Într-o strânsură de oameni se vorbea ceva în legătură cu potopul și corabia lui Noe.
Un tânăr ce umblase prin școli și se ținea ,,învățat mare”, lua în zeflemea cele spuse în Sfânta Scriptură desprecorabia lui Noe. ,,Eu- zicea tânărul – , ca om de școală, nu mai pot crede astăzi în astfel de basme! Cum oare ar fi putut încăpea toate dobitoacele într-o barcă lungă de 300 de coți și lată de 50 de coți? Și pe deasupra să aibă și mâncare pentru ele!… Să creadă cine poate astfel de basme!…”
Atunci, ridicându-se un bătrân credincios, grăi astfel:
-Dragii mei, eu am auzit o istorie pe care o povestea moșul meu , și pe care spunea că a auzit-o și el din ceilalți bătrâni.
Cică atunci, când începuseră ploile potopului, Noe a poruncit dobitoacelor să intre în corabie. A strigat cămila de la sud:Cămilă, intră în corabie! Și cămila îndată a intrat. Astrigat ursul de la nord: Ursule, intră în corabie! Și ursul îndată a intrat.A strigat elefantul și elefantul îndată a intrat.
Într-o vreme, iată, vine și măgarul. Noe îl strigă și pe el:Măgarule, intră în corabie! Dar măgarul s-a oprit cu mirare în ușa corabiei, zicând: Ce înseamnă această barcă? Uite, e numai de 300 de pași de lungă și de 50 de lată, și Noe vrea să ne strângă în ea pe toate dobitoacele; ba încă și mâncare să ne pună! Cămila, ursul, elefantul și celelate animale au intrat pentru că sunt dobitoace proaste și nu-și dau seama ce fac… Eu însă, care am studiat prin școli și am învățătură multă, nu poate crede într-un astfel de lucru imposibil… Așa judecându-se măgarul,zăbovea să intre în corabie.
Atunci, ridicându-se Noe, îi strigă: Măgarule! Aici nu-i vreme de ocoșelile tale! Marș înăuntru!… Și apucându-l Noe de urechi, îi trase una bună măgarului, mai omenindu-l și peste spate cu un băț. Și a intrat măgarul în corabie și a aflat și el loc împreună cu toate dobitoacele. De atunci are măgarul urechile lungi ca chip al îndărătniciei!
-Te rog să nu mă vatemi! Grăi atunci tânărul cel ,,învățat”, între râsetele oamenilor. Și de atunci nu s-a mai apucat să combată cele spuse în Sfânta Scriptură.
O, Doamne câți ar trebui sa vedem cu urechile lungi prin preajma nostră, numai că nu mai are cine să-i mai ciufulescă. Trăim vremurile când credința s-a înlocuit cu mintea și iată rezultatul se vede din plin! Lungește Domne urechile noastre, numai să fim în Corabia Ta cea bună ce ne poartă la veșnica bucurie!
