In viata Sfantului Daniil Sihastru, asa cum se intampla de obicei in viata figurilor legendare din trecutul Bisericii noastre, faptul istoric este adanc invelit in traditie. Istoria n-a pastrat ceea ce a pastrat traditia. Faptelor unor asemenea barbati minunati, cum era Sfantul Daniil, se raspandeau inca din timpul vietii, caci credinciosii le purtau din gura in gura.
Istorisirea unei fapte minunate a Sfantului atragea istorisirea alteia, asa ca erau povestitori batrani prin manastirile si satele Moldovei, care reuseau sa stranga o multime de amanunte din viata lui, cele mai multe neconsemnate in cronicile tarii.
Asa se face, ca samburele mic istoric, pastrat in documentele trecutului, este inconjurat adeseori, ca la un fruct, de invelisul gros si mustos al traditiilor, purtate din gura in gura, pana in zilele noastre. Aceste traditii, mai ales atunci cand insotesc personalitati minunate, ca aceea a Sfantului Daniil, par istoricilor neverosimile si inventate, ceea ce atrage eliminarea lor. Unii istorici le citeaza, critic, doar ca titlu de curiozitate, altii le atribuie spiritului inventiv si prolific al credinciosilor, acordandu-le prea putina insemnatate.
Credinciosii, purtand din gura in gura anumite intamplari, le mai infloresc, compiland si amestecand faptele, dintre care unele devin dintr-o data ciudat de asemanatoare, sau dintre care alte sunt localizate in cele mai diferite regiuni, umplandu-se Moldova de "Dumbravi Rosii", de "Campuri ale lui Dragos" si de " chilii ale Sfantului Daniil Sihastru". Sunt, totusi, mijloace de-a identifica, cu usurinta, care traditii religioase sunt simple plasmuiri ale mintii si care au in inima lor simburele pretios al faptului istoric.
Asemenea traditii mai pastreaza pana astazi amanunte topografice si istorice, oricand posibile de controlat, care denota ca chiar daca in decursul veacurilor scurse au intervenit unele adaugiri, datorite colaborarii colportorilor anonimi, samburele istoric totusi exista; el trebuie dezvelit si folosit. Acest lucru l-a simtit cu inima de mult, inaintea noastra, cronicarul Ioan Neculce, care a adunat in "O seama de cuvinte" o multime de asemenea pretioase traditii, intre care si una in legatura cu Sfantul Daniil Sihastru.
Prof. univ. I. Ionascu, referindu-se la aceste legende istorice, spune: "Cronica moldo-germana a lui Stefan, scrisa in anul 1502 si descoperita in zilele noastre, confirma ca un aprod Purice a salvat viata domnului sau in batalia de la Scheea, pentru care a fost rasplatit cu mobilarea, dandu-i-se pamant si numele Movila, deci aceste legende populare contin un sambure de realitate istorica, invelit de stratele fanteziei generatiilor viitoare".
In cele ce urmeaza, noi ne-am propus de-a sistematixa materialul, ce circula pana acum in legatura cu Sfantul Daniil Sihastru, in urmatoarele parti:
1. Marturiile traditiei.
2. Marturiile istoriei.
3. Moastele Sfantului Daniil Sihastru.
4. Chiliile Sfantului Daniil Sihastru.
5. Chipul Sfantului Daniil Sihastru.
6. Viata Sfantului Daniil Sihastru.
Ar ramane, dupa cum se vede, viata Sfantului abia la urma, dupa ce vom expune critic materialul istoric si traditional, spre a se verifica, in prealabil, pe ce se bazeaza amanuntele vietii sale.
1. Marturiile traditiei.
Traditiile cele mai multe sunt raspandite in acele parti ale tarii Moldovei, in care Sfantul Daniil Sihastru a trait si si-a desfasurat minunata sa activitate. De aici faptele sale s-au raspandit imprejur, fiind purtate la mari departari. In tinuturile Radautului, Putnei si Voronetului, viata si faptele Sfantului Daniil sunt mai ales bine cunoscute, traditiile pastrandu-se pana astazi din gura in gura.
Calugarii din aceste tinuturi, cum si credinciosii, stiu felurite intamplari din viata Sfantului, dintre care multe au fost adunate si consemnate de cercetatori, ca urmatorii, insirati cronologic: I. G. Sbiera, C. Erbiceanu, Fr. Ad. Wickenhauser, E. A. Kozak, Simeon Florea Marian, Dimitrie Dan, C. Bobulescu, S. T. Kirileanui, Paul Henry, Liviu Stan, C. Turcu, subsemnatul si altii.
Alte traditii inca circula si acum, neconsemnate de nimeni, cuprinzand si ele pretioase amanunte cu privire la viata si faptele Sfantului. Cea mai veche consemnare o aflam la cronicarul Ioan Neculce, in "O seama de cuvinte". Din cercetarea unor traditii orale, auzite de noi din gura unor calugari batrani de la manastirea Putna (ierodiaconul Ieremia Popadiuc, sincelul Atanasie Prelipcean si altii), cat si a celor scrise de cercetatorii amintiti, putem rezuma urmatoarele:
Sfantul Daniil este cunoscut sub numele de "Sfantul Daniil Sihastrul cel Batran", "Sfantul Daniil Schimonahul" si "Sfantul Daniil cel Nou", spre a se deosebi de proorocul Daniil din Testamentul Vechi.
El s-a nascut, spune traditia, intr-o casa de oameni saraci, de pe mosia episcopiei de Radauti. La Sfantul Botez a primit numele Dumitru. Crescand mai mare, parintii l-au luat la munca pe mosia episcopala, care era lucrata de calugari si de tarani. Tanarul Dumitru cunoaste viata calugareasca si o indrageste. Smerenia si evlavia sa erau asa de mari, incat isi petrecea toate noptile in rugaciuni. De timpuriu, astfel, tanarul Dumitru intra in asa Domnului si se calugareste, luand numele David.
La Radauti, in acea vreme, la stravechia manastire de langa gropnita domneasca, inflorea o aleasa viata duhovniceasca, cultivandu-se virtutile crestinesti, stiinta de carte si munca. Aici, a cunoscut in amanuntime tanarul calugar pravila vietii marilor asceti crestini, a invatat carte si a deprins mestesugul impletitorilor de cosuri de nuiele.
De la aceasta manastire, unde isi avea metania cuviosul David, calugarii roiau, ca dintr-un stup duhovnicesc, intemeind schituri si sihastrii si ducand viata ascetica, in toate vaile si toti muntii din jur. Pilda lor o va urma, in curand, si el. Cuviosul David va pastra, cat va trai, pravila radauteana si-si va imbunatati necontenit alesele daruri, care-i impodobisera tineretile. Intreaga sa viata va fi un imn de lauda adus iubirii lui Dumnezeu si a aproapelui. El va iubi munca si-si va castiga painea zilnica, impletind cosuri; el il va iubi pe Dumnezeu din tot sufletul si din tot cugetul sau, rugandu-se necontenit si sihastrindu-se de lume; el va iubi podoaba casei Lui, indemnand pe domnul Stefan cel Mare sa zideasca biserici si manastiri si nevoindu-se el insusi a sapa in piatra paraclise; el ii va iubi pe umilii sai semeni tarani de pe mosiile boieresti si episcopale si va fi iubit, la randul sau, de dansii, ceea ce-l determina pe un istoric sa-l denumeasca "un sfant taranesc tarziu, pe care ni l-a dat Moldova noastra".
Sfantul Daniil nu se trage, astfel, dupa traditie, din neamuri alese de domni, fiind putin probabil ca se inrudea cu domnul Stefan cel Mare. Din dinastia domnitoare au facut parte mitropolitii Iosif si Teoctist. Prin aceasta inrudire problematica, se incearca a se explica ascendenta ce-o avea Sfantul asupra voevodului, care-i cauta sfaturile si-i asculta indemnurile.
Sfantul Daniil Sihastru insa nu avea nevoie de ascendenta rudeniei de sange, personalitatea sa fiind destul de mare pentru a atrage nu numai cinstirea credinciosilor, ci si pe aceea a voevodului tarii. El era mai in varsta decat Stefan cel Mare, iar vestea intelepciunii si a faptelor sale minunate se raspandise inca in viata fiind, ceea ce explica satisfacator influenta binefacatoare exercitata asupra voevodului.
Legaturile voevodului Stefan cel Mare cu sihastrul Daniil nu incep, de altfel, cum gresit se crede, din timpul zilelor de cumpana ale voevodului si ale tarii. Stefan-Voda l-a cercetat pe sihastru, de buna seama, la Putna, inca in timpul tineretii sale, pe vremea cand domnea tatal sau Bogdan Voda, cel ucis la Reuseni. Atunci, tanarul Stefan vine la chilia sihastrului, sta mai multe zile, doarme pe o prispa de piatra - si astazi aratata vizitatorilor de cei ce stiu - si-i asculta sfaturile si invatatura inteleapta. El il cerceteaza pe sfant si mai tarziu, adeseori. Traditiile spun, ca dupa omorul de la Reuseni, tanarul Stefan tot la chilia sfantului s-a oprit, sorbind imbarbatare si intiparindu-si in suflet cuvintele si proorocirea lui, ca va fi domn al tarii, ceea ce s-a si intamplat, marind influenta sfantului asupra domnului Stefan.
Acest calugar David spune, astfel, traditia, duce o viata aspra de chimovit, la manastirea Radautului. Mult timp insa nu sta aici, ci se desprinde de vatra manastireasca a episcopiei si se retrage mai intai la manastirea Sfantului Laurentie de pe teritoriul catunului Laura al comunei Vicovul de Sus, din tinutul Radautului, numit asa dupa lavra de calugan, care a fost odata in acel loc. In aceasta lavra el isi duce mai departe viata sa evlavioasa, in post si-n rugaciune, stand numai in genunchi, iar in rastimpul liber impletea cosuri de nuiele. Nu se hranea decat cu ierburi si radacini. Lumina nu se stingea, noaptea, la chilia lui niciodata. In implinirea randuielilor calugaresti, era foarte aspru - dar drept - cu sine si cu altii.
In privinta aceasta, se spune ca, pe cand se afla la manastirea Sfantului Laurentie, plecase la targ, la Siret, cu treburile manastirii. Acolo, sfantul a fost inconjurat de credinciosii, care-l cunosteau si, cercetandu-le nevoile sufletesti, a intarziat si nu s-a intors la ceasul hotarat. Egumenul i-a dat atunci un canon aspru. Calugarul David l-a implinit fara cartire, apoi s-a retras cu totul in pustiu, luand schima cea mare si numele de Daniil, pentru a-si duce viata sa sfanta neimpiedecat de nimeni, daruindu-se pe deplin sihastriei si facerilor de bine.
Pustiirea calugarilor de la manastirea Radautului se facea, in acele indepartate vremuri, in codrii nepatrunsi de la izvoarele Sucevii. Sihastrii se retrageau din lume, astfel, fie in muntii Sucevitei, fie in muntii Putnei, unde, pana astazi se mai pot vedea ruinele Sihastriei de la Putna, cum si urmele asezarii unui sihastru pe Dealul Furcoiului, pe langa manastirea Sucevita.
Ieroschimonahul Daniil s-a retras pe apa Putnei, in munte, pe cel mai salbatec loc al paraului Viteul. Pe partea stanga, cum urci la deal, rasar din coasta muntelui stanci uriase de gresie. Intr-una din aceste stanci incepe sa sape pustnicul Daniil pestera, care-i poarta pana astazi numele. Ani de zile, ciocaneste el mereu, adancind in stanca incaperile paraclisului, in care se va ruga.
Vestea calugarului sihastrii se raspandeste acum pretutindeni, iar de numele lui cel nou se leaga nimbul sfinteniei. Viata sa aleasa duhovniceasca, plina de mireasma faptelor sale bune, atrage spre chilia lui credinciosii. Sfantul Daniil le da sfaturi si-i tamaduieste de suferinte si boli. El avea si darul proorociei si multe alte fapte minunate facea.
Multimea faptelor lui minunate ajunsese pana la urechile domnului Stefan cel Mare, care-l cercetase inca inainte de a fi domn, dandu-i ascultare si cinstire. Din aceasta epoca a vietii sale, incepe inraurirea mare a Sfantului Daniil asupra voevodului. Cele mai frumoase si mai numeroase traditii, scrise si orale, din viata Sfantului Daniil se impletesc cu faptele minunate ale domnului Stefan cel Mare, caruia aceiasi credinciosi i-au dat numele de "cel Mare si Sfant". Voevodul Stefan il cerceteaza pe sfant nu numai in vremuri de cumpana pentru tara, dar si in vremuri de pace.
Asa, cercetandu-l odata pe sfant, acesta l-a sfatuit pe domn sa inalte o manastire in acele frumoase si desfatate locuri. Placandu-i domnului sfatul si locurile, el a zidit acolo manastirea Putnei, pe care a sfintit-o in anul 1471. La aceasta sfintire a manastirii, care nu era prea departe de chilia sfantului, au luat parte mitropolitul tarii Teoctist, episcopul de Roman Tarasie, cum si arhimandritul Teodor de la Bistrita, arhimandritul Anastasie de la Moldovita, arhimandritul Stahie de la Pobrata si arhimandritul Ioasaf de la Neamt, noul egumen al manastirii sfintite. De buna seama ca la sfintire a luat parte si ctitorul ei moral, Sfantul Daniil. Desi, dupa traditie, alegerea voevoduiui Stefan cel Mare se oprise asupra lui, el n-a primit staretia, ci a ramas mai departe la chilia lui.
Valea Putnei incepe insa sa rasune de multimea radvanelor boieresti, care veneau la manastire si la chilie. Sihastria Sfantului Daniil era din ce in ce mai tulburata de curiozitatea oamenilor. Sfantul incepe a dori linistea si pacea altor locuri necercetate de picior omenesc. In aceasta vreme intervine moartea mitropolitului Teoctist (1477) si vaduvirea scaunului mitropolitan al Tarii Moldovei. Traditiile spun ca ochii voevoduiui, ai ierarhilor tarii si ai credinciosilor se oprira asupra Sfantului Daniil Sihastrul. Total era gata pentru alegere si alaiul pornise de la Suceava spre chilia sfantului; acesta insa paraseste peste noapte valea Putnei si se retrage in munti. Trimisii domnului si ai soborului aflara chilia goala.
Sfantul Daniil Sihastrul trece muntii tocmai pe apa Voronetului, numit si apa Corbului, unde isi incepe a doua parte a vietii sale. Aici, in locuri salbatece, asemanatoare cu cele ale Putnei, sfantul isi face o alta chilie, sub stanca Soimul de pe Voronet. Mai la vale de chilia lui era o manastire de calugari, unde egumenea, pe la 1471, "popa Misail".
In noua sa retragere, Sfantul Daniil petrece cativa ani, pana se linistira lucrurile. Faptele sale minunate il inconjoara insa in curand, si aici, cu nimbul sfinteniei. Sfantul Daniil imbatranise si mergea aplecat, sprijinindu-se in toiag. Vindeca felurite "boli si betegiuni", facea proorociri si avea aratari minunate. Si aici, ca si in valea Putnei, ucenicii roiau in jurul lui. Acesti ucenici, dintre care unii se vor ridica pana la scaunul mitropolitan al Moldovei, ca Grigorie Rosca, ii urmaresc cu evlavie pasii, sorbindu-i invataturile, cinstindu-i viata de sfant si incercand a-i fi asemanatori. Dragostea si veneratia lor l-au insotit pe Sfantul Daniil si dupa moartea sa trupeasca.
In vremuri de cumpana, de asta data, il cauta din nou voevodul Stefan cel Mare. Era dupa lupta de la Valea Alba, cand domnul, dupa ce cei mai de seama viteji ai sai fusesera ucisi pe campul de lupta, se retragea din calea sultanului Mahomed El-Fatih Cuceritorul. Apucand pe apa Moldovei, domnul il cauta pe Sfantul Daniil Sihastrul. Sa dam acum cuvantul cronicarului Ioan Neculce, care a consemnat aceasta intamplare:
"Iar Stefan Voda, mergand de la cetatea Neamtului in sus pre Moldova, au mers pe la Voronet unde traia un parinte sihastru, pre nume Daniil. Si batand Stefan Voda in usa sihastrului sa-i descue, au raspuns sihastrul sa astepte Stefan Voda afara, pana si-a ispravi ruga. Si dupa ce Si-a istovit sihastrul ruga, l-au chemat in chilie pre Stefan Voda. Si s-au spovedit Stefan Voda la dansul. Si au intrebat Stefan Voda pre sehastru ce va mai face, ca nu poate sa sa mai bata cu turcii: inchina-va tara la turci, au ba; iar sihastrul au zis sa nu se inchine, ca razboiul este a lui; numai, dupa ce va izbandi, sa faca o manastire acolo in numele sfantului Gheorghe, sa fie hramul bisericii. Deci au si purces Stefan Voda in sus, pre la Cernauti si pre la Hotin, si au strans oaste feliuri de feliuri de oameni, si au purces in gios. Iar turcii, intalegand ca va sa vie Stefan Voda cu oaste in gios, au lasat si ei cetatea Neamtului de a o mai bate si au inceput a fugi spre Dunarea. Iar Stefan Voda au inceput din urma si a-i bate, pana i-au trecut Dunarea. Si intorcandu-se inapoi, Stefan Voda s-au apucat de au facut manastirea Voronetul si au pus hramul bisericii Sfantul Gheorghe".
Personalitatea sfantului iese puternic in relief din aceasta intamplare. Sfantul Daniil nu-si intrerupe ruga, nici cand il asteapta domnul tarii; el il primeste pe domn, iar acesta i se spovedeste, apoi ii cere sfatul asupra soartei tarii insasi: o va inchina turcilor, sau ba. Sfantul ii prooroceste biruinta in razboi, dar il leaga sa zideasca o manastire.
Intr-o varianta a intamplarii de mai sus, traditia mai adauga ca, la intrebarea domnului, de "mai poate avea nadejde de a-l starpi pe navalitor, Sfantul Daniil Sihastrul il indeamna pe domn sa se uite in sus si sa-i spuna daca vede ceva. La raspunsul acestuia ca nu vede nimic, sfantul ii porunci sa-l calce pe piciorul drept. Calcandu-l, domnul vazu intr-o "lucina" un paltin mare, in care ardeau o multime de lumini. Apoi sfantul il intreba din nou pe domnul Stefan, daca aude ceva, si iarasi primi un raspuns negativ. De asta data, sfantul il indemna sa-l calce pe piciorul stang. Atunci auzi o cantare ingereasca minunata. Abia dupa acestea, Sfantul Daniil Sihastrul spune domnului, "sa puna de gand la Dumnezeu, ca, in poiana in care se aude cantarea, va face o manastire, pentru ca va birui pe turci". Dupa cum se vede, era obiceiul sfantului de a indemna pe domn sa zideasca manastiri, spre slava lui Dumnezeu. Sfantul Daniil, astfel, preamarea pe Dumnezeu si prin lucrarea Domnului si a credinciosilor, care-i cereau sfatul si ajutorul.
Dupa aceasta intamplare, Sfantul Daniil Sihastrul vede cu ochii implinirea si a acestei fagaduinte domnesti. In anul 1488, cand era egumen Efrem, a fost sfintita si manastirea Voronet. Traditiile mai spun, ca Sfantul Daniil Sihastrul a fost staretul acestei manastiri. Lucrul este adeverit de inscriptia de pe piatra mormantului sau.
Stefan cel Mare, printr-un act dat in Suceava la 17 august 1488, daruieste manastirii Voronet, unde era egumen Efrem, satul Stilbicanii de langa Toplita Rece, pe Suha Mare, si Suha Mare, de la gura ei pana la obarsie, cu toate poienile si muncelele, cu izvoarele Racaoane, Ostra si Negrieasa, cumparate de la Sandru Gardu si de la neamurile lui. In acest act, dat de Stefan cel Mare, cinstitorul si ucenicul Sfantului Daniil Sihastrul, nu se pomeneste nimic de dansul.
Egumenul manastirii era Efrem. Sfantul Daniil a fost staret dupa dansul, altfel ar fi fost amintit. In aceasta vreme, el inca mai traia si ajunsese la adanci batranete. In asteptarea mutarii din aceasta viata in corturile dreptilor, el vine intre zidurile manastirii, care-l cinsteste cu staretia. Aici, indata dupa anul 1488, isi da el sufletul sau ales in mainile Domnului si este inmormantat in biserica manastirii. La inmormantarea sfantului, facuta in sobor, traditiile spun ca a luat parte si domnul Stefan cel Mare, care a randuit sa i se aseze pe mormant o lespede de piatra.
Dupa adormirea sa intru Domnul, vestea minunilor sale se raspandeste in toata Moldova. Cei ce vin si se roaga la moastele sale se vindeca de diferite boli si slabiciuni trupesti si sufletesti. Poporul credincios l-a cinstit, inca in viata fiind, cu numele de "sfant", insirandu-l intre ceilalti sfinti, zugravindu-i chipul pe peretele bisericii Voronetului si facandu-i icoane. Viata si faptele lui au ramas vii in suflete pana in zilele noastre, fiind purtate din gura in gura si intrand in legenda.
2. Marturiile istoriei.
Sfantul Daniil Sihastrul adormise intru Domnul cu nimbul sau de sfintenie, intrand asa in constiinta contemporanilor sai. Aceasta sfintenie din timpul vietii nu e atinsa de dintele vremii, ci este pastrata curata si nestirbita mai departe, verificand inca odata faptul ca credinciosii, printr-o intelegere unanima, cinstesc pe sfintii lor, inconjurandu-i cu veneratie in timpul vietii si dupa moarte. Asa se explica faptul ca, desi n-a avut o canonizare oficiala din partea Bisericii, Sfantul Daniil Sihastrul s-a bucurat de toate prerogativele sfintilor, fiind zugravit cu nimbul sfinteniei, cinstindu-i-se moastele si punandu-i-se numele "hram" al manastirii Voronetului, alaturi de hramul Sfantului Gheorghe, pe care-l avea de la sfintirea sa.
In curand, in documentele epocii, cand va apare manastirea Voronetului, se va face pomenire oficiala, fie de hramul Sfantului Daniil Sihastrul, fie de moastele sfantului, care zac in manastire. Asa, intr-un act de ia Ilies Voda Rares, mitropolitul Grigorie Rosca, un ucenic de seama al Sfantului Daniil, ii cinsteste amintirea intr-un chip deosebit. Datoria de recunostinta il indeamna pe mitropolitul Grigorie, dupa ce ajunge in scaunul arhieresc al Moldovei, sa se ingrijeasca de mormantul sfantului si de manastirea Voronetului.
Prin actul amintit, dat la 21 martie 1551, se intareste dania mitropolitului Grigorie. facuta manastirii Voronet, "unde-i hramul Sfantului Mare Mucenic al lui Hristos si purtator de biruinta Gheorghe, si unde se odihneste sfantul staret Daniil", si anume: cateva chilii in apropierea manastirii si niste cumparaturi din satul Malini din apropiere.
Dupa cum se vede, mitropolitul Grigorie Rosca era strans legat de manastirea Voronetului, unde-si avea metania, ceea ce dovedeste si ucenicia lui la sfantul Daniil. Cinstirea amintirii sfantului este inca vie in inima mitropolitului, care cere sa fie pomenit intre ctitori "dupa pomenirea sfantului Daniil, a treia zi".
Intr-alt act de la Alexandru Voda Lapusneanu, dat la 5 aprilie 1558, se intareste manastirii Voronetului, "unde este hramul sfantului mare mucenic Gheorghe si unde este sfant staretul Daniil", satul Dragoesti, facut danie de un calugar Teodosie. Acelasi calugar Teodosie, care fusese ceasnic in mirenie, om cu stare, dimpreuna cu neamurile sale, mai daruiesc manastirii inca doua sate: Lucacesti si Botesti si o moara pe Bradatel. Aceste sate sunt intarite printr-un act de la Petru Voda Schiopul, dat in iunie 1575, in care se face iarasi amintire de "moastele sfantului staret”.
Pe langa cele de mai sus, se mai adauga un act de la Ieremia Voda Movila, dat la 17 decembrie 1599, prin care intareste manastirii Voronetului, "unde se odihnesc sfintele moaste ale prea cuviosului de Dumnezeu rugator, parintele nostru Daniil cel Nou, satele Traisteni, cu iazuri si mori, Tarnauca si unuol din tinutul Sorocii.
Aceste documente, in legatura cu manastirea Voronetului, nu uita, astfel, a vorbi si despre "sfantul staret Daniil", sau "moastele prea cuviosului de Dumnezeu rugator, parintelui nostru Daniil cel Nou". Ele dovedesc venerarea sfantului Daniil cel Nou, cum si staretia sa la Voronet.
Pomenirea Sfantului Damiil este vie insa, nu numai in documentele epocii, ci arde cu flacara si-n sufletele ucenicilor sai, dintre care doi si-au legat numele de diferite danii: mitropolitul Grigorie Rosca si un cuvios monah, Ioan. Mitropolitul Grigorie daruieste manastirii, unde ucenicise, cateva chilii, cum si alte cumparaturi in sat la Malini, asa cum se arata in documentul citat mai sus, apoi o inzestreaza cu un evangheliar frumos si scump, ca sa slujeasca la sfantul jertfelnic. In insemnarile pretioase, care insotesc evangheliarul, daruitorul arata ca "acest tetraevanghel l-a facut chir Grigorie, prim mitropolit si l-a dat la Voronet, unde este hramul sfantului Gheorghe, si al parintelui nostru Daniil cel Nou".
Primmitropolitul Grigorie mai face si alte insemnari in evangheliar, dintre care unele il privesc personal, dar au legatura cu sfantul Daniil. Asa, citim in alt loc ca el a imputernicit sfanta manastire, in timpul vietii sale, cu dreapta si de Dumnezeu daruita agonisita si avere, unde din frageda copilarie s-a inchinat lui Dumnezeu, cu rugaciunea sfantului parinte al nostru Daniil, de a carui rugaciune s-a invrednicit. Legand mai tarziu evangheliarul, pentru a-l feri de uzura, mitropolitul il fereca in argint aurit si-i adauga, la sfarsit, la locul unde se arata hramul manastirii, chipul sfantului Daniil. Tot acest Grigorie inconjoara manastirea Voronetului cu o dragoste ctitoriceasca. El ii adauga o tinda si zugraveste peretii bisericii pe din afara cu minunate zugraveli, care sunt admirate pana in zilele noastre de cunoscatorii artei bizantine.
Acest mitropolit, ctitor al Voronetului, de unde era "de postrig", era varul domnului Petru Rares. El daruieste Voronetului toata agonisita sa, ceea ce-l indreptateste de a-si lasa zugravit si chipul sau, alaturi de cel al sfantului Daniil cel Nou, pe zidul bisericii. Inscaunat de varul sau Petru-Voda Rares, Grigorie Rosca ramane mitropolit pana in vremea lui Despot Voda Heraclide, cand se retrage din scaun la Voronet.
Celalalt ucenic, al carui nume ne-a ramas, cuviosul monah Ioan, isi are si el metania la manastirea Voronetului, unde se inchinase Domnului "din frageda tinerete", urmand ascultarii si sfantului Daniil. El a fost, deci, un contemporan al mitropolitului Grigorie, de care pomeneste, atunci cand inchina un manuscris slavon, cuprinzind viata sfantului Efrem, aceleiasi manastiri. In insemnarea cartii se spune: "cu invatatura mitropolitului Grigorie am dorit din imirna si am dat din dreapta mea agonisita si am facut aceasta carte, numita a sfantului Efrem, si am dat-o la manastirea Voronetului, unde din frageda tinerete si din copilarie m-am fagaduit lui Dumnezeu, cu rugaciunile sfant parintelui nostru Daniil cel Nou si unde am primit mantuitorul si ingerescul cin".
De la ceilalti ucenici ai sfantului Daniil nu ne-a ramas nici o urma. Roiul lor duhovnicesc s-a raspandit in toata tara Moldovei, fie prin creierii muntilor, intemeind sihastrii si schituri, fie prin manastirile vechi, atatand si mai mult flacara dragostei crestinesti pentru aproapele si pentru Domnul.
Numele sfantului Daniil Sihastrul si vestea minunatelor sale fapte patrunde, incetul cu incetul, pana la cele mai indepartate colturi ale tarii Moldovei, pentru ca in curand sa-i treaca hotarele, aflandu-l pomenit si de unii straini, atunci cand fac pomelnicul sfintilor moldoveni. Asa, teologul apologet malorus Zaharia Kopystenski, in opera sa "Palidonia", intre sfintii din Tarile Romane numara, dupa sfantul Leontie de la Radauti, pe sfantul Daniil: "In Voronet, in manastire, Daniil, sfantul facator de minuni".
O lista asemanatoare de sfinti din aceste tari a fost ceruta de la Mitropolia Moldovei si de sambelanul curtii imperiale rusesti, Andrei Nicolaevici Muraviev. Mitropolia a insarcinat cu alcatuirea acestei liste pe egumenul Gherasim de la manastirea Neamtu. Acesta trimite, la 12 aprilie 1857, o lista de saptesprezece sfinti, insotita de vietile lor. Intre ei, pe locul al saptelea, este insirat Daniii de la Voronet.
Asemenea liste de sfinti autohtoni nu se fac pentru prima data in Moldova. Ele circulau prin manastiri, de unde-si ia, de buna seama informatiile si teologul Kopystenski. O lista cu insirarea sfintilor romani se afla si la mitropolitul Dosoftei, in opera sa "Vietile Sfintilor", tomul al patrulea, fila152, unde aflam scrise urmatoarele: "Deci multi sfinti se fac la Rusi si pana astazi se fac, ca am vazut pe arhimandritul Inochentie in Pecersca de patru luni murit si parea ca-i din acest ceas adormit, iti parea ca-i scaldat. Asa era de curat, nimica acru sau greu ceva, ca niste moaste trupul lui. Ca si in vremea de acum multi sfinti sunt de petrec cu noi, care numai Dumnezeu ii stie la inima lor. Dara tocmai din romani multi sunt, care am si vazut viata si traiul lor, dara nu s-au cautat fara numai Daniil de Voronet si Rafail de Agapia, am sarutat si sfintele moaste".
Acest text al mitropolitului Dosoftei este reprodus aproape identic si de mitropolitul Veniamin Costachi, de staretul Neanil de la Neamt, in mineiul pe decembrie, si de episcopul Melchisedec, in "Oratoriul" sau. Acesta din urma spune: "Daniil de la manastirea Voronet, contemporan cu Marele Stefan. Acest cuvios a imbarbatat la lupta contra turcilor pe marele erou, dupa vincela ce suferise de la ei la Valea Alba". Insiruirea sfantului Daniil intre sfintii romani se mai afla si-n alte mineie si vieti ale sfintilor, mai recente, de mai putina importanta. Din toate aceste documente si texte aghiografice "e absolut dovedit ca Daniil Sihastrul e sfant si ca s-a bucurat de un cult public general in intreaga Moldova, fiind cunoscut cultul lui si peste graniti, pana la Kiev".
3. Moastele Sfantului Daniil Sihastrul.
Moastele Sfantului Daniil se odihnesc la Voronet in biserica, in pronaos, spre dreapta, linga analoghionul pe care se afla icoana sa. Deasupra mormantului este asezata o lespede de gresie, cu 10 cm. mai inalta ca pardoseala bisericii, lunga de 132 cm. si lata de 50 cm., "care e din vremea lui Stefan cel Mare". Fata lespedei este impodobita in stil romanic cu frunze in chipul inimii, iar la capete are urmatoarea inscriptie: "Acest mormant este al parintelui nostru David, ca schimnic Daniil".
Inscriptia aceasta laconica este tipica vietii sfantului, care a fugit de maririle desarte, cautand anonimatul faptei bune. Ea ne arata ca moastele sfantului Daniil au fost ingropate in pronaosul bisericii manastirii Voronet, fapt dovedit apoi si de toate documentele si textele citate mai sus, atunci cand amintesc "moastele sale". Ele au fost "facatoare de minuni", ceea ce adevereste si teologul malorus Kopystenski, atunci cand le aminteste.
O parte din moastele sale si anume un deget, ferecat in argint si impodobit cu unsprezece margaritare si un granat, se pastreaza si astazi la manastirea Putna, in muzeu. El poarta inscriptia: "Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voronet, cu toata cheltuiala mea in anul 7257 (1749), in 4 decemvrie". Acest deget, ferecat in argint, arata ca sfintele moaste ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse in manastire. Egumenul Ghedeon a umblat la ele si, desprinzand degetul, l-a trimis Putnei.
Despre acest deget, care este pastrat la manastirea Putna, traditiile spun ca este degetul aratator de la mana dreapta a Sfantului Daniil, cu care el a aratat voevodului mandra vale a Putnei, unde l-a indemnat sa ridice manastirea. Degetul este "facator de minuni".
4. Chiliile Sfantului Daniil Sihastrul.
Trecerea Sfantului Daniil Sihastrul prin viata aceasta a lasat urme nu numai in amintirea ucenicilor sai si a credinciosilor, ci si in locurile in care a trait. Si pe valea Putnei si pe valea Voronetului au ramas, de pe urma lui, chiliile sale, pe care credinciosii le cerceteaza pana in zilele noastre. Chilia de piatra de la Putna se afla nu departe de locul unde se varsa paraul Viteul in paraul Putna; cealalta, din valea Voronetului, se afla sub stanca Soimului. Dintre ele o vom descrie, ca fiind mai cunoscuta, pe cea de la Putna.
Chilia aceasta este sapata intr-o stanca, ce se inalta deasupra vaii. Ea inca este scobita cu dalta si cuprinde un paraclis cu trei despartituri, si anume: pronaos, naos si altar. Lungimea intregului loc scobit in piatra este de 9.25 m., iar inaltimea de 2 m. Sub stanca se afla alt loc scobit, care se pare ca a fost locuinta sihastrului. Traditiile mai spun ca in preajma era adapostul unei capre si ca tot acolo isi lega calul domnul Stefan cel Mare, cand il cerceta pe sfant.
Altarul paraclisului era despartit de naos printr-un mic iconostas, iar bolta trebuie sa fi fost zugravita, ceea ce ne indica urmele de culori. Pe peretele de catre rasarit al altarului se afla o scobitura, unde a fost asezata o icoana. Afara, si anume pe peretele de miazazi, intre ferestre, pare sa fi fost o piatra cu o inscriptie, caci in stanca este un loc cioplit. In naos, langa fereastra, se afla sapata o cruce si cateva slove, dintre care unele par a arata anul 1499.
5. Chipul Sfantului Daniil Sihastrul.
Chipul sfantului Daniil Sihastrul se afla zugravit pe peretele din afara al bisericii Voronetuiui. Zugraveala a fost facuta pe vremea mitropolitului Grigorie Rosca, ucenicul sfantului. Desi sfarsita tarziu, dupa moartea sfantului Daniil, la 14 septembrie 1547, cum arata o insemnare, totusi chipul este veridic, avand consimtirea mitropolitului, care-l cunoscuse in viata.
La stanga, zidul tindei reprezinta, sus, viata sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, o frumoasa Deisis impodobeste capul usii si spre stanga, langa contrafort, se vad, unul langa altul, Daniil Sihastrul si mitropolitul Grigorie. Chipul sfantului este spiritualizat. El este al unui om batran cu plete lungi si albe. Fata blanda este inconjurata de barba lunga si alba. In jurul capului descoperit are nimbul sfinteniei. De-a dreapta si de-a stanga capului este scris, cu slove slavone, sfantul Daniil. Sfantul este imbracat in straie de pustnic, mana stanga se odihneste pe toiagul pastoresc, iar in cea dreapta tine un sul de pergament, cu o inscriptie slavona: "Veniti, fratilor, de ma ascultati. Invata-va-voi frica Domnului, cine este omul".
Alt chip al sfantului Daniil se afla in evangheliarul daruit de mitropolitul Grigorie manastirii Voronetului. Acest chip se afla la urma cartii, unde se arata hramul bisericii. Gravura, artistic lucrata, il reprezinta pe sfantul Daniil asemenea ca pe peretele bisericii. Sfantul are nimbul auriu si cuvintele cunoscute, sta in picioare, in mana dreapta are acum o cruce, in cea stanga toiagul, straiele sunt scumpe si bogate. Zugravul a impodobit chipul cu ornamente aurite. Fata sfantului straluceste de bunatate sufleteasca si evlavie. E fata spiritualizata a unui schimnic, care si-a trait toata viata in post si-n rugaciuni. Barba si pletele albe arata, ca si la celalalt chip, varsta inaintata, la care ajunsese sfantul Daniil.
Alte copii, dupa aceste chipuri, se mai pastreaza pe icoanele hramului, care erau asezate pe analoghion, langa mormantul sfantului.
Din cele aratate pana aici, urmand firele traditiei si ale istoirei, putem trage urmatoarele concluzii:
Sfantul Daniil Sihastrul a trait pe vremea Domnului Stefan cel Mare. El s-a ridicat din randul calugarilor de la manastirea Radautului, iar viata si faptele sale minunate l-au insiruit in randul sfintilor inca din timpul vietii. El ajunge o figura legendara din trecutul nostru, impletindu-si faptele cu cele ale voevodului Stefan. Viata si activitatea lui se desfasoara...
El nu primise staretia, ferindu-se de orice marire care i-ar fi stirbit darul deplin, pe care-l facea lui Dumnezeu, din viata sa. Murind, in anul 1478, mitropolitul Tecctist, ochii domnului si ai soborului se indreptara asupra sfantului Daniil. Acesta insa, cand venea alaiul spre chilia lui, paraseste valea Putnei si se afunda in munti si mai adanc.
El trece muntii Obcina Mare si se opreste tocmai pe valea Voronetului, sau apa Corbului, si isi face alta chilie, sub stanca Soimului. Alti ani trec cu nevointe negraite si cu siraguri nesfarsite de fapte minunate. Credinciosii si ucenicii isi indreapta pasii spre Voronet. In vale era o manastire veche de lemn, unde staretea "popa Misail". Aici vine, dupa sfatul sfantului sihastru, si domnul Stefan cel Mare, intr-o vreme de cumpana pentru tara. Domnul fusese infrant la Valea Alba, iar navrapii imparatului Mahomed urcau, de-a lungul apei, spre Suceava.
In asemenea imprejurare cumplita, domnul bate la usa chiliei de sub stanca Soimului. Sihastrul se afla in rugaciune. El il roaga pe domn sa astepte. Dupa ce si-a sfarsit rugaciunea, l-a primit. Domnul s-a spovedit si i-a cerut sfatul, ce sa faca cu tara sa: s-o inchine turcilor, ori ba? Sfantul Daniil l-a sfatuit sa n-o inchine si i-a proorocit biruinta, dar l-a indemnat sa ridice o manastire in locul celei de lemn din valea Voronetului. Domnul Stefan a invins pe turci si a inaltat o manastire, in anul 1488, cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe.
Nu mult dupa intamplarile acestea, sfantul Daniil s-a simtit slab. Era inaintat in zile si-si simtea sfarsitul apropiat. Atunci s-a adapostit el in manastirea Voronetului, care, spre cinstire, l-a ales staret. Aci si-a dat el duhul in mainile Domnului, si a fost inmormantat in pronaosul bisericii, pe partea dreapta, unde moastele lui asteapta ziua invierii.
Dupa adormirea sa intru Domnul, evlavia credinciosilor n-a contenit, nici nu s-a micsorat, ci ea a crescut, caci cei ce cereau ajutorul sfantului se inmultira si odata cu dansii si minunile. Si veneau la sfintele lui moaste si le sarutau vladici si credinciosi, si mult bine aveau si mare ajutor intru nevoile si necazurile lor. Si multe alte fapte minunate adeveresc, sfintenia si harul tamaduitor, de care s-a invrednicit acest sfant sihastru, aratandu-ne ca, cununa cu care impodobeste Dumnezeu pe sfintii Sai, este nepieritoare in veci. Amin!
pr. prof. Petru Rezus
. Cică trăia în chilia aceasta un călugăr: Daniil Săhastru. Îi zicea lumea săhastru, pentru traiul său singur. Acesta a fost coborât din cer de Dumnezeu pentru a face bine oamenilor rătăciţi prin pustietatea aceasta. El nu mânca aproape nimica.
Într-o seară veni peste dealul acesta, pe apa Viţeului, Ştefan şi cu un argat de-al său. El a fost dovedit de duşmani şi căta loc de odihnă. Şi s-a aşezat să se odihnească pe piatra aceea mare. Cum sta el aşa, iacă vede o lumină în fereastră la săhastru, căci atunci el îşi făcea rugăciunea sa de seară. Îndată ei merg către chilie, căci erau tare flămânzi.
Ajunşi acolo, Ştefan bate în uşă.
– Cine-i acolo? întreabă Daniil.
– Om bun, răspunde Ştefan.
– Dacă e om bun, să intre!
El intră înăuntru.
– Ce ai păţit, de-ai venit şi pe la mine?
Năcăjit şi amărât cum era, nu zise nimic.
– Eu ştiu ce-i cu tine. De mă asculţi ce ţi-oi spune eu, să ştii că dovedeşti păgânătatea. Altminteri e rău!
– Jur pe feciorul meu că ţi-oi asculta toate poruncile!
– Atunci, pune urechea la piciorul meu cel stâng! Ce auzi?
– Ce s-aud? Numai plânsete şi jăluiri.
– Bine zici! Acestea, Ştefane, să ştii că-s jăluirile ţării! Pune acum urechea la piciorul meu drept! Amu ce auzi?
– Amu aud cântece frumoase.
– Bine zici! Pune gând că de unde ai auzit acele cântece, faci o mănăstire!
– Dar unde cântă? întrebă Ştefan.
– Ştii unde, Ştefane!? Iacă, acolo, acel deal, suie mâine dis-de-dimineaţă pe el şi trage cu arcul iar unde o să găseşti săgeata înfiptă, să ştii că de acolo s-aude cântând!
– Dar amu, părinte, te rog să ne dai un pic de mâncare, că tare flămânzi suntem!
– Bine, dar eu, Ştefane, nu mănânc nimic. De unde să-ţi pot da ceva?
– Caută, părinte, că nu ne mai putem ţine pe picioare de flămânzi!
Căută Daniil în toate părţile, în urmă găsi un pic de prescure din care dădu şi lui Ştefan o bucăţică, şi argatului, şi-i mai rămase şi lui un pic; că era blagoslovită prescurea ce le-o dăduse.
După ce au terminat ei ospăţul, s-au culcat amândoi în chilie, iar săhastrul a rămas afară ca să-i păzească. Când răsări soarele, Daniil bătu la uşă:
– Scoală, Ştefane, şi du-te!
Ei se sculară pe-ndată şi se suiră sus pe deal. Scoate Ştefan arcul şi trage, dar săgeata s-a împlântat hăt, în pădure. Pe-ndată, ei merseră în căutarea locului unde s-a împlântat. După lungă căutare, ei o găsesc împlântată într-un paltin bătrân. Dar cu cine să zidească el mănăstirea, când ei erau numai doi! Atunci, se duce Ştefan, noaptea, la Volovăţ şi ia biserica de acolo şi până-n ziuă o aduce aici. Tot până-n ziuă o şi propteşte. Însă nici nu o propteşte bine, când iată vede venind pe turci. Ei l-au văzut pe Ştefan când a adus biserica iar acum au venit să-l prindă. Ştefan, văzând aceasta, intră în biserică şi se rugă lui Dumnezeu ca să-l scape.
Ascultându-i ruga, dădu o ceaţă grea de nu vedeai la un pas. Amu, turcii se zăpăciseră şi începuseră a se omorî între ei. Se bătură ei aşa până-la amiaz, că nu mai rămaseră de ei decât doi ofiţeri care, de frică să nu fie ucişi de Ştefan, o luară la fugă. Pierind cu toţii, cerul începuse să se lumineze. Ştefan, bucuros, merse la Suceava şi aduse meşteri ca să zidească o mănăstire mândră. Au fost aduşi şi din Ţara Românească mulţi robi ca să locuiască pe aici. Din unul din aceia mă trag şi eu. Această poveste mi-au spus-o şi mie bătrânii şi-o spun şi eu urmaşilor mei.
