Parintele Arsenie Papacioc

 - Ati auzit de iad, dar nu-l cunoasteti

 

Parintele Arsenie Papacioc este considerat cel mai mare duhovnic roman in viata. A facut parte din “generatia de aur” a teologilor romani, a fost prigonit si inchis de comunisti. A stat in pustie cu parintele Cleopa. Din anul 1976 este duhovnicul Manastirii “Sfanta Maria” - Techirghiol.

Desi are 91 de ani, desi chinuit de boli trupesti, parintele inca mai slujeste. Cand am poposit la Techirghiol, parintele Arsenie Papacioc era treaz inca de la ora 4.00 dimineata, iar la ora 5.00 era deja in altar. Parintele Arsenie Papacioc a slujit Sfanta Liturghie si apoi pomenirea mortilor. Pe la ora 11.30 a mers la chilie sprijinit de bratul unei maici, caci nu se mai poate deplasa singur. Pentru a-si imparti putinul timp celor care se inghesuie la usa sa, a renuntat sa mai manance. A primit in chilia sa doua femei, venite sa-i ceara sfatul. Una dintre ele ne-a marturisit ca fiul ei de 29 de ani are un chist undeva la plamani si ca medicii nu i-au dat mari sanse de supravietuire. Parintele i-a spus insa ca va scapa cu zile. Oamenii spun ca duhovnicul este vazator cu duhul.

Am intrat si noi pentru a-i oferi cateva exemplare din “Lumina”. A primit ziarul cu bucurie si ne-a binecuvantat. Am fost invitati in biserica, acolo unde parintele Arsenie Papacioc ne-a vorbit despre ceea ce trebuie sa facem pentru a ne mantui. La final a pastrat pret de cateva clipe un moment de tacere, apoi a spus: “Asa-i ca e greu cand taci, dar sa nu taci, sa vorbesti tacand!”. A iesit din biserica sprijinit de acelasi brat. S-a oprit in pridvor si ne-a rugat: “O rugaminte mare, dar e greu daca nu se implineste - sarutati pe Sfanta Parascheva si din partea mea”.

Din invataturile parintelui Arsenie Papacioc

“M-am uitat la voi sa va vad figurile, doar, doar, in felul asta as putea sa va vad si inimile. Faptul ca va aflati aici da de inteles ca va preocupa problema mantuirii, dar mai rational. As vrea sa discutam despre ceva care sa va puna in miscare. Nu teorie, tipic, tipic, si la inima, nimic. Trebuie sa zbori cu amandoua aripile, vertical, fara cea mai mica abatere. Pentru ceea ce a facut Hristos pentru noi, nu e permisa nici cea mai mica abatere. Iar daca se intampla, sa fie fara voia noastra, sa cautam duhovnicul si sa ne dezlegam. Pentru ca nici o nenorocire nu inseamna ceva, daca credinta ramane in picioare. Cel mai mare castig al Satanei este descurajarea noastra in urma unor caderi, slabiciuni. Dragii mei, nu se ajunge sa strabati distante decat pas cu pas, dar sigur. Nu va intreb daca ati auzit de iad. Ati auzit, dar nu-l cunoasteti! Apucati-va de acum de a cunoaste mai intai Raiul. Va cunoasteti dupa identitatea din buletin, dar nu va cunoasteti inimile, posibilitatile.

Dumnezeu ne-a creat numai pentru El

Dragii mei, fiinta omeneasca este cu totul superioara intregii creatii. Umanitatea e superioara ingerilor. Dumnezeu a creat ingerii cu o mare misiune. Ei pot mult, pentru ca sunt curati. Dumnezeu ne-a creat singur, numai pentru El. Nu pentru altceva, cu nici un chip! Ne-a creat ca sa fim impreuna cu El in vecii vecilor, iar pentru asa ceva ne-a creat liberi, dar ne-a asortat, ne-a dat inger pazitor, pe care l-ati uitat! Dar n-ati simtit pe dracul pe spinare ca sa vedeti cat de important e ingerul pazitor impotriva lui. Se spune ca este cu neputinta sa nu mori daca vezi un inger in adevarata lui lumina. Ingerul asta are o misiune grozav de importanta. Toate gandurile si cuvintele tale spre Dumnezeire sunt duse de inger la Dumnezeu.

Nu exista pacat mic

La o conferinta, primeam bilete. Si-mi zice unul ca el are un pacat mic. Dar eu cunosc un pacat si mai mic decat al lui. Adam n-a facut altceva, decat a muscat dintr-un mar. N-a fost impotriva lui Dumnezeu, nu s-a indoit de existenta puterii divine, dar n-a ascultat. Si a rasturnat cerul si pamantul. Nu exista pacat mic! A trebuit sa vina Hristos sa salveze fiinta omeneasca. Si ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam! Ne-a dat putinta de a ne indumnezei. Noi, niste fiinte in dimensiunea in care suntem, avem puteri divine! Avem o animalitate in noi si unde inceteaza animalitatea incepe omul. Pana cand, va intrebati, dam voie animalului astuia din noi sa lucreze?

Parintele Arsenie Papacioc - Moartea nu vine sa-i faci o cafea

In viata mea, am fost la multe capataie de muribunzi. Tipete grozave, vedeau dracii, vedeau pacatele exact cum le-au facut! Nu se puteau salva, ca moartea nu vine sa-i faci o cafea! Vine sa te ia. Te duce unde-s faptele, nu discuta. Si toti acestia doreau sa mai traiasca o zi. Ziceti ca-i putin… dar sa vedeti, cand se opreste rasuflarea, ce importanta e o clipa. Justitia divina e incadrata de marea iubire divina, si ne iarta cu o suspinare. Asta m-a facut sa spun ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Si un mare traitor a zis ca aceasta clipa e mai mult decat cosul cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inima sincera, si nu mii de rugaciuni. Vrea inima noastra. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decat timpul. Ni l-a dat ca sa ne salvam. Ne-a suferit, ne-a ingaduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu - ne tine o viata intreaga! Daca am gasi cu putinta sa intrebam pe cei de sus - ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire, raspunsul ar fi: timp, putin timp, petrecut bine. Dumnezeu ne-a creat liberi ca sa luptam, ca harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou.

Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti

A iubi vrajmasii e o porunca, nu un sfat! Eu, care stau de vorba cu multa lume, am simtit ca-mi spun - parinte, pana aici! Fac orice, 1.000 de metanii pe zi, dar sa nu-mi spui sa-mi iubesc dusmanii. Vedeti ghearele dracesti care stapanesc pe fiecare? Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti, si nu mai esti in balta, ci pe treapta. Sa facem putina cantareala negustoreasca... Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusa de duhovnici sau parinti in educatia religioasa. Iadul e o mare realitate! Si daca nu ierti, mergi in focul de veci. Focul de acolo e de mii de ori mai tare decat focul de aici, si-i fara lumina. Nu te vezi cu cineva! Si nu stai acolo un timp, ci o vesnicie! Dati-va seama, ingrozitor! Pentru ca nu numai suferinta fizica te macina, ci si faptul ca esti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe vesnicie. Te ingrozeste vesnicia asta, mai fratilor! Te plictisesc de multe ori chiar niste bunatati, ca te saturi de ele.

40 de ani erau un timp si nu o vesnicie

Unui oarecare ins i s-au descoperit suferintele din iad. Pana la glezne era unul in foc si tipa groaznic. Si l-a intrebat asta - de ce tipi asa? Pentru ca vesnic sunt in focul asta! Si a mers de a dat de altul care era in foc pana la gat; dar asta se bucura din cand in cand. Si a spus: cu mult mai mult sunt in foc decat altii, dar ma bucur cand se mai face cate unul din neamul meu preot, si peste 40 de ani ma scoate de aici. Vedeti, psihologic, 40 de ani erau un timp si nu o vesnicie. Era fericit pentru ca avea o nadejde.

Fratilor, la judecata vom fi intrebati: de ce n-ai iubit? Pentru ca am dusmanit, pentru ca am vorbit de rau, pentru ca am ucis! Luptati, de ce nu vreti sa cereti harul lui Dumnezeu? Cand vin ispite de tot felul, strigati la Hristos: Doamne Iisuse, Doamne Iisuse! Nu stati in virtutea inertiei, traiti fiecare moment. E greu, dar Dumnezeu va intelege, vrea sa va ajute. Ne urmareste pentru ca ne iubeste. Hai sa ne iubim!”

Nu fa cruce cantand ca la mandolina!

Atunci cand facem crucea ne plecam Sfintei Treimi. Cand ridici mana la frunte, toata inaltimea, Tatal, apoi, toata adancimea, Fiul si duci la umeri, toata latimea, Sfantul Duh. De aceea fuge dracul de cruce! Dar daca o faci asa, ca si cum ai canta la mandolina, atunci nu stiu care draci vor mai fugi, mai mult ii incurajezi.

de Monica DUMITRESCU
Sursa: Ziarul Lumina

Parintele Arsenie Papacioc, Staretul Manastirii "Sfanta Maria" din Techirghiol

"Suferinta neamului romanesc e o suferinta mantuitoare. Va avea o mare misiune poporul roman. Tocmai pentru ca traim de doua milenii pe cruce, va urma Invierea"

Parintelui Arsenie Papacioc i se spune pe fata "sfantul", iar raurile de pelerini care se indreapta spre el ca sa-l vada si sa-l asculte, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca la el, fac inconjurul pamantului romanesc.
E sfarsitul privegherii de sambata noapte, o pace odihnitoare, cu luna plina, se asterne peste "cetatea" calugaritelor, peste chiliile Manastirii "Sfanta Maria" din Techirghiol. De departe, se aude sufletul marii. Zidurile manastirii sunt facute din roca sedimentara si mai poarta in ele amintiri de valuri si scoici. Pelerinii de langa mine sunt fericiti. In curand, se vor intoarce la casele lor, afirmand cu bucurie si cu mandrie in inima: "La pragul dintre milenii, m-a binecuvantat parintele Arsenie Papacioc...".

"Oriunde si oricand am trai, Iisus este acelasi si glasul clopotelor este la fel"

- Sfintia voastra, de zeci de ani sunteti duhovnicul Manastirii "Sfanta Maria", aflata chiar in centrul oraselului Techirghiol. Mii de oameni vin, mai ales in preajma sarbatorii Craciunului, sa se spovedeasca la dvs. Oare un duhovnic "de oras" e diferit de un duhovnic care traieste departe de lume, in
pustiul muntilor si al padurilor? Sunt diferite problemele oraseanului stresat si agitat de cele ale omului simplu?
- Nu exista un Hristos in provincie si altul la blocuri, un Hristos la rasarit si altul la apus. Nu! E acelasi Dumnezeu pentru toate timpurile si toti oamenii. Dar depinde de sinceritatea inimii tale cand te duci la duhovnic. Nu te duci la el ca si cum te-ai duce la biblioteca: iti iei ce carte vrei si o pui la loc. Caci tineti minte! Primii calugari nu aveau biblioteca. Biblioteca lor era o mare cruce. Ma intreba cineva intr-o zi ce melodie imi place cel mai mult. Mi-a venit sa rad. Zic: "Mie cel mai mult imi place bataia clopotelor - Cheama viii, plange mortii si imprastie viforele". Vreau sa spun ca oriunde si oricand am trai, pe vremea lui Stefan cel Mare sau pe vremea lui Emil Constantinescu, Iisus este acelasi si glasul clopotelor este la fel. Sigur ca traim vremuri grele si ca problemele oamenilor sunt mari; ca lumea se schimba, se inraieste, se indeparteaza de Dumnezeu. Dar singurul fapt important, de la care nu trebuie sa ne abatem vreodata, sunt cuvintele Mantuitorului. Scriptura nu poate sa fie alta. Limpede. Hristos nu se schimba o data cu Revelionul, de la un secol la altul.

"Suferinta-i un dar de la Dumnezeu. Te-am umilit, popor roman, ca sa te pot inalta"

- Iisus inseamna speranta si innoire. Ce-ar trebui sa faca romanii, scufundati in saracie si suferinta, ca sa-si pastreze totusi nadejdea?
- Eu am trait in diferite situatii grele. Am stat 12 ani in puscariile comuniste, schingiuit si infometat. Sute de preoti au fost aruncati in celulele negre, cerandu-li-se doar atat: sa se lepede de Hristos si vor fi liberi. Pe mine, credinta m-a ajutat sa nu ma clatin duhovniceste, sa nu ma tem de lanturi si palmuiri. Daca toate chinurile astea sunt acceptate fara cartire, devii un Dumnezeu, pur si simplu. Cand esti in astfel de situatii grele, esti ca un Dumnezeu inlantuit. Ne smulgeau barbile, ne trageau de barbi ca pe niste vite. Ne-am intors ca niste ocnasi: chilugi, fara barbi, fara dinti, dar mai ales fara chipurile acelea luate de pe icoane, de calugari. Eram criminali de rand. Romanii trebuie sa inteleaga ca nu se poate fara cruce. Suferinta-i un dar de la Dumnezeu. Te-am umilit, popor roman, ca sa te pot inalta. Intr-adevar, de cand s-a nascut, amaratul asta de popor a suferit nespus. Dar nici unui mucenic din alte neamuri nu i-a fost mai frumoasa credinta decat mucenicilor nostri. Un Horia, care a infruntat imparati, care s-a luat la tranta cu imperii, toti au ascuns in cojoacele lor mitoase o inima de erou. Omul fuge de suferinta ca un las. Noi nu zicem s-o cauti, dar daca a picat peste tine, birui-o! Vedeti dvs., toate minunile pe care le-a facut Hristos, ca-ti sta mintea in loc - a inviat morti, vindeca numai cu vorba, a vindecat orbi, slabanogi, garbovi -, minunile acestea n-au mantuit lumea. A mantuit-o numai crucea, suferinta.

"Daca vrei sa vezi Raiul, lasa-l pe celalalt sa il vada"

- Si totusi, sfinte parinte, romanii par sa nu inteleaga mare lucru din suferinta. Ea ne dezbina, in loc sa ne tie adunati. Ce-ar trebui sa facem ca sa ne solidarizam in fata necazurilor, sa ne gandim impreuna la viitor?
- Dumneavoastra imi puneti o intrebare, iar eu sunt obligat sa raspund ca si cum traim vremuri apostolice. As spune doar atat: omule, conteaza enorm cum esti tu! Cu tine trebuie sa inceapa exemplul. Noi trebuie sa plangem intreaga drama a lumii ca pe propriile noastre pacate. Una din marile greseli care se fac, chiar de unii preoti cu nume bun, e ca nu se traieste drama celuilalt. Daca vrei sa vezi Raiul, lasa-l pe celalalt sa-l vada. Mantuind, mantuieste-te. Diferenta intre tragedie si drama este ca in tragedie eroii mor, pe cand in drama eroii traiesc. Noi n-avem tragedii. Avem numai drame. Eroii nostri sunt sfinti, mucenici, martiri, e Hristos. Eroii lui Shakespeare? S-a terminat. Asta-i tragedie.
- Sarbatorim ultimul Craciun al mileniului. Oamenii isi pun nadejdea ca Nasterea Mantuitorului va insemna si pentru ei mantuire si innoire; iesirea din umilinta de a fi atat de in urma ca tara, atat de dispretuiti ca oameni si ca popor.
- Valoarea desavarsita a incununarii suferintei este daca ai fost si umilit. Suferinta neamului romanesc eu o numesc o suferinta mantuitoare. Spun: va avea o mare misiune poporul roman. Sunt foarte optimist, tocmai pentru faptul ca noi traim de doua mii de ani pe cruce. Sa stiti ca urmeaza Invierea. Invatatura crestina, fata de alte religii din lume, este ca celelalte vor sa scape de suferinta, pe cand crestinismul spune ca "nu", numai prin suferinta scapam de suferinta.

"Omule, de tine depinde tot ce-i in afara de tine. In viata sa ai mereu un zambet ascuns in inima"

- Multi romani spun in ultima vreme: "Dumnezeule, de ce m-ai parasit"? Sunt harnici, muncitori, talentati, dar totusi nu le surade norocul. N-au nici o sansa. Cum isi pot recapata, oare, acesti oameni nadejdea, increderea in ei?
- Eu stiu ca Dumnezeu nu ne-a lasat orfani. Ne-a inzestrat cu ingeri pazitori, cu atatea lucruri minunate. Eu sunt calugar, sunt fericit. Dar va spun, ca unul care traieste in lume, care, batran fiind, am avut timp sa cuget, sa rumeg, sa ma gandesc si iar sa ma gandesc. Vreau sa va spun ca ma gasesc atat de departe, totusi, de adevarata, marea nadejde... Sunt pe drumul cel bun, dar la inceputul lui, la cap... Insa, care-i surpriza care ma bucura si pe care vreau s-o comunic oamenilor? Am vazut ca se poate, se poate ajunge. Deci, indreptarea lumii e in functie de noi. Mai mult: fiinta omeneasca e singura veriga dintre Dumnezeu si Creatie. Omului i s-a incredintat marea raspundere sa supravegheze soarta Creatiei. Dumnezeu n-a dat aceasta ascultare, aceasta ingrijorare, n-a dat-o ingerilor, a dat-o omului. Nu o diploma, nu o functie sociala, nu un ciolan, astea sunt fleacuri. Omule, de tine depinde tot ce-i in afara de tine. Si nedreptatile, si saracia, si deznadejdea. Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima. Invata sa poti sa canti spectacolul lumii intregi.

"Toate veacurile au fost pline de ticalosi, dar ticalosii din secolul acesta au umplut cerurile de sfinti"

- Sfintia Voastra, exista oare si un indreptar pentru asta?
- Ei bine, aflati ca un crestin pune mana pe stele. Si mai mult, sfintii spun ca un om smerit muta astrele. Asta-i totul! Cand te smeresti cu adevarat, esti un Dumnezeu si gata. Nu se poate, oameni buni, fara smerenie! Cu nici un chip! Nici sa despici socotelile cele mai de scoala primara. Cel mai mare urat posibil de care trebuie sa scapam este mandria. Acolo unde nu-i Hristos, este o mandrie umilita. "Sa ma vorbeasca lumea de bine, sa nu ma barfeasca." Nu conteaza asta. Totdeauna trebuie sa ne gandim ce parere are Dumnezeu despre noi, nu lumea. Caci asta a taiat zborul multor valori din Romania.
- Parinte Arsenie Papacioc, cititorii revistei noastre asteapta un indemn de la dvs. Sfaturile duhovnicesti, cand sunt patrunse si respectate, pot fi o punte de trecere catre Rai.
- Spuneti la toata lumea sa-L traiasca in plin pe Hristos si vor fi eliberati. Ca Dumnezeu nu le va ajuta ticalosilor sa stapaneasca Romania, ci va face numai asa, pe moment, niste "jocuri de lumini". Rabdati-i! Toate veacurile au fost pline de ticalosi, dar ticalosii din secolul acesta au umplut cerul de sfinti.