Un creştin temător de Dumnezeu, avea un vecin care adesea înjura pe Dumnezeu, ori de câte ori avea vreun necaz sau nu-i ieşeau lucrurile precum voia el. Toţi îi spuneau că înjurătura este păcat mare, dar el motiva că e iute din fire şi nu poate răbda să nu înjure. Într-o bună zi celui binecredincios îi veni o idee bună. Luă o hârtie de 100 de lei, i-o arătă vecinului care avea patima înjurăturii şi-i zise: ,,Măi Mitrule, ieri am hotărât să mergem azi amândoi la arat. Iaca, vezi suta aceasta? Dacă azi nu vei înjura, diseară ţi-o pun în palmă”. Mitru, care trecea printr-o lungă criză financiară, privi cu coada ochiului la bani şi bucuros, promise că nu va înjura. Se urcară amândoi în căruţă şi porniră la treabă. La capătul satului caii se speriară de ceva şi trecură prin şanţul de pe marginea drumului şi apoi reveniră pe şosea. Mitru era cât p-aici să tragă o înjurătură, dar se abţinu, gândindu-se la suta de lei. Pe la jumătatea drumului, caii nu voiră să treacă decât la pas şi Mitru era gata, gata să tragă o înjurătură, dar îşi înfrână limba, având în mintea lui chipul bancnotei de 100 de lei. Până seara au mai fost câteva prilejuri de înjurat, dar suta i-a închis gura. Ajunşi acasă în ogradă, în timp ce deshămau caii, bunul vecin al lui Mitru îi zise: ,,Măi dragă Mitrule, de câte ori te-am rugat ca să nu înjuri, tu mi-ai răspuns că nu te poţi abţine, că eşti iute. Iată azi te-ai abţinut, te-ai înfrânat, ţi-ai stăpânit limba, deşi ai avut destule necazuri. Iată, acum îţi pun suta în palmă aşa cum am promis, dar să ţii minte că banii aceştia au fost Dumnezeul tău, căci de dragul lor te-ai oprit de la înjurat astăzi, şi nu de dragul Celui de Sus, al Bunului nostru Dumnezeu”. Mitru stătu câteva clipe pe gânduri şi apoi zise cu hotărâre: ,,Primeşte banii înapoi căci de azi în acolo, toată viaţa mea, nu voi mai înjura. Mi-o fi şi mie mai scump Dumnezeu decât banul”. Şi după cum creştinul adevărat şi-a ţinut făgăduiala, punându-i în palmă suta de lei vecinului său care reuşise să-şi stăpânească limba o zi întreagă, tot astfel şi Mitru şi-a ţinut făgăduiala. În viaţa lui nimeni nu l-a mai auzit înjurând. | |
Noi ortodocsii ii cinstim pe sfinti ca sa laudam pe Hristos, a Carui lucrare si-a dovedit eficienta prin rodirea sa in ei; ii cinstim, cinstind criteriul dupa care trebuie sa lucram si noi. Cerem ajutor sfintilor, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriti fata de ei, si convinsi ca noi insine nu putem avea o atat de mare ascultare de la Dumnezeu ,pentru ca nu suntem atat de smeriti ca ei.
Pagini
▼
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.