Pagini

30 iulie 2011

Marturii despre Parintele Arsenie Boca




Odata, m-am dus la Draganescu, la Parintele Arsenie. Cand am ajuns acolo, in curtea bisericii era adunata multa lume. Parintele era cam la vreo 30 de metri, iar in fata mea, cam la vreo 2 metri, era un baiat de vreo 19 ani. Parintele striga la baiat si-i zice: „Mai baiete, ce tigari fumezi tu?” Baiatul raspunde: „Nu fumez de nici unele, Parinte”. Parintele zice: „Mai, eu vad ca acum nu ai tigari nici in mana, nici in gura, dar te intreb ce tigari fumezi cand esti cu baietii si cu fetele”. Baiatul spune ca nici atunci cand este cu baietii si cu fetele nu fumeaza. Parintele zice: „Baga mana in buzunarul stang de la pantaloni si vezi ca acolo este un pachet de tigari Delta. Ia vezi cine ti l-o fi bagat?!”.Atunci, eu ma dau in spatele baiatului si-l vad ca scoate un pachet de tigari Delta neinceput, din buzunarul stang. Parintele a plecat, iar baiatul nedumerit, a zis: „Ce parinte mai e si parintele acesta!?”.

O fata din Fagaras a plecat spre Draganescu, la Parintele Arsenie, desi nu stia daca va putea sa vorbeasca cu dumnealui. Era sfarsit de toamna si era tare frig. Cum statea ea pe peron, in gara la Fagaras, a dat peste o tiganca necajita care nu avea ciorapi in picioare. Fata, care avea in picioare doua perechi de ciorapi, s-a dus la toaleta, si-a dat jos o pereche. I-a adunat frumos si i-a dat tigancii sa se incalte cu ei, ca sa nu-i mai fie frig. Cand a ajuns la Draganescu, Parintele i-a iesit in cale si i-a zis: „Hai tu fata, ca de cand te astept, ca stiu de fapta ta cea buna pe care ai facut-o pe peronul garii, cu femeia aia necajita la care i-ai dat ciorapii tai, sa se incalte cu ei”. (Biliboaca Matei, Savastreni)

Odata, s-a dus la Parintele o femeie care si-a facut o operatie la nas, ca sa fie mai frumoasa. Parintele i-a zis: „Tu femeie, de ce te-ai schimonosit asa?” Femeia zice: „Cum, Parinte?”. „De ce ti-ai facut operatie la nas? Crezi ca daca Dumnezeu ar fi vrut sa fii cum esti acum, nu te-ar fi putut face asa de la inceput? Du-te de aici, ca nu vreau sa stau de vorba cu tine”.

Odata, m-am dus la Draganescu sa vorbesc cu Parintele. In biserica n-am vazut nici un om cu barba, imbracat in haine calugaresti – asa cum imi inchipuiam ca trebuie sa arate Parintele Arsenie. Acolo era doar un om imbracat in halat alb si cu boneta pe cap. Vazand ca nu pot lua legatura cu dumnealui, m-am hotarat sa plec. Atunci, numai ce vad omul acela imbracat in halat vine catre mine si ma intreaba: “Ce cauti?”. Eu m-am intors catre dansul si i-am raspuns ca il caut pe pictorul Arsenie. “Ce ai cu pictorul Arsenie?” – ma intreaba dumnealui. “Am si eu ceva” – i-am raspuns. Omul zice: “Vino mai aproape”. Si iar ma intreaba ce am cu pictorul Arsenie si eu iar ii spun ca am si eu ceva. Apoi dau sa plec. Omul acela imi zice cu vorba blanda: “Hai, ma, sa-ti spun eu ce ai cu pictorul Arsenie”. Si incepe sa-mi spuna de ce il caut pe Parintele. Vazand ca-mi spune gandurile, ca-mi spune de ce am venit la dansul, mi-am dat seama ca omul acela in halat alb nu poate fi decat Parintele Arsenie Boca. I-am zis: “Dumneata esti pictorul si Parintele Arsenie”. Si dumnealui imi zice: “Pe ce te bazezi cand spui ca eu sunt?” si eu ii zic: “Mi-ati spus gandurile mele si de ce am venit, ori altcineva nu putea sa mi le spuna decat Parintele Arsenie”. Si i-am mai zis: “Parinte, inca un om ca dumneavoastra nu mai este in Romania”. Atunci, dumnealui imi zice “Du-te, ma!” si ma mangaie pe fata cu mainile. (Biliboaca Matei, Savastreni)

*
M-am casatorit cu o credincioasa, Emilia, eu fiind ateu pe atunci. Prin ea l-am cunoscut pe Parintele Arsenie Boca, prin 1972. Sotia mi-a propus sa mergem la Parintele Arsenie la Draganescu, dar nu ne-am inteles. I-am dat chiar o palma sotiei, dar pana la urma am plecat impreuna la Draganescu. Acolo era lume multa, din toate partile. La intalnirea cu Parintele, acesta mi-a zis mustrator: “Ai venit ma, ai venit? Tu care bei vin Cotesti, ai cotit-o”. A stat de vorba cu toata lumea, apoi iar mi-a zis: “Ma, n-ai incredere in mine. Vrei s-o bati iar”. La plecare mi-a zis: “Sa mai vii la mine”. M-a atras ca un magnet si l-am vizitat ori de cate ori am avut ocazia.

Si a doua oara cand am venit l-am gasit pe Parintele inconjurat de multa lume. M-am plans Parintelui de locul de munca (eram vopsitor, lucram in mediu de gaze) si mi-a zis: “Lasa ma, ca ai sa te duci la cei cu halate albe”. Peste 2 saptamani, fratele meu, care lucra la spital, mi-a zis ca este un post de zugrav la spital. M-am transferat cu locul de munca la spital, unde am lucrat pana in 1992, cand am iesit la pensie de boala. Cand am mers iar la Parintele Arsenie, mi-a zis: “Cum e, ma, la halate albe?” si i-am spus: “E foarte bine Parinte. Va multumesc ca m-ati ajutat”.

De la o vizita la alta simteam ca ma incarcam cu energie. Cand plecam de la Parintele Arsenie ma simteam usurat. O data m-am plans Parintelui ca sotia mea e cam rea. Atunci Parintele a facut o experienta cu mine. Mi-a spus ca sunt altele si mai rele, apoi m-a rugat sa duc niste bagaje la casa parohiala, peste drum. Am dus bagajele, am intrat si apoi am intrebat daca e cineva acasa. A iesit o persoana cu gura mare: “Ce vrei ma? De ce bati? Vrei sa chem militia?”. “Doamna – am zis – v-am adus niste bagaje”. Ajungand din nou la Parintele, acesta mi-a zis: “Ai vazut ca sunt altele si mai rele?”. Alta data mi-a zis: “Rabda, mai, realitatea, altfel va veti desparti”. (Eugen Butum, 52 ani, Fagaras)

*
Odata, am plecat spre Draganescu în pantaloni, crezând ca e un lucru bun si gândindu-ma ca am sa ma schimb în fusta înainte de a da ochii cu Parintele. Când am ajuns la Draganescu, am facut ceea ce îmi propusesem, în spatele bisericii. Apoi am intrat în biserica, unde era foarte multa lume. Dupa câteva minute, Parintele s-a întors si a spus: „Ma, a mers un barbat dupa biserica; astept sa intre, dar nu mai apare. Unde-o fi?”. De atunci n-am mai îmbracat pantaloni. Tot legat de pantaloni, o doamna l-a întrebat odata pe Parintele daca, în caz de neputinta, poate purta pantaloni. Parintele i-a spus ca poate purta, dar numai pe sub fusta. Referindu-se la casatorie, Parintele a spus ca fiecare sac îsi gaseste petecul lui. Si mai zicea Parintele: „Nu cresteti câini; cresteti copiii care nu au parinti”.

Parintele ne spunea tuturor ca, pentru sanatatea femeii, e bine sa avem 3-4 copii. Daca nu nastem câti vin, pacatul cade pe cei care sunt în viata. Eu nu puteam sa suport ca din cauza mea sa sufere copiii. Având patru copii, ma gândeam ca eu sunt bine… Dar când a ajuns la mine, i-­am aratat o fotografie de familie cu noi doi, cei 4 copii si mama mea. Privind-o, mi-a zis: „Tu sa mai faci un copil”. Am raspuns: „Daca va vrea Dumnezeu”. Avusesem o problema cu o sarcina care s-a oprit din evolutie si nu stiam daca voi mai putea naste. I-am marturisit acest lucru Parintelui si dumnealui mi-a zis: „Tu sa traiesti viata normala, fie sa mori la datorie. Nici abuz, nici refuz si viata curata în timpul sarcinii”. Apoi a zis: „Ai grija si nu asculta sfaturile soacrei, dar cinsteste-o ca pe o mama”. Mama zicea catre mine, când vedea ca sunt însarcinata: „Nu vedeti cât va e de greu? Ce veti face când vor fi mari?”. Am reprodus si alte argumente, dar Parintele a zis, parca mâhnit: „Ca sa traiti, mai, ca sa traiti”. Nu stiam ce vrea sa spuna, atunci.

Au urmat alte încercari. Mergeam la Parintele si el îmi repeta: „Viata normala, fie sa mori…”. Dupa alte trei opriri din evolutie si o sarcina moarta (înainte cu 3 zile de a se naste) m-am dus iar la Parintele. În ziua aceea Parintele nu vorbea cu nimeni. Totusi, cu sotul a schimbat câteva vorbe. Eu i-am sarutat mâna. Mai târziu, plângând si rugându-ma în gând, am zis: „Ajuta-ma Parinte Arsenie…”. S-a oprit din lucru si s-a uitat la mine. În 8 mai 1978, aud o voce în somn: „Esti însarcinata!”. Dupa vreo saptamâna, mi-am dat seama ca e adevarat. S-a nascut al cincilea copil, o fetita mai voinica decât toti. Apoi, în 1981 s-a mai nascut înca o fetita.

În anul 2001, înainte ca cel de-al saselea copil sa-si termine studiile, sotul meu a fost victima unui atac de cord foarte grav. Doctorii nu i-au mai acordat nici o sansa de supravietuire. În disperarea mea, am strigat si la Parintele Arsenie, spunându-i: „Parinte Arsenie, eu te-am ascultat si am facut cum ai zis, acum ce fac? Ajuta-ma!“. Minunea s-a întâmplat. Sotul a fost salvat. Dumnezeu ne-a miluit pentru sfaturile si rugaciunile Parintelui Arsenie. (Emilia Span, Sibiu)
*

S-au dus doua doamne la Draganescu, la Parintele. Parintele o întreaba pe una dintre ele: „Câti ani ai?”. Ea zice: „33". „Si câti copii ai avut? Îti spun eu: 32.". Eu ma gândeam ca nu putea sa aiba tot câte un copil la un an, dar ea a spus apoi ca facea chiuretaje si de 3-4 ori pe an. Pe urma, Parintele a întrebat-o si pe cealalta doamna câti copii a avut si i-a spus ca a facut semne la piciorul de la masa si a ajuns pâna sus. Zice Parintele: „Doi dintre ei ti-au spus: «Mama, de ce nu ne-ai lasat sa venim pe lume, ca ne faceam sfinti». Vezi ma, pe ea am putut-o ierta, dar pe tine nu te iert“.

Parintele Arsenie tinea foarte mult ca mamele sa lase copiii sa vina pe lume. Zicea ca sfârsitul lumii vine când copiii nu se mai nasc si când multi oameni vor muri înecati sau ca urmare a accidentelor, crimelor, fulgerelor. Multe rele vin peste noi, ca noi trebuie sa platim sângele si pacatele celor ce nu vor sa stie ce e pacatul, ale acelora care umbla în placeri si omoara (parintii pe copii si copiii pe parinti). (Maica Glicheria)

*
A venit un om la Parintele Arsenie. Îi zice Parintele: „Ai venit împreuna cu sotia si cu fetita”. „Da“. „Ma, daca se duce de 7 ori la usa camarii si nu stie de ce s-a dus, îsi pierde mintea. Ma, de ce nu lasati copiii sa vina la rând? Si tu ti-o pierzi ma; sa te lasi de bautura si de fumat”.

Odata, o femeie însarcinata de la Sibiu s-a dus la Parintele Arsenie, la Draganescu. Când a vazut-o, Parintele i-a zis: „Ma, du-te repede sa nu scapi trenul”. „Pai, Parinte, zice, eu am venit sa…“. „Nu ma, mergi repede sa nu scapi primul tren”. Femeia a plecat suparata, gândindu-se: „De ce n-o fi vrut Parintele sa vorbeasca cu mine?”. A ajuns în Sibiu noaptea la ora 1. Când a intrat în casa i s-a rupt apa. A dat telefon dupa Salvare, iar la ora 4 a nascut un copil, pe care l-a botezat Ioan.

Altadata, stateam la Sibiu, la coada la pâine. În spatele meu s-au asezat doi domni. Unul dintre ei zice catre celalalt: «Am un prieten, Mihai, care a venit la mine plângând, spunând ca are cancer. A fost la o gramada de doctori, la Bucuresti, la Medias, la Cluj. Toti i-au spus ca are cancer. Eu îi zic: „Am auzit ca exista un om care-ti spune de toate. Hai sa mergem la el. Omul acela sta dincolo de Bucuresti, la Draganescu”». Atunci, mi-am dat seama ca e vorba de Parintele Arsenie. Domnul din spatele meu continua: «Când am intrat pe poarta, în curtea bisericii, vad ca omul acela iese din biserica si-mi zice: „Hai, mai, ca de când te astept. Ai reusit în sfârsit sa-l aduci?” si catre prietenul meu bolnav: „Ma, sa nu te mai duci la doctor, ca stii ce-ti spune: sapa si lopata. Ma, n-ai cancer, dar sa te lasi de bautura si de fumat. Si sa lasati copiii sa vina la rând”. Acum s-a facut sanatos; nu-l mai doare nimic, s-a lasat de bautura si de fumat, au copii. Vine la mine bucuros ».

Stateam cuminte si asteptam sa-mi vina rândul. Pariniele tuna si fulgera împotriva pacatului, la crestini, iar eu ma faceam tot mai mica, pe masura ce ma apropiam de el. Cu epitrahilul tras peste un halat, cu o caciula pe cap si cu pantofii încaltati în galosi, Parintele Arsenie catehiza, predica, mustra si binecuvânta, dezvaluind pacatele fiecaruia, dupa masura. Am fost martora unor scene care m-au înfricosat…
Un barbat de vreo 50 de ani se arsese pe fata cu azot si era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la Parintele, ci doar pentru a-­i înmâna un modest pomelnic. Duhovnicul l-a strapuns cu privirea, dupa care l-am auzit spunând: „De ce crezi tu, crestine, ca te-ai ars chiar pe fata, ca sa fii respingator pentru toata lumea? “. Barbatul amutise. „Sa-ti spun eu de ce…Ti-ai batut joc de o fata în tinerete, dar nu ai luat-o de nevasta. A ramas singura, pâna la vârsta asta si este si stearpa pe deasupra, fiindca a avortat, ca sa evite rusinea unui copil fara tata, iar de atunci n-a mai putut ramâne însarcinata. Ai pacatuit si tu, dar ai împins-o si pe ea spre pacat! Acum platesti cu suferinta asta…”. Omul îsi plecase ochii în pamânt si plângea înfundat, cu pomelnicul uitat într-o mâna.