9 S Sf. Mucenic Eupsihie din Cezareea; Cuv. Vadim (Pomenirea morţilor)
1. Sântul Mucenic Eupsihie († 362) – Era originar din Cezareea
Capadociei şi a trăit în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363).
În anul 362 împăratul a dorit să desfiinţeze creştinismul din imperiu.
Acesta era mânios pentru că aflase că aproape toată cetatea era
creştină, dar şi pentru faptul că unii locuitori creştini dărâmaseră un
templu păgân chiar cu prilejul nunţii lui Eupsihie. Şi cum dărâmarea
unui templu era considerată ca o necinstire adusă împăratului,
ocrotitorul păgânismului, Eupsihie s-a pregătit pentru ce avea să vină
asupra lui. Astfel, şi-a împărţit averea la săraci şi a început a se
pregăti pentru pătimire, în post şi rugăciuni. La scurt timp a fost
prins şi supus la torturi, sfârşind muceniceşte. Sfântul a fost îngropat
cu cinstea cuvenită, iar pe mormântul lui au construit o biserică.
2. Sfântul Cuvios Mucenic Vadim, Arhimandritul, împreună cu şapte ucenici ai săi († 376) – Aceşti cuvioşi au pătimit în cetatea Vitlapata în timpul regelui Sapor II al Persiei (310-381). Vadim fusese un om foarte bogat. Îşi vânduse toată averea. O parte o împărţise la săraci, iar cu cealaltă parte zidise mănăstirea de lângă cetate. Vadim a fost întemniţat împreună cu ceilalţi monahi şi bătut în toate zilele timp de patru luni pentru mărturisirea credinţei în Hristos. La scurt timp, la porunca regelui, a fost ucis de un bogat creştin pe nume Nirsan care s-a lepădat de credinţă în temniţă. Trupul lui Vadim a fost ridicat noaptea în taină şi îngropat creştineşte. Ucenicii lui Vadim au mai stat în temniţă încă patru ani când au fost eliberaţi, deoarece regele murise.
3. Sfinţii mucenici cei ce s-au săvârşit în robie în Persia († 364) – În anii 362-362 au pierit din porunca lui Sapor II, Disan, episcopul cetăţii Visada şi Maniav (Mariav) preotul împreună cu alţi 270 mucenici, pentru că n-au vrut să aducă jertfă focului.
4. Sfântul Mucenic Avdiisus († 364) – Acest mucenic din cei 270 nu a murit. Era orânduit să predice cuvântul, ceea ce a şi făcut, suferind moarte martirică.
2. Sfântul Cuvios Mucenic Vadim, Arhimandritul, împreună cu şapte ucenici ai săi († 376) – Aceşti cuvioşi au pătimit în cetatea Vitlapata în timpul regelui Sapor II al Persiei (310-381). Vadim fusese un om foarte bogat. Îşi vânduse toată averea. O parte o împărţise la săraci, iar cu cealaltă parte zidise mănăstirea de lângă cetate. Vadim a fost întemniţat împreună cu ceilalţi monahi şi bătut în toate zilele timp de patru luni pentru mărturisirea credinţei în Hristos. La scurt timp, la porunca regelui, a fost ucis de un bogat creştin pe nume Nirsan care s-a lepădat de credinţă în temniţă. Trupul lui Vadim a fost ridicat noaptea în taină şi îngropat creştineşte. Ucenicii lui Vadim au mai stat în temniţă încă patru ani când au fost eliberaţi, deoarece regele murise.
3. Sfinţii mucenici cei ce s-au săvârşit în robie în Persia († 364) – În anii 362-362 au pierit din porunca lui Sapor II, Disan, episcopul cetăţii Visada şi Maniav (Mariav) preotul împreună cu alţi 270 mucenici, pentru că n-au vrut să aducă jertfă focului.
4. Sfântul Mucenic Avdiisus († 364) – Acest mucenic din cei 270 nu a murit. Era orânduit să predice cuvântul, ceea ce a şi făcut, suferind moarte martirică.