Odată, doi zidari construiau un zid. Când era gata să aşeze o cărămidă, unul dintre ei a observat că aceasta era mai groasă într-o parte decât în cealaltă. Tovarăşul lui, Petru, l-a sfătuit să o arunce şi să pună alta în locul ei.
- Dacă nu vei face aşa, Ioane, lucrul îţi va ieşi rău.
- Cum aşa, l-a întrebat Ioan, cum poate să îmi strice zidul un lucru aşa de nimic, care aproape că nici nu se observă? Tu Petre, prea le iei în serios pe toate.
Şi Ioan şi-a văzut în continuare de lucru, zidind cărămidă peste cărămidă până seara târziu, când amândoi şi-au lăsat lucrul şi au plecat spre casele lor.
A doua zi, când s-au întors iarăşi la lucru, ce le-a fost dat să vadă! Din pricina acelei cărămizi rele, zidul nu a mai mers drept şi, cu cât se înălţa, cu atât se înclina mai mult, aşa că peste noapte acesta s-a prăbuşit şi Ioan a trebuit să înceapă zidul din nou.
Tot astfel este şi cu fiecare neadevăr din inimile noastre. Minciuna, care la început este aşa de mică, creşte şi iar creşte, până ce, în cele din urmă, aduce peste noi ruşine şi ocară.
De aceea, spune şi cuvântul lui Dumnezeu: "Lepădaţi minciuna şi grăiţi adevărul!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.