea jos de la gât!”
100 de zile, tortură şi chinuri
pentru Hristos
În iunie 1995 a fost recrutat în
armată la trupele de găniceri. Pe
16 februarie 1996, Liubov
Vasilievna Rodionova a primit o
telegramă prin care era
informată că fiul său a dezertat.
În realitate, el fusese capturat de
rebelii ceceni la un pichet de
control. Au urmat trei luni şi
jumătate de calvar. A fost tinut
într-un beci întunecat, spânzurat
de încheieturile mâinilor, şi bătut
sistematic până la epizare.
Fundamentaliştii musulmani i-au
ordonat lui Evghenie să-i scrie
mamei sale şi să ceară de la ea
10.000 de dolari pentru
răscumpărare. El le-a spus că
familia lui e săracă şi nu îşi poate
permite o asemenea sumă. Apoi
călăul său le-a ordonat lui şi altor
prizonieri ruşi să se convertească
la islam şi să lupte contra
camarazilor săi. Evghenie însă a
refuzat să-L trădeze pe Hristos.
Pentru acest lucru, a fost
“recompensat” de musulmanii
ceceni cu pedeapsa capitală:
tăierea capului. Acest lucru s-a
întâmplat exact în ziua în care
împlinea 19 ani.
Ca orice mamă, ba chiar mai mult
decât oricare alta, Liubov
Vasilievna Rodionova l-a căutat
neâncetat timp de nouă luni. A
fost, crede ea, aşa cum s-a
întâmplat atunci când l-a purtat
în pântece, ca la o a doua
naştere… Despre moartea lui a
aflat abia în septembrie. A trecut
prin toate taberele grupărilor
rebele, fiind nevoită uneori să
suporte orori inimaginabile din
partea acestora. “Am mers pe
drumuri pline de mine, însă
niciodată nu am călcat pe vreuna.
Dumnezeu m-a ajutat pentru că
datoria mea era să-mi găsesc
fiul… să-i aduc trupul acasă, să-l
îngrop după tradiţia noastră
ortodoxă, să se întoarcă din
pământul din care a fost luat…”
La un moment dat a fost foarte
aproape de el, la doar şapte
kilometri de locul în care era ţinut
captiv. Pentru a-l putea scăpa şi-a
gajat apartamentul. Planul
Domnului a fost însă altul.
Evghenie a fost ucis de fiorosul
Ruslan Khaikhoroyev, un om cu
suflet negru, după cum îl
caracterizează Liubov Vasilievna
Rodionova, un nume la auzul
căruia toţi tremurau. Era
comandantul zonei Bamut.
Reuşind să stea faţă în faţă cu cel
care i-a omorât copilul, acesta,
fără pic de jenă, martori fiind şi
câţiva reprezentanţi ai OSCE, i-a
mărturisit mamei lui Evghenie că
fiul ei a avut şansa de a rămâne
în viaţă. “N-a vrut să se
convertească la islam şi nici n-a
vrut măcar să-şi dea jos cruciuliţa
pe care o purta la gât, ori să
devină frate de-al nostru, altfel
putea să scape”, i-a spus
Khaikhoroyev. La 23 august
1999, la trei ani şi trei luni,
Ruslan Khaikhoroyev a primit
plată de la Dumnezeu pentru
faptele sale nelegiuite. În timpul
unei răfuieli între bandele rivale
de rebeli ceceni, el fost omorât, la
Groznîi, de tovarăşi de-ai săi,
împreună cu gărzile sale de corp,
adică aceia care l-au torturat pe
Evghenie.

---