O minune a Sfântului Spiridon
Odată, părinţii de la Chilia „Sfântul Spiridon“, care aparţine de Mănăstirea Kutlumusiu, erau îngrijoraţi deoarece nu găsiseră încă peşte pentru praznicul sfântului care se apropia. Călugării spuneau stareţului să cumpere morun uscat, dar bătrânul le răspundea:
– Aveţi răbdare şi veţi vedea că Sfântul Spiridon ne va aduce peşte.
Apoi, stareţul a început să se roage.
Părinţii îşi pierduseră răbdarea şi erau foarte mâhniţi deoarece trebuiau să gătească peştele. Deodată au auzit bătăi în poartă. Când au deschis, au văzut doi pescari, cu două panere pline de peşte, care-l căutau pe stareţ. Ucenicii l-au chemat pe stareţ, dar când a venit bătrânul pescarii au spus:
– Nu acesta este stareţul. La noi a venit un alt stareţ şi ne-a spus: „Să duceţi peştele la Chilia Sfântului Spiridon, unde este hram, şi veţi fi plătiţi cu un preţ bun. Dacă vreţi, vă dau şi arvuna“.
Stareţul a înţeles minunea şi i-a dus în biserică să se închine. De îndată ce au zărit icoana Sfântului Spiridon au spus:
– Acesta este stareţul care ne-a spus să aducem peştele aici!
(Patericul atonit)
Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a fost numit făcător de minuni. În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată. Odată slujitorii bisericii au aprins puţine lumânări în biserică; când sfântul i-a ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, aşa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie, care trăia în petreceri şi desfătări lumeşti, l-a povăţuit şi l-a îndemnat să dorească mai mult bunătăţile cele viitoare. A certat şi a dat morţii pe o femeie ce căzuse în desfrânare şi care nu voia să-şi mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei, că a rămas cu el însărcinată, deşi acela murise de unsprezece luni. În timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se va da. Că sfântul era milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoţii ce fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat la plecare şi un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată noaptea. Ocârmuind dar bine turma încredinţată lui, s-a mutat ca să trăiască şi să petreacă cu îngerii.În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora (prăznuită la 11 februarie): Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă. Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele: - clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea): "Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă". Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el. Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite. La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi. Sfântului Spiridon i se fac slujbe şi ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaşte, în următoarele zile: - în sâmbata lui Lazăr, zi în care i-a scapat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grâu; - în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi; - în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească oraşul; - în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.
S-a-nmulţit minunea pe acest pământ,
Prin acest episcop bun, milos şi sfânt.
Seceta se pleacă, lui, iar ploaia vine,
Căci el vrea s-alunge dureri şi suspine.
Când el se grăbeşte să dea ajutor,
Râul face cale pentru-al său picior.
El vindecă oameni şi învie morţi
Şi cu bunătate mângâie pe toţi!
Cu o cărămidă: pământ, apă, foc,
Marele episcop a făcut pe loc
O minune mare, ce a arătat:
Trei egal cu unu, în sfânt numărat...
Te rugăm, deci, Sfinte, să ne ocroteşti
În această viaţă, din locuri cereşti.
Şi să faci minune în fiece zi,
Ca şi noi, credinţa să putem păzi!
Pentru rugăciunea Sfântului cel blând,
Dă-ne, Doamne, pace multă pe pământ!
AMIN!
Odată, părinţii de la Chilia „Sfântul Spiridon“, care aparţine de Mănăstirea Kutlumusiu, erau îngrijoraţi deoarece nu găsiseră încă peşte pentru praznicul sfântului care se apropia. Călugării spuneau stareţului să cumpere morun uscat, dar bătrânul le răspundea:
– Aveţi răbdare şi veţi vedea că Sfântul Spiridon ne va aduce peşte.
Apoi, stareţul a început să se roage.
Părinţii îşi pierduseră răbdarea şi erau foarte mâhniţi deoarece trebuiau să gătească peştele. Deodată au auzit bătăi în poartă. Când au deschis, au văzut doi pescari, cu două panere pline de peşte, care-l căutau pe stareţ. Ucenicii l-au chemat pe stareţ, dar când a venit bătrânul pescarii au spus:
– Nu acesta este stareţul. La noi a venit un alt stareţ şi ne-a spus: „Să duceţi peştele la Chilia Sfântului Spiridon, unde este hram, şi veţi fi plătiţi cu un preţ bun. Dacă vreţi, vă dau şi arvuna“.
Stareţul a înţeles minunea şi i-a dus în biserică să se închine. De îndată ce au zărit icoana Sfântului Spiridon au spus:
– Acesta este stareţul care ne-a spus să aducem peştele aici!
(Patericul atonit)
Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a fost numit făcător de minuni. În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată. Odată slujitorii bisericii au aprins puţine lumânări în biserică; când sfântul i-a ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, aşa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie, care trăia în petreceri şi desfătări lumeşti, l-a povăţuit şi l-a îndemnat să dorească mai mult bunătăţile cele viitoare. A certat şi a dat morţii pe o femeie ce căzuse în desfrânare şi care nu voia să-şi mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei, că a rămas cu el însărcinată, deşi acela murise de unsprezece luni. În timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se va da. Că sfântul era milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoţii ce fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat la plecare şi un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată noaptea. Ocârmuind dar bine turma încredinţată lui, s-a mutat ca să trăiască şi să petreacă cu îngerii.În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora (prăznuită la 11 februarie): Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă. Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele: - clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea): "Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă". Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el. Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite. La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi. Sfântului Spiridon i se fac slujbe şi ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaşte, în următoarele zile: - în sâmbata lui Lazăr, zi în care i-a scapat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grâu; - în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi; - în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească oraşul; - în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.
S-a-nmulţit minunea pe acest pământ,
Prin acest episcop bun, milos şi sfânt.
Seceta se pleacă, lui, iar ploaia vine,
Căci el vrea s-alunge dureri şi suspine.
Când el se grăbeşte să dea ajutor,
Râul face cale pentru-al său picior.
El vindecă oameni şi învie morţi
Şi cu bunătate mângâie pe toţi!
Cu o cărămidă: pământ, apă, foc,
Marele episcop a făcut pe loc
O minune mare, ce a arătat:
Trei egal cu unu, în sfânt numărat...
Te rugăm, deci, Sfinte, să ne ocroteşti
În această viaţă, din locuri cereşti.
Şi să faci minune în fiece zi,
Ca şi noi, credinţa să putem păzi!
Pentru rugăciunea Sfântului cel blând,
Dă-ne, Doamne, pace multă pe pământ!
AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.