Sarbatorim astazi, impreuna cu toata crestinatatea ortodoxa, Duminica Tuturor Sfintilor.
Cinstim acum, laolalta si dupa cuviinta, pe cei mai vrednici fii ai
neamului omenesc. Cinstim pe toti acei care, de la inceputurile lumii si
pana acum, in toate timpurile si in toate locurile pe unde au trait,
s-au straduit sa pastreze demnitatea lor de oameni, inchinandu-si toata
viata lor in slujba binelui si a dreptatii, in slujba lui Dumnezeu.
In acest urias sobor al tuturor sfintilor,
pe care ii cinstim acum la aceasta sarbatoare, sunt toti stramosii
neamului omenesc, toti patriarhii si sfintii prooroci ai Vechiului
Testament, impreuna cu toti dreptii dinainte de intruparea
Mantuitorului, rascumparati de El prin jertfa Sa pe Cruce. Ei sunt acei
despre care marele Apostol Pavel scrie asa in Epistola catre Evrei,
despre acesti sfinti patimitori pentru dreapta credinta si pentru
Hristos, pentru Dumnezeu : Au fost chinuiti, au suferit batjocuri si
bice, ba chiar lanturi si inchisoare; au fost pusi la cazane, au fost
taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de
oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.
Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului (Evrei 11, 36-38 ). Tot acum, laolalta cu ei, cinstim cu evlavie pe toti prietenii lui Dumnezeu din Legea harului, adica cinstim fericitele cete ale apostotilor, ale mucenicilor, ale sfintilor ierarhi, ale cuviosilor parinti, barbati si femei, si ale tuturor placutilor lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate straturile vietii sociale : pescari ca Sfintii Apostoli -, gradinari, vamesi, negustori, ciobani, cizmari, ostasi, imparati, mineri, fierari, bucatari, avocati, doctori sau filosofi, care in mijlocul societatii si in cadrul vietii de familie, in munca lor de toate zilele, s-au ingrijit si de sufletele lor, pastrand legatura cu Dumnezeu prin rugaciune si viata cinstita, implinind poruncile lui Dumnezeu, si aspru si-au sfintit viata si li s-au scris numele lor in cartea vietii, in Imparatia lui Dumnezeu.
Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului (Evrei 11, 36-38 ). Tot acum, laolalta cu ei, cinstim cu evlavie pe toti prietenii lui Dumnezeu din Legea harului, adica cinstim fericitele cete ale apostotilor, ale mucenicilor, ale sfintilor ierarhi, ale cuviosilor parinti, barbati si femei, si ale tuturor placutilor lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate straturile vietii sociale : pescari ca Sfintii Apostoli -, gradinari, vamesi, negustori, ciobani, cizmari, ostasi, imparati, mineri, fierari, bucatari, avocati, doctori sau filosofi, care in mijlocul societatii si in cadrul vietii de familie, in munca lor de toate zilele, s-au ingrijit si de sufletele lor, pastrand legatura cu Dumnezeu prin rugaciune si viata cinstita, implinind poruncile lui Dumnezeu, si aspru si-au sfintit viata si li s-au scris numele lor in cartea vietii, in Imparatia lui Dumnezeu.
Sfintenia nu este un cerc inchis, ea poate fi dobandita de oricine. Mantuitorul spune pe Muntele Fericirilor:
Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit
este! (Matei 5, 48). Nu erau nici calugari atunci, nici niste oameni
speciali care ascultau aceste cuvinte. Era de fata o multime foarte
variata si El la toti le poruncea sa fie sfinti. Asa incat sfintenia
este deschisa pentru oricine. De aceea am amintit toate aceste categorii
sociale. Toti au intrat in sfintenie. Si aflam din Vietile Sfintilor
cum au petrecut si si-au savarsit vietile lor. Asa incat cinstea
sfinteniei s-a dat pentru fiecare dintre noi, care uneori ne plictisim
de rugaciune, de tot ceea ce ne ofera Dumnezeu pentru sfintenia noastra.
Noi ii cinstim pe toti sfintii pentru
viata lor pilduitoare, pentru statornicia lor in credinta, pentru
caracterul lor hotarat pe calea binelui si a dreptatii, pentru bunatatea
inimii lor si pentru sfintenia vietii lor. Ii cinstim pentru ca au
devenit cetatenii casei lui Dumnezeu, prietenii si iubitii lui Durmezeu
si pentru ca acolo unde sunt acum, in imparatia lui Dumnezeu, asculta
rugaciunile noastre, ne vad cum traim, cunosc trebuintele noastre si
necazurile noastre, se bucura de intoarcerea noastra catre Dumnezeu si
se roaga si mijlocesc pentru noi atunci cand le cerem ajutorul; iar
rugaciunile si mijlocirile lor sunt ascultate si bineprimite de
Dumnezeu.
Cinstind pe Maica Domnului si pe sfinti,
cinstim pe Stapanul lor, Care este Dumnezeul parintilor nostri si
Dumnezeul nostru al tuturor. Noi toti suntem chemati si indemnati sa ne
imprietenim cu Dumnezeu si cu sfintii Sai inca din viata aceasta, si
sa-i chemam in rugaciunile noastre, sa le ascultam povetele si sa le
urmam credinta si faptele lor, sa ne insusim modelul vietii lor si
scopul sau idealul vietii lor. Scopul ultim al vietii lor a fost
desavarsirea sau sfintenia, iar vietile lor au stralucit ca niste faclii
luminoase pe cararile intortocheate ale acestei lumi. Ei au ascultat si
au implinit slavita porunca data de Dumnezeu catre toata lumea cand a
zis : Fiti sfinti, caci Sfant sunt Eu ( I Petru 1, 16 )
Aceasta porunca este data pentru prima
data lui Moise, pe care o gasim in cartea Levitic, capitolul 11. Deci,
inca din vremea Vechiului Testament ni se poruncea sa fim sfinti. Iar
astazi este de batjocura acest cuvant : "Vrei sa fii sfant ? Vrei sa
faci pe sfantul ?" Ca si cum sfintenia ar fi ceva interzis. Ar trebui sa
spunem : " Doamne ajuta-mi sa fiu sfant !" Sa fim sfinti cu totii.
Acesta este idealul nostru ! Este porunca sa fim sfinti; porunca de la
Dumnezeu. Si o alta porunca, asemanatoare cu aceasta, rostita de
Mantuitorul pe Muntele Fericirilor, cand a poruncit tuturor
ascultatorilor Sai de atunci si din totdeauna : Fiti desavarsiti, precum
Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este ( Matei 5, 48).
Cand citim sau cand auzim din Sfintele
Scripturi aceste porunci dumnezeiesti : " Fiti sfinti sau fiti
desavarsiti ", care este in fond acelasi lucru, le primim cu greutate la
prima auzire, ni se pare ca e cu neputinta de infaptuit sfintenia cu
propria noastra viata ! Daca privim insa la vietile sfintilor, despre
care stim ca au fost si ei oameni pamanteni ca si noi, si vedem ca ei au
putut implini aceasta porunca a sfinteniei, a desavarsirii, prindem si
noi curaj si smerita indrazneala. Mai ales ca sfintenia si desavasirea
nu inseamna numai semne si miununi; putini sfinti au facut minuni in
viata lor pamanteasca.
Minunile sunt daruri speciale, in plus,
si nu totdeauna sunt insusirile sfinteniei. In privinta aceasta,
Mantuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe multi trebuie sa ne puna pe
ganduri. El a zis printre altele : In ziua aceea a judecatii multi Imi
vor zice : Doamne, Doamne ! Oare nu in numele Tau am prorocit, si nu in
numele Tau am scos demoni si n-am facut noi atatea minuni in numele Tau?
Se vor apara oamenii. Si atunci voi zice lor , spune Mantuitorul
Hristos : Niciodata nu v-am cunoscut pe voi ! - cumplit raspuns !
Departati-va de la Mine, voi, cei ce lucrati faradelegea (Matei 7,
22-23).
Sfintenia sau desavarsirea nu presupun
numaidecat semne si minuni, asa cum suntem obisnuiti sa credem uneori.
Minuni, ce pot sa uimeasca pe oameni, ajung sa faca si vrajitorii si
scamatorii si fachirii, ajutati de puterile intunericului. Dar sfintenia
nu pot sa o dobandeasca decat cei blanzi si smeriti cu inima, cei plini
de dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele lor. Sfintenia cea
bineplacuta lui Dumnezeu trebuie sa aiba macar aceste trei insusiri.
Instrainarea omului de rautati si de
patimi. Noi suntem numiti vase de lut si aceste vase trebuie curatite ca
sa poata intra si sa poata ramane in ele harul Sfantului Duh, adica
sfintenia. In Imparatia lui Dumnezeu nimic necurat nu intra spune
Sfantul Apostol Pavel. Asa incat trebuie sa ne curatim trupul nostru de
patimi si de rautati.
A doua conditie: Pastrarea si
marturisirea dreptei credinte in Dumnezeu. Cei care fac false minuni,
sunt niste sarlatani. Exista minuni faacute de sfinti, fara indoiala,
dar acestea sunt mai rare.
Si a treia conditie : Implinirea
poruncilor dumnezeiesti. In Filocalie, volumul intai, se spune intre
altele si acest lucru: Dumnezeu este ascuns in poruncile Sale. Intrucat
implinesti porunca Evangheliei, Dumnezeu este de fata si ti se arata. Il
vezi. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu
(Matei 5, 8 ), spune "Fericirea " a sasea. De obicei, credinta cea
adevarata fata de Dumnezeu se cere dovedita prin fapte de dragoste
sincera fata de aproapele nostru : Caci de va zice cineva ca iubeste pe
Dumnezeu iar pe fratele sau il uraste, este un mincinos, spune Sfantul
Evanghelist Ioan in Epistola intaia dintre scrierile sale.
Caci cel ce nu iubeste pe fratele sau pe
care il vede, cum poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu pe Care nu-L vede? (I
Ioan 5, 20 ). Tot Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca nimeni nu poate
cunoaste pe Dumnezeu, nu poate crede in El si nu-L poate iubi cu
adevarat, daca mai intai nu-si scoate rautatea din propria sa inima si
daca nu dovedeste prin fapta dragostea curata fata de semenii sai. Cine
face asa, se afla pe calea sfinteniei, adica este pe calea pe care au
mers sfintii in drumul lor spre imparatia lui Dumnezeu. Si aceasta
asteapta Dumnezeu de la noi : sa vrem, sa daruim, sa ne ostenim, sa
mergem pe calea Lui, sa fim de partea Lui.
Ca sa intram pe aceasta cale a
sfinteniei si sa sporim in ea, avem la indemana ajutorul lui Dumnezeu,
numit harul Sfantului Duh, care este puterea darului ce izvoraste din
Duhul Sfant, prin care lucreaza Dumnezeu in lume si in noi. Harul il
dobandim si il mentinem prin Sfintele Taine, prin rugaciunea personala,
prin rugaciunile si binecuvantarile Sfintei Biserici.
Mantuitorul ne invita cu iubire pe calea
Lui si ne cheama la El, zicand : Veniti la Mine toti cei osteniti si
impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Ramaneti intru Mine, spune Iisus
Hristos, si Eu voi ramane intru voi. Caci precum mladita nu poate sa
aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita; asa nici voi, daca nu
ramaneti intru Mine. Eu sunt vita, voi mladitele (Ioan 15, 4). Vedeti ce
raport strans este intre noi si Dumnezeu ? Cine ramane in Mine si Eu
raman in el, acela aduce roada multa. Fara de Mine nu puteti face nimic !
(Ioan 15, 5).
Cu alt prilej Mantuitorul se roaga
Tatalui ceresc, zicand : Sfinteste-i, Doamne, cu adevarul Tau, ca si ei
sa fie sfintiti in adevar (Ioan 17, 17). Sfantul Apostol Pavel
spune : Voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra Iar Sfantul Apostol
Petru indeamna pe calea sfinteniei pe credinciosii din vremea sa si ne
indeamna si pe noi, pe cei de astazi prin aceste cuvinte : Fiti sfinti
in toata petrecerea vietii voastre. Ca scris este : Fiti sfinti ca Sfant
sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu (I Petru 1, 15-16).
Si continua : Daca chemati Tata pe Cel
ce judeca cu nepartinire, petreceti in frica vremelniciei. Curatati-va
sufletele prin ascultarea de adevar si nefatarnica iubire de frati si
iubiti-va unul pe altul din toata inima, cu toata staruinta, lepadand
toata rautatea si tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate
clevetirile; ca sa deveniti prin Duhul Sfant semintie aleasa, preotie
imparateasca si neam sfant, popor ales al lui Dumnezeu
Cand ne vom afla pe o asemenea cale vom
uri faradelegea si pacatul si vom simti nevoia launtrica de a face cat
mai mult bine in jurul nostru. Atunci ne vom insufleti usor pentru tot
ce este frumos, nobil si de folos oamenilor si vom simti din plin
bucuria si dulceata faptei bune, pastrand mereu in noi duhul smerit si
bland.
Aceasta este calea sfinteniei. Pe o asemenea cale au mers si sfintii
pe care ii sarbatorim astazi. Din vietile lor invatam sa fim cinstiti,
harnici, modesti, blanzi, pasnici, curati la suflet si la trup,
generosi, plini de bunatate si de omenie. Toate aceste virtuti isi au
puterea si izvorul in Dumnezeu, pe Care L-au descoperit in masura in
care au trait dupa sfaturile si dupa sfintele Sale porunci. In El au
crezut, pe El L-au marturisit, pe El L-au iubit si catre El s-au dus, in
imparatia Lui si in slava Lui, cum spune Psalmistul : Adanc pe adanc
cheama
Societatea noastra omeneasca si
romaneasca are nevoie de oameni cinstiti, de oameni intelepti, modesti,
cumpatati, de oameni pasnici, plini de omenie. Sa nu pretindem altora sa
fie asa; sa ne straduim noi insine, fiecare, in sectorul sau de
activitate, sa fie mai bun, mai sincer, mai curat, mai cinstit, mai
omenos, mai credincios, dupa chipul vietii acelora pe care ii praznuim
astazi.
Incheind aceste ganduri despre sfintii
pe care ii praznuim astazi sa ne rugam lui Dumnezeu cu umitinta, zicand
asa : Da-ne, Doamne, duhul sfinteniei, barbatia si statornicia sfintilor
Tai pe calea binelui ! Da-ne, Doamne, taria lor in credinta, ravna
dragostei lor, duhul smereniei si al virtutilor crestinesti pe care
le-au avut ei ! Ajuta-ne, Doamne, ca tot ce gandim, ce vorbim si tot ce
infaptuim sa fie spre slava Ta si spre binele aproapelui nostru, ca
impreuna sa Te cinstim cu credinta pe Tine, Dumnezeul parintilor nostri,
pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai. Amin
Parintele Sofian Boghiu