Despre Sfanta Teodosia, fecioara cea din Tir, Evsevie, episcopul
Cezareei Palestinei, martorul ocular, a scris astfel: "Intinzandu-se
asupra noastra pana la cinci ani prigoana de la paganii inchinatori la
idoli, in doua zile ale lunii aprilie, chiar la praznicul Invierii
Domnului, in cetatea Cezareea Palestinei o fecioara credincioasa si
cinstita de neam din Tir, care nu avea inca optsprezece ani, s-a
apropiat de cei care erau inchisi in temnita, legati pentru Hristos, si
le spunea cu indrazneala despre imparatia lui Dumnezeu.
Ea le-a urat de bine, rugandu-i s-o pomeneasca inaintea Domnului cand vor sta inaintea Lui, dupa sfarsitul nevointei lor cei mucenicesti. Vazand ostasii pe fecioara ca vorbeste cu cei legati pentru Hristos, au rapit-o ca si cum facuse un mare rau si au adus-o la ighemonul Urban spre cercetare. Ighemonul, fiind plin de manie si de salbaticie cumplita de fiara, a muncit-o cu cumplite munci, strujindu-i pana la oase coastele si sanii cu unghii de fier; dar ea, fiind cu fata luminoasa, pe toate le rabda cu curaj. Deci, a poruncit s-o inece in adincul marii".
Acestea le povesteste Evsevie, care a fost martor ocular la toate muncile. In povestirea romanilor se mai adauga: "Teodosia, aceasta sfanta mucenita a lui Hristos, dupa inecarea sa in mare, a fost scoasa vie de ingeri din adinc la uscat si umbla purtand in maini piatra care fusese legata de grumajii ei. Apoi, prinzind-o din nou si aducand-o la judecata, muncitorul a dat-o spre mancarea fiarelor, dar n-a fost vatamata de ele. Dupa aceea a poruncit s-o taie cu sabia. Si, cand i-a taiat capul, s-a vazut o porumbita, zburand din gura ei, care stralucea mai mult decit aurul si s-a suit spre cer. Apoi, dupa ce a sosit noaptea, sfanta mucenita s-a aratat parintilor sai in mijlocul sfintelor fecioare, imbracata cu o haina mai alba decat zapada, avand o cruce de aur in maini, purtand o cununa pe cap si zicand: "Iata cat de mare este slava si darul Hristosului meu de care ati vrut sa ma lipsiti!"
Parintii ei, vazand in dansa dorinta de nevointa muceniceasca, o opreau de la acea fapta; dar sfanta, ascunzandu-se de dansii, a alergat la cei legati pentru Hristos, s-a prins spre muncire, precum s-a zis si s-a incununat de Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce i-a randuit o astfel de nevointa.
Ea le-a urat de bine, rugandu-i s-o pomeneasca inaintea Domnului cand vor sta inaintea Lui, dupa sfarsitul nevointei lor cei mucenicesti. Vazand ostasii pe fecioara ca vorbeste cu cei legati pentru Hristos, au rapit-o ca si cum facuse un mare rau si au adus-o la ighemonul Urban spre cercetare. Ighemonul, fiind plin de manie si de salbaticie cumplita de fiara, a muncit-o cu cumplite munci, strujindu-i pana la oase coastele si sanii cu unghii de fier; dar ea, fiind cu fata luminoasa, pe toate le rabda cu curaj. Deci, a poruncit s-o inece in adincul marii".
Acestea le povesteste Evsevie, care a fost martor ocular la toate muncile. In povestirea romanilor se mai adauga: "Teodosia, aceasta sfanta mucenita a lui Hristos, dupa inecarea sa in mare, a fost scoasa vie de ingeri din adinc la uscat si umbla purtand in maini piatra care fusese legata de grumajii ei. Apoi, prinzind-o din nou si aducand-o la judecata, muncitorul a dat-o spre mancarea fiarelor, dar n-a fost vatamata de ele. Dupa aceea a poruncit s-o taie cu sabia. Si, cand i-a taiat capul, s-a vazut o porumbita, zburand din gura ei, care stralucea mai mult decit aurul si s-a suit spre cer. Apoi, dupa ce a sosit noaptea, sfanta mucenita s-a aratat parintilor sai in mijlocul sfintelor fecioare, imbracata cu o haina mai alba decat zapada, avand o cruce de aur in maini, purtand o cununa pe cap si zicand: "Iata cat de mare este slava si darul Hristosului meu de care ati vrut sa ma lipsiti!"
Parintii ei, vazand in dansa dorinta de nevointa muceniceasca, o opreau de la acea fapta; dar sfanta, ascunzandu-se de dansii, a alergat la cei legati pentru Hristos, s-a prins spre muncire, precum s-a zis si s-a incununat de Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce i-a randuit o astfel de nevointa.