Nici mosteniri ce se-nvechesc,
Dar mai bogati pe lume nu-s:
Comoara noastra e Iisus!
Noi n-avem scuturi, nici sageti
Sa apere-ale noastre vieti,
Dar nu-i alt mers mai curajos:
Nadejdea noastra e Hristos!
Noi n-avem sabii de razboi
Si nici puteri lumesti cu noi,
Dar nu-i tarie mai pe sus:
Puterea noastra e Iisus!
Noi n-avem nume laudat,
Nici scaun-nalt, nici loc bogat,
Dar nu-i alt chip mai luminos:
Marirea noastra e Hristos!
Noi n-avem tinte sau dorinti ,
Ce pun pe altii-n suferinti,
Dar nu-i un Adevar mai sus:
Solia noastra e Iisus!
Si pentru tot ce-am fi lucrat ,
Mai bun si vrednic de urmat,
Noi n-asteptam nici un folos:
Rasplata noastra e Hristos!
Ce bine-i cand o usa se deschide,
Cu iubire Si-n chenarul ei, deodata,
Vezi un rai, dintr-o privire!
Cand vezi doua brate-ntinse
Si auzi un glas de frate,
Daruind o primavara inimii infrigurate,
Desteptandu-ti iar nadejdea
Sintr-un zbor mai sus de fire,
O, ce bine-i cand o usa
Se deschide, cu iubire!
Si pe usa larg deschisa
se-auzea din incapere: „Dau saracilor,
O, Doamne, jumatate din avere!"
Ingeri albi priveau spre ceruri
clipele de marturie:
O, ce bine-i cand o usa
se deschide, cu iubire!
Dar, la inima ta rece,
Sta demult Iisus si bate;
Ca sa plece, nu Se-ndura;
Ca s-o franga, nu se poate.
O, trezeste-te si vino!
Trage, repede, zavorul!
Nici un rege nu-i pe lume
Ca Iisus Mantuitorul!
El ti-aduce mangaiere,
El ti-aduce izbavire.
O, ce bine-i cand o usa
Se deschide, cu IUBIRE !
Oare la usa cine-I
Si ce-o fi asteptand?
Azi iarasi ocoli-vei
Pe cel ce-L vezi batand?
Dulce rasuna-afara:
Lasa-Ma-n casa ta!
Te rog, a cata oara,
Spre fericirea ta.
O, ce pustiu e-n mine
Fara de Dumnezeu!
Sunt un orfan, vad bine...
Unde e Tatal meu?...,
chiar acum, degraba,
Usa-Ti deschid eu larg...
Hai, nu mai sta afara?
Calca al casei prag!.******
