Sfantul Cuvios Isidor
Pelusiotul este unul dintre sfintii care s-au nevoit in Egipt. Nascut in
anul 360, Isidor era ruda cu Teofil, arhiepiscopul Alexandriei si cu
Sfantul Chiril al Alexandriei. Viata monahiceasca a imbracat-o inca de
tanar in muntele Pelusion, in vremea imparatului Teodosie cel Mic.
Toti istoricii vremii marturisesc cu putere despre viata sfanta si intelepciunea cu care a fost daruit Sfantul Isidor. De la el de altfel ne-au ramas multe cuvinte folositoare, indeosebi sub forma scrisorilor sale.
Pe Paladie, episcopul Elinopoliei, il invata sa se fereasca de vorba cu partea femeiasca, pentru ca acesta se lauda ca nu primeste nicio vatamare atunci cand vorbeste cu femeile: "De vorbele femeiesti fugi pe cat poti, bunule barbat. Caci celor ce au treapta preotiei, mai sfinti si mai curati se cade sa fie decat acei care s-au dus in munti si in pustie. Pentru ca acestia au grija de sine si de popor, iar acei care s-au dus in pustie au grija numai de ei. Toti sa se incredinteze de acestea, ca si pietrele se sparg de picaturile de ploaie care pica totdeauna pe ele. Ia aminte la ceea ce graiesc: ca ce este mai tare decat piatra si ce este mai moale decat apa si, mai ales, decat picaturile de apa? Deci, daca firea se micsoreaza de acel lucru, apoi cum nu va fi biruita si rasturnata voia omeneasca care usor este miscata?"
Poate una dintre cele mai celebre ziceri ale sale o gasim in Patericul egiptean: “Viata fara cuvant e mai buna decat cuvantul fara viata. Caci ea si tacand e folositoare; cuvantul si strigand supara. Daca se intalnesc cuvantul si viata, desavarsesc un simbol al intregii filosofii”.
Acest sfant mai invata ca omul cel imbunatatit se cade sa nu se mandreasca pentru lucrurile sale cele bune, ci cele smerite sa le socoteasca pentru siesi. "De este in cineva gand smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gandul smerit, apoi si faptele bune cele luminoase, se intuneca si cele mari se micsoreaza. Drept aceea, de voieste cineva sa-si arate faptele sale bune, sa nu le socoteasca mari, caci atunci mari se vor afla".
Sfantul cuvios Isidor Pelusiotul a trecut la Domnul undeva intre anii 435 si 440, admirat de toti si cinstit ca sfant inca din timpul vietii.
Toti istoricii vremii marturisesc cu putere despre viata sfanta si intelepciunea cu care a fost daruit Sfantul Isidor. De la el de altfel ne-au ramas multe cuvinte folositoare, indeosebi sub forma scrisorilor sale.
Pe Paladie, episcopul Elinopoliei, il invata sa se fereasca de vorba cu partea femeiasca, pentru ca acesta se lauda ca nu primeste nicio vatamare atunci cand vorbeste cu femeile: "De vorbele femeiesti fugi pe cat poti, bunule barbat. Caci celor ce au treapta preotiei, mai sfinti si mai curati se cade sa fie decat acei care s-au dus in munti si in pustie. Pentru ca acestia au grija de sine si de popor, iar acei care s-au dus in pustie au grija numai de ei. Toti sa se incredinteze de acestea, ca si pietrele se sparg de picaturile de ploaie care pica totdeauna pe ele. Ia aminte la ceea ce graiesc: ca ce este mai tare decat piatra si ce este mai moale decat apa si, mai ales, decat picaturile de apa? Deci, daca firea se micsoreaza de acel lucru, apoi cum nu va fi biruita si rasturnata voia omeneasca care usor este miscata?"
Poate una dintre cele mai celebre ziceri ale sale o gasim in Patericul egiptean: “Viata fara cuvant e mai buna decat cuvantul fara viata. Caci ea si tacand e folositoare; cuvantul si strigand supara. Daca se intalnesc cuvantul si viata, desavarsesc un simbol al intregii filosofii”.
Acest sfant mai invata ca omul cel imbunatatit se cade sa nu se mandreasca pentru lucrurile sale cele bune, ci cele smerite sa le socoteasca pentru siesi. "De este in cineva gand smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gandul smerit, apoi si faptele bune cele luminoase, se intuneca si cele mari se micsoreaza. Drept aceea, de voieste cineva sa-si arate faptele sale bune, sa nu le socoteasca mari, caci atunci mari se vor afla".
Sfantul cuvios Isidor Pelusiotul a trecut la Domnul undeva intre anii 435 si 440, admirat de toti si cinstit ca sfant inca din timpul vietii.
Imi vine sa tac! (Sfantul Isidor Pelusiotul)
Isidor
este un nume frumos, atat de frumos incat numai un sfant il putea purta
prima si prima data. Sfantul Isidor Pelusiotul, plecat din aceasta lume
la adanci batranete, in jumatatea celui de-al V-lea veac, sesizeaza, ca
nimeni altul, delicatetea raportului dintre viata si cuvant prin
urmatoarea cugetare:
"viata fara de cuvant
mai mult foloseste
decat cuvantul
fara viata;
caci viata si tacand
foloseste;
iar cuvantul si strigand
supara.
Daca si cuvantul si viata
se vor intalni
fac o icoana
a toata filosofia"
Cata poezie aici, cat adevar, ce suavitate, ce inaltime, ce minune apropiata!
Cuvintele acestea par a fi sfinte dintotdeauna, desi, de fiecare data parca ar fi descoperite intaia oara; cuvintele acestea ar merita sa fie citite la intrarea in orice facultate de filozofie din lume; cuvintele acestea sunt spuse de un sfant; cuvintele acestea sunt viata.
Traim astazi intr-o padure de cuvinte uscata de o viata nevrednica, padure devenita o lume ucisa de cuvinte.
Oameni simpli au perceput cu usurinta inaltimea adevarurilor exprimate de Sfantul Isidor. Batranii, atunci cand sunt asaltati de vorbe fara sens, de cuvinte care nu redevin Cuvant, pierzandu-se in vant, - au maxim doua raspunsuri: 1. mai da si din maini, nu doar din gura, - (aici putem traduce: traieste deplin, nu sectar) si 2. lasa-ma ca m-ai stralauzit, - aici, stralauzirea insemnand rugina patrunsa intre viata si cuvant, lipsa de concordanta, discernamant, hotarare, limpezime.
Si, cand ma gandesc cat de aproape erau batranii nostri de Sfantul Isidor, imi vine sa tac!
Preot Sever Negrescu
"viata fara de cuvant
mai mult foloseste
decat cuvantul
fara viata;
caci viata si tacand
foloseste;
iar cuvantul si strigand
supara.
Daca si cuvantul si viata
se vor intalni
fac o icoana
a toata filosofia"
Cata poezie aici, cat adevar, ce suavitate, ce inaltime, ce minune apropiata!
Cuvintele acestea par a fi sfinte dintotdeauna, desi, de fiecare data parca ar fi descoperite intaia oara; cuvintele acestea ar merita sa fie citite la intrarea in orice facultate de filozofie din lume; cuvintele acestea sunt spuse de un sfant; cuvintele acestea sunt viata.
Traim astazi intr-o padure de cuvinte uscata de o viata nevrednica, padure devenita o lume ucisa de cuvinte.
Oameni simpli au perceput cu usurinta inaltimea adevarurilor exprimate de Sfantul Isidor. Batranii, atunci cand sunt asaltati de vorbe fara sens, de cuvinte care nu redevin Cuvant, pierzandu-se in vant, - au maxim doua raspunsuri: 1. mai da si din maini, nu doar din gura, - (aici putem traduce: traieste deplin, nu sectar) si 2. lasa-ma ca m-ai stralauzit, - aici, stralauzirea insemnand rugina patrunsa intre viata si cuvant, lipsa de concordanta, discernamant, hotarare, limpezime.
Si, cand ma gandesc cat de aproape erau batranii nostri de Sfantul Isidor, imi vine sa tac!
Preot Sever Negrescu