Sfantul Conon a trait pe
vremea Sfintilor Apostoli. S-a nascut in Isauria. Cei de aici au primit
credinta in Hristos de la Sfantul Apostol Pavel. Parintii sai, Nestor si
Nadia, l-au casatorit fara voia sa. Inainte de a se casatori, i s-a
aratat Sfantul Arhanghel Mihail, in chip de barbat prealuminos, care,
dupa ce l-a invatat sfanta credinta, l-a botezat in numele Preasfintei
Treimi, l-a impartasit cu dumnezeiestile Taine si l-a insemnat cu semnul
Sfintei Cruci.
Dupa nunta, Sfantul Conon a luat o
lumanare, a pus-o sub un vas si a intrebat-o pe sotia sa: „Ce e mai bun,
lumina, sau intunericul?" Iar ea a raspuns: "Lumina." Din acel moment
el a inceput sa-i vorbeasca despre Hristos si despre viata vesnica. Atat
sotia, cat si parintii sai, au primit datorita lui, credinta in
Hristos. Conon a trait o vreme cu sotia lui ca frate si sora. Dupa putin
timp sotia si parintii lui au murit, iar el s-a retras complet din
viata lumii, daruindu-se deplin vietii de rugaciune. A facut multe
minuni, intorcand pe multi la Hristos. Atat de mare era puterea sa
asupra duhurilor necurate, incat au ajuns chiar sa-i slujeasca. Pe unele
duhuri le-a pus sa sape pamantul in gradini, sa smulga buruienele,
spinii si palamidele; pe altele sa are tarinele si sa le semene, sa
pazeasca roadele; sa pasca cireada dobitoacelor si s-o apere de fiare,
sa taie si sa aduca lemne; sa faca tot lucrul casei ca niste robi.
In timpul unei prigoane este torturat si
injunghiat peste tot cu cutite. Cei bolnavi se ungeau cu sangele lui si
se faceau sanatosi. Dupa aceasta mucenicie Sfantul Conon a mai trait
doi ani in cetatea Isauria.