Imprumuta-mi, pentru o vreme, zambetul...
Al meu s-a pierdut undeva,
In desisurile junglei pacatului,
Pe cand imi cautam, cu disperare,
Fericirea si linistea inimii.
Daca vrei,
Lasa-mi, pentru o vreme, si cantecul...
Se pare ca al meu s-a pierdut
O data cu ruinarea Cortului Intalnirii;
De atatea vremuri,
In care furtuni de lacrimi
Mi-au impletit Memorialul durerii,
Am uitat gamele
Si secretele muzicii,
Iar harfa e inca atarnata
In salciile de pe malurile
Raului tulbure,
Din valea pacatului.
Imprumuta-mi, Te rog, si speranta...
Ia-ma de mana,
Strange-ma in bratele Tale
Si du-ma spre treptele fericirii,
Ca suindu-le,
Sa descopar, la capatul drumului,
Sala Tronului Harului
Unde,
CANTECUL, ZAMBETUL, SPERANTA,
Sustin Concertul Iubirii...
Si lasa-ma, lasa-ma, Te rog
Stanca Vie,
Sa raman si s-ascult, o vecie!
Jercan Danut Alexandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.